11,031 matches
-
a fost făcută la începutul anilor 1970 de R.T. Holt și J.E. Turner într-un articol frecvent citat despre "Metodologia cercetării comparative", care a apărut în volumul cu același titlu editat de aceștia (1970). Despre tema recurentă a dezbaterii dintre susținătorii analizelor generale și ai celor individuale, vezi în special L.C. Mayer, Comparative Political Inquiry (1972: 67-81, 273-81), M. Dogan și D. Pelassy, How to Compare Nations (1984) și C. Ragin, The Comparative Method (1987: 23-68). "Părintele" studiului comparativ al guvernării
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să sugereze că națiunea nu ar trebui să intervină. Dar nu cumva apare în acest caz pericolul că grupul va fi cel care va decide, iar nu individul? Această perspectivă a apropiat mult dezvoltarea politică de puterea economică. Între timp, susținători ai democrațiilor liberale vestice au urmărit să realizeze aceeași apropiere, din moment ce aceștia pretindeau (și, într-o oarecare măsură, au și arătat empiric) că democrația liberală înflorea mai ales acolo unde standardele de viață erau înalte (Cutright, 1963: 569-82; Lipset, 1983
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca sprijinul în cadrul sistemului politic poate fi mai mult sau mai puțin vag, mai mult sau mai puțin specific; poate varia în timp; poate fi mai mult sau mai puțin puternic de exemplu, mulți membri ai acestor structuri pot fi susținători pasivi. Aceasta înseamnă că liderii nu au mai multă libertate de mișcare în sensul că trebuie să-și păstreze sprijinul intact decât au autoritățile politice naționale în raport cu întreaga populație. Libertatea liderilor instituțiilor și grupurilor este restrânsă mai ales atunci când, așa cum
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adesea ridicată, datorită influenței directe sau indirecte a țărilor învecinate, deoarece faptul că alte societăți se descurcă "mai bine" economic și social îi stimulează pe cei care doresc să înfăptuiască schimbarea. În asemenea situații încep să apară diviziuni puternice între susținătorii diferitelor modele sociale, chiar acolo unde sistemul politic s-a bucurat mai înainte de niveluri ridicate de sprijin și de integrare a grupurilor. În aceste cazuri compromisurile devin dificil de realizat, existând deseori posibilitatea ca o guvernare sau un regim "puternic
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o anumită loialitate din partea membrilor indiferent de scopurile specifice sau dincolo de acestea. De cele mai multe ori liderii lor acționează în acest fel deliberat, din moment ce liderii grupurilor comunitare au mai multă libertate de acțiune decât cei ai grupurilor asociative. Primii relaționează cu susținătorii pe baza unui amplu tipar relațional, în timp ce liderii asociațiilor au autoritate doar în interiorul cadrului de referință al scopului grupului. Astfel, evident, liderii asociațiilor încearcă frecvent să construiască sau să dezvolte tipare de relații interpersonale între susținătorii lor și să își
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
asociative. Primii relaționează cu susținătorii pe baza unui amplu tipar relațional, în timp ce liderii asociațiilor au autoritate doar în interiorul cadrului de referință al scopului grupului. Astfel, evident, liderii asociațiilor încearcă frecvent să construiască sau să dezvolte tipare de relații interpersonale între susținătorii lor și să își lărgească în acest mod sfera activității. Poate fi cazul multor grupuri care apar în cadrul mișcărilor sociale, precum grupurile feministe, ecologiste și regionaliste. Aceste entități sunt, cel puțin parțial, comunitare, iar liderii lor pot avea ca rezultat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
restul lumii. În al doilea rând, acolo unde normele exprimate de noile mijloace de comunicare au aceeași direcție cu cea a societății, mijloacele de comunicare consolidează aceste norme. Studiile asupra perturbării produse de televiziune în perioada alegerilor arată că perspectivele susținătorilor partidelor sunt consolidate de campaniile întreprinse prin televiziune. Această consolidare rezultă și din alte mijloace de comunicare publică (și posibil privată). Dar când perturbarea este mare, ca rezultat al apariției unor noi mijloace de comunicare ce coincid de exemplu cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sprijini, așa cum am văzut în capitolul 7, grupurile instituționale precum birocrațiile sau armata. În acest mod, multe partide devin treptat legitime atunci când transferul sprijinului din partea grupurilor "părinte" a fost suficient de durabil pentru a conduce la o situație în care susținătorii partidului nu mai fac referire la acel grup pentru a sprijini partidul. Sprijinul pentru partid încetează să fie indirect (prin grup) și devine direct. Un astfel de proces de legitimare a partidelor poate fi numit natural dacă și când partidele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumea a treia, în lumea comunistă și în Vest. Ca rezultat, organizarea "birocratică" a partidelor a avut tendința să ocupe un rol secundar într-un joc în care liderii apelează deseori în mod direct la popor sau cel puțin la susținătorii partidului. La limită, devine chiar dificil de hotărât dacă partidele sunt sau nu oligarhice. Cel puțin într-o anumită măsură, părerile populației (nu doar cele ale membrilor obișnuiți ai partidului) sunt luate în considerare, uneori chiar în detrimentul acestora din urmă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ai partidului) sunt luate în considerare, uneori chiar în detrimentul acestora din urmă. Trebuie avute în vedere trei aspecte ale structurii partidelor (Epstein, 1967; Daalder și Mair, 1983): * configurațiile interne pe care se bazează partidul * probleme de relaționare între partide și susținători, fie în mod individual sau în grupuri * tipare de conducere în special dacă liderii sunt, conform distincției lui Weber, tradiționali, legalist-birocratici sau carismatici (Weber, 1968). Structura internă a partidelor Structura internă a partidelor ridică două probleme legate între ele. Una
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la începutul secolului XX; * în același timp, între partidele populiste, cele care și-au continuat existența pe perioade lungi, precum PRI mexican, au devenit și ele mai descentralizate și probabil și mai reprezentative. Aspecte externe ale structurilor partidelor Membrii și susținătorii Partidele doresc să influențeze mediul; prin urmare trebuie legate de restul societății. Acest lucru se petrece prin intermediul unor cercuri variate de susținători. Marea majoritate a partidelor au acum "membri" în sensul strict al cuvântului adică persoane care se află în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au devenit și ele mai descentralizate și probabil și mai reprezentative. Aspecte externe ale structurilor partidelor Membrii și susținătorii Partidele doresc să influențeze mediul; prin urmare trebuie legate de restul societății. Acest lucru se petrece prin intermediul unor cercuri variate de susținători. Marea majoritate a partidelor au acum "membri" în sensul strict al cuvântului adică persoane care se află în mod legal în cadrul partidului în timp ce susținătorii sunt doar psihologic legați de organizație. Deși această distincție este adesea mai mult aparentă decât reală
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prin urmare trebuie legate de restul societății. Acest lucru se petrece prin intermediul unor cercuri variate de susținători. Marea majoritate a partidelor au acum "membri" în sensul strict al cuvântului adică persoane care se află în mod legal în cadrul partidului în timp ce susținătorii sunt doar psihologic legați de organizație. Deși această distincție este adesea mai mult aparentă decât reală, înainte i se dădea o importanță considerabilă. De exemplu, Duverger definea "partidele de mase" ca fiind cele bazate pe membri, în timp ce "partidele de cadre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prin acțiuni de strângere de fonduri derulate "din ușă-n ușă" la domiciliul alegătorilor, precum și prin alte procedee (Bartolini, 1983: 182-91). De fapt, apartenența la un partid ar trebui înțeleasă ca parte a legăturii mai largi stabilite între partide și susținătorii lor. Este o manifestare legală a unei noțiuni mai largi de identificare partinică. Acest concept sugerează că există o adeziune naturală și poate permanentă față de partidul politic, precum cea față de o biserică, o adeziune care face parte din procesul de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că există o adeziune naturală și poate permanentă față de partidul politic, precum cea față de o biserică, o adeziune care face parte din procesul de socializare. Ea va fi într-adevăr naturală și îndelungată dacă partidul este legitim, altfel spus, dacă susținătorii săi se leagă în mod direct de el. Astfel, decât să analizăm proporțiile membrilor, mai important este să descoperim proporția identificatorilor în partid (Campbell et al., 1960: 120-67; Budge et al., 1976). În acest moment ne putem întoarce la distincția
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
distincția dintre partidele de mase și alte partide. Partidul de mase legitim este acela care nu are nevoie să se bazeze pe unul sau mai multe grupuri comunitare pentru sprijin. Acest caracter se dezvoltă treptat, cu cât sunt mai mulți susținători care se identifică direct cu partidul și încetează să folosească grupul comunitar "patern" ca punct de referință. Ca rezultat, dezvoltarea partidelor de mase legitime este un semn că viața politică este din ce în ce mai autonomă și probabil are și un caracter din ce în ce mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de membri, și totuși, adesea, sprijinul de care beneficiau era redus. Într-adevăr, apartenența partinică este uneori ridicată pentru a ajuta partidul să facă prozeliți în rândul populației. Ca rezultat, în aceste partide există o distincție clară între membri și susținători. Organizațiile de bază ("celulele" partidelor comuniste) sunt de asemenea mai închise decât filialele sau secțiunile partidelor legitime de mase. Treptat, partidul poate deveni legitim de mase, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se reducă distanța între membri
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de bază ("celulele" partidelor comuniste) sunt de asemenea mai închise decât filialele sau secțiunile partidelor legitime de mase. Treptat, partidul poate deveni legitim de mase, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se reducă distanța între membri și susținători și, de fapt, conceptul de apartenență partinică trebuie să-și piardă caracterul clar și bine definit. CASETA 9.2 Ambiguitatea conceptului de apartenență partinică A existat întotdeauna o ambiguitate majoră privind conceptul de apartenență partinică. Partidele socialiste au acordat o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se identifică cu ele, o anume schimbare se petrece treptat. Partidele încep să caute noi "identificatori" în exteriorul grupurilor care le-au sprijinit inițial, din moment ce în acest mod își pot spori electoratul dar astfel își pot pierde o parte din susținătorii inițiali, din moment ce și alții se implică în forme similare de "braconaj". Scopul alegerilor se schimbă profund în acest proces; încetând a fi mijloacele esențiale de exprimare a vechilor loialități, alegerile devin piețe unde partidele încearcă să-și "vândă" programele. Odată cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în sprijinul acestei afirmații (Livingston, 1956: 116-28; 183-98). Creșterea folosirii referendumurilor În ciuda acestor critici, tehnica referendumului a ajuns să fie folosită din ce în ce mai mult în Europa Occidentală începând cu anii 1950, inclusiv în Marea Britanie, prin tradiție unul din cei mai puternici susținători ai guvernării reprezentative pure. În Europa de Vest, doar Germania, Olanda, Luxemburg și Islanda nu au consultat niciodată direct poporul asupra niciunui aspect între 1945 și 1995. Ameliorările sunt încă la un nivel modest, după cum se știe, deoarece în majoritatea țărilor a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai mult de două partide și, prin acestea, pentru mai mult de două grupuri largi din societate. Referendumurile și alte tehnici care dau oamenilor posibilitatea de a-și exprima propunerile au fost privite în mod tradițional cu suspiciune de mulți susținători ai democrației liberale. Temeiurile erau că aceste instrumente erau adesea folosite de dictatori pentru a manipula opinia sau că duceau la hotărâri cu un caracter conservator. Aceste perspective sunt treptat abandonate. Deși tehnicile democrației directe au fost adoptate doar într-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidele sunt înfrânte, deoarece o parte o acuză pe cealaltă că este "prea pragmatică" sau "prea ideologică". Sistemele comuniste și regimurile mai "progresiste" ale lumii a treia au pus accent în mod tradițional mai mult pe mobilizare decât pe reprezentare. Susținătorii lor au justificat acest fapt pe temeiul că o abordare complet reprezentativă favorizează mai curând forțele conservatorismului decât dezvoltarea pe termen lung a economiei și societății. Într-adevăr, în unele cazuri, scopului mobilizator i s-a dat o importanță considerabilă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de ce avem motive să credem că această perspectivă poate fi corectă. Totuși, apariția multor grupuri noi, care acoperă o varietate de interese ce traversează diviziunile tradiționale între partide, în special în Vest, a subminat caracterul reprezentativ al acestor partide; adesea, susținătorii acestor grupuri cred că partidele nu sunt capabile și nici dispuse să își apere interesele. Această evoluție este în parte consecința întăririi unor entități precum organizațiile feministe, ecologice sau regionale. Unele din aceste grupuri și-au alcătuit propriile partide, așa cum
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
existența, cel puțin câteva zeci de ani de aici încolo. Totuși, nu este surprinzător faptul că apar periodic îngrijorări față de problemele pe care acestea le ridică; și nici faptul că ele sunt mai puțin stabile și eficiente decât se așteptau susținătorii lor fideli (Blondel, 1981). CASETA 12.1 Care este viitorul pe termen lung al partidelor, în special în Vest? Tendința din ce în ce mai generală este de a prevedea un viitor sumbru partidelor politice. Declinul mai multor partide mari în Europa continentală este
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
clericali și anticlericali au creat un asemenea climat de suspiciune în țară încât niciun guvern central nu era pregătit să permită o porție consistentă de autonomie locală. Astfel, liberalii pot deveni campionii centralizării deși poate cu mai mare dificultate decât susținătorii sistemelor autoritare atunci când regimul lor favorit este atacat. Totuși, treptat, contradicția dintre liberalism și centralizare explică faptul că se pot face mișcări spre descentralizare; așa s-a întâmplat în Franța de la sfârșitul secolului al XIX-lea încolo sau în Spania
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]