11,293 matches
-
volum intitulat Scrisori bănățene, în 1924, anul morții ei. Această stranie scriitoare, iubita lui Beldie, s-a sinucis cu un revolver într-o călătorie. Și e greu de știut dacă asta s-a datorat libertinajului lui Beldie ci, cum se străduie să ne convingă memorialistul, unei maladii de familie (alți frați și o soră a scriitoarei au sfîrșit-o la fel). Beldie s-a îngrijit de înmormîntarea ei la cimitirul Bellu, azvîrlind pe țărîna ce acoperea mormîntul ei amintita carte, în semn
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
poate fi explicată, fără îndoială. Cu atât mai de preț îmi apar străduințele mele, cât și ale altor specialiști care au activat în acest domeniu, pentru că a rămas, desigur, această literatură, a rămas această legătură între culturile noastre. Astăzi ne străduim ca prin continuarea acestei munci să prilejuim o nouă apropiere între popoarele noastre; este singura cale de coexistență posibilă în lumea de astăzi, în mileniul III, în veacul XXI. Am aflat că, recent, ați fost "oponent" într-o comisie de
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
Știu că și conducerea țării dvs., inclusiv președintele țării, a vorbit despre această epocă de stagnare, de răceală, și despre necesitatea depășirii pragului de înstrăinare. Iată de ce aici, la Moscova, noi, cei care activăm pe terenul culturii românești și ne străduim să o reprezentăm cât mai frumos și mai veridic, cred că avem tot dreptul să sperăm că această epocă va veni curând. Și că vom avea iarăși mulți ani de apropiere a culturilor noastre, fără minciuni și fără acele neajunsuri
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
pentru un doctorat în Germania. O obține în noiembrie 1933 pe un an (apoi prelungit pe încă unul) și pleacă după ce Gusti își încetează demnitatea ministerială. Nu-i place în Germania, unde sociologia nu avea mari competențe profesorale. Dar se străduie să se adapteze, căutîndu-și de rosturile sale. Mai ales că, prin clauzele bursei, avea obligația de a frecventa mai multe universități germane. Păstra în cutele cugetului și inimii sale, o dragoste calmă pentru Ștefania Cristescu, aflată, tot pe atunci, cu
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
civică, taxată de unii drept o absență de la masa de scris, o dezerțiune dacă nu chiar o impostură. Cu cîtă astuție încearcă a întoarce lucrurile pe dos cei cărora nu le convine o anumită atitudine a scriitorilor și care se străduiesc, în consecință, a produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este oare mai curînd a celor ce-și înfundă capul în nisipul acceptării amorfe, al tăcerii confortabile, decît a creatorilor care iau cuvîntul în agora, asumîndu-și un șir de
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
etala o situație materială de excepție (construirea de vile, achiziționarea unor mașini de lux). În contextul menționat, atragerea și utilizarea adecvată a investițiilor străine, în economia românească postsocialistă, a devenit un imperativ. Însă, factorii de decizie de la noi s-au străduit să răspundă acestui imperativ situându-se mai mult pe pozițiile investitorilor străini decât pe pozițiile intereselor țării. Pentru a acționa în acest sens, factorii de decizie au fost "ajutați" și de unii factori externi, cu deosebire de FMI. În legătură cu atragerea
România va mai dispune de o temelie economică adecvată pentru un stat național unitar?. In: Curierul „Ginta latină” by Prof. dr. I. D. Adumistrăcesei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2227]
-
că această dorință de cercetare amănunțită a arhivelor privindu-i pe înaintași a căpătat-o în perioada când activa la Studioul de radio București și, din pasiune, a cercetat uriașa arhivă de acolo, dând publicității nenumărate lucrări valoroase. S-a străduit să-și cinstească așa cum se cuvine părinții și strămoșii. Și a reușit din plin. Îi cinstim meritele și îi urăm noi succese și mulți ani de viață! Dumitru VACARIU MULȚUMIRI O deosebită considerație exprimăm pentru persoanele și instituțiile care au
Pasiune și dăruire pentru un crez nobil. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Vacariu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2349]
-
nu oamenilor, ci lui Dumnezeu. Așa cum afirma Părintele Iosif în Moțiunea din 12 septembrie 1937, această „familie restrânsă“, această „comuniune“ (nu „comunitate evanghelică“, cum le-ar fi plăcut unora să devină Oastea!...), această frățietate evanghelică, în sensul creștinismului primar, se străduiește să iasă „din comunul vieții“, ca să facă ceva mai mult pentru Hristos și mântuirea sufletului. Acest lucru l-au căutat, mai înainte de Oastea Domnului, înșiși unii credincioși din primele veacuri ale creștinismului sub forma vieții monahale. Iată ce spune Sf.
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Întemeietorul ei, Părintele Iosif Trifa, așa cum am văzut din partea întâi a acestui scurt istoric, avea în vedere fronturi de luptă mult mai ample. Oastea Domnului vrea o arătură mai adâncă în ogorul Bisericii lui Hristos. În acest sens, ostașii se străduiesc să unească meditația monastică cu acțiunea, cu fapta, în viața de toate zilele. Ei sunt niște călugări în straie de mirean, care vor să trăiască evlavia creștină acasă, adică în mijlocul lumii, al oamenilor de toate felurile, cu frământările și ispitele
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
mare, asemenea recabiților din Vechiul Testament, nu folosesc nici un fel de băutură alcoolică), nu fumează, nu înjură, nu participă la petrecerile lumești. Adică, așa cum afirma mai sus Părintele Iosif, „vor să trăiască cu toată ființa regulile existente ale Bisericii“. Ei se străduiesc pentru ca „Marta“ să nu-i fure „Mariei“ partea cea bună; dar, în același timp, în calitate de creștini mireni, ei se simt datori să-i dea și „Martei“ ceea ce i se cuvine, ca membri ai societății și cetățeni cinstiți ai patriei în
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
nască și să trăiască. Aceasta nu înseamnă că ei au orgoliul de a impune tuturor felul lor de a fi, așa cum nici monahii nu au această pretenție. Ei nu judecă pe nimeni, ci se roagă ca toți creștinii să se străduiască fiecare, după puterile lui, să lucreze la opera de mântuire. Iar unde nu putem noi împlini, împlinește Harul. Tocmai această trăire autentic creștină a deranjat comoditatea și formalismul anumitor „drept-măritori creștini“, care vedeau în Ortodoxie nu un mod de existență
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Faptul că în Oastea Domnului se pune accentul atât de mult pe Taina Pocăinței, i-a determinat pe ortodocșii secularizați să-i numească pe aceștia „pocăiți“, adică sectari. Ca urmare, s-a ajuns la un lucru paradoxal: cei care se străduiau să trăiască Ortodoxia erau numiți „sectari“, iar cei care se abăteau de la normele ei erau considerați „drept-credincioși“ ai Bisericii străbune. Dacă e vreo deosebire între ostașii Domnului și unii credincioși din Biserică, aceasta constă doar în faptul că ostașii s-
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Hajdu Gàbor se simte acea țîfna care apare la noi ori de cîte ori miniștrilor li se pare că le pătrunde cineva în parohie. E normal ca ministrul Sănătății să fie prudent în evaluarea efectelor unei epidemii și să se străduiască s-o limiteze, chiar dacă asta inseamna întîrzierea începerii anului școlar în mai multe județe. Dar e de înțeles și atitudinea ministrului Marga, temător că amînarea începerii școlii ar putea adînci starea de provizorat și sentimentul de haos care se întinde
Între epidemie si haos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17653_a_18978]
-
trudim la identificarea acelor trăsături de comportament și mentalitate ce ne disting de alte popoare. Vom publica în paginile marile valori ale culturii române de azi", proclama în finalul textului sau programatic Cătălin Târlea, lucru pe care și noi ne străduim să-l facem, uneori chiar și reușind. Nu ne revendicam însă, pentru că procedăm astfel, de la o "direcție", decât poate de la aceea care ne conduce la deslușirea, în câmpul prezentului, a valorilor literare adevărate. Contemporanul, revista de direcție? Ar putea fi
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
timp. Dacă, însă, peste trei ani îmi voi fi îndeplinit ce mi-am propus, retrăgîndu-mă apoi strict în cercetările mele de istorie a filmului, va însemna mult pentru mine. A pronostica viitorul instituției? E un viitor pe care mă voi strădui să-l modelez cu mult mai multe nuanțe de culoare!
Chestionar cu gripă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18142_a_19467]
-
să meditez pentru mai tarziu. I se amână și un poem, "Provinciala I": și pe bună dreptate. E cu totul inactuala, pe lângă faptul că vorbește de-o iarnă ovidiana, în plină vară. Iată un cărturar care înțelege totul și se străduiește să prezinte acapararea comunistă a culturii că o evoluție aproape liniștită. Mai iritat se arătă el față de unii colegi de-ai săi care iau cu suplețe trenul noii puteri, din mers. Și aici, Perpessicius deturnează atenția de la navală ideologică la
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
vor revoltă, la fel de probabil, alții. În definitiv, ceea ce propune Harold Bloom nu este un canon în sensul neapărat valorizant al termenului, ci un parcurs de lectură, o imensă traiectorie în literatura occidentală, totul a la Harold Bloom. Demonstrația lui se străduiește să ne convingă că toți ceilalți scriitori din canon (Dante, Chaucer, Cervantes, Montaigne, Moliere, Milton, Samuel Johnson, Goethe, Jane Austen, Wordsworth, Whitman, Emily Dickinson, Dickens, George Eliot, Tolstoi, Ibsen, Freud, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka, Borges, Neruda, Pessoa, Beckett) plutesc
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
adesea fără fior, fără emoție sau tragism, fără forță, legate de mici pauze de schimbare a minimului decor, al planurilor, pauze "susținute" de o lumină stridenta și nejustificată, a stroboscoapelor și de o muzică de fond neteatrală. Unii actori se străduiesc, fie și episodic, să-și construiască un traseu al personajelor - Alexandru Jitea, George Alexandru, Mihaela Rădescu - dar prea puțin din efortul lor se materializează în prezența scenica. Costumele Ioanei Alboiu pot fi remarcate doar în sîrguința exagerată cu care pune
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
publicarea unei alte cărți fundamentale pentru peisajul intelectual contemporan, Contingenta, ironie și solidaritate a lui Richard Rorty, la Editură All. O carte tradusă bine, atent, cu multă precauție și competența în domeniul filozofiei, de către Corina Sorana Stefanov, care s-a străduit să înlesnească lectură (dificilă dată fiind la noi noutatea teoretică și conceptuală a studiului rortian) cititorului român prin note pertinente. Apreciez enorm, după gafele sinistre ale Dianei Stanciu în traducerea lui Bloom, faptul că în volumul lui Rorty citate din
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
de a fi stabilit un principiu de ordonare și căutare, care ulterior a permis stabilirea cartografiei ținutului, în linii mari cam așa cum o avem noi astăzi. Mendeleev cunoștea, se pare, șaizeci și una de insule ale regatului, între care se străduia să găsească relații ce le-ar fi putut structura într-o unitate. Între multele lui intuiții, el a avut îndrăzneala de a afirma că existau ținuturi invizibile, nedescoperite încă. Că de obicei, si de numele lui se leaga motivul clasic
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
rîde din cînd în cînd tabagic: și ei i-a plăcut să rîdă, zice înecat iar în tușa. Vine preotul. Îmbujorat. Febricitat. Tot numai suflet. Urmează canonul slujbei. În cuvîntul despre moartă, pe care, evident, n-a cunoscut-o, se străduiește în elocinta. Cine-l asculta dintre îndurerați?! Îi captez stimulativ privirea și-mi arăt interesul. Elocinta lui se amplifică. Se aude un dulce semnal electric. Sfintia-sa se-ntoarce într-o parte și răspunde cuiva pe mobil. Începe să fulguiască
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
capodoperele sale. Ceea ce nu e prea adevărat. În ultimii ani, criticii literări (de fapt, dacă e să căutăm un început, ar trebui considerat, ca moment inaugural, anul 1967, cînd a apărut eseul despre Rebreanu al d-lui Lucian Raicu) se străduie să schimbe semnul, punînd accentul pe dimensiunea citadina a operei lui Rebreanu, ba chiar să-i confere și alte perspective decît realismul. Aș aminti, în acest sens, două studii remarcabile, relativ recente, semnate de dl Dan Mănucă și, respectiv, dl
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
că mai dăinuie o prejudecată. Și anume că scriitorul n-a fost cultivat, mentinîndu-se strict în zonele autobiografiei. Ceea ce e, iarăși, neadevărat. E probabil că aceasta din urmă prejudecată l-a supărat și pe scriitor, încît, destul de repede, s-a străduit să demonstreze, printr-o lucrare epica, că ar trebui să se renunțe la această prejudecată deranjantă. Fapt este că după Ion (1920) și Pădurea spînzuraților (1922), peste trei ani, în 1925, iese în for cu un nou român. Va fi
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
și fastidioase, din cărămizi nerezonante, poetul ar fi putut declară folosindu-se de un vers al lui T.S. Eliot, de la sfîrșitul poemului sau, The Waste Land: "Aceste frînturi le-am țărmurit împotriva năruirii mele". Deoarece construcția lirica dedicată duratei se străduiește a respecta specificul "fracturat" al inspirației, prodigioasa risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica, nu doar literar, dar, în egală măsură, biografic
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
comodă, nu sar repede să răspund, să-i vin în ajutor, să o liniștesc și pe mama. Mă ridic și mă îndrept spre telefon. În urechi mi se agită deja reproșurile, spuse cu ton strident și precipitat, că ea se străduiește din răsputeri cu acest copil, dar n-are nici-o vină că seamănă cu mine și nu cu taică-său, că nu vrea să mănînce și pe ea o bagă în mormînt, că niciodată n-am timp să vorbesc cu ea
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]