KorAP: Find »[drukola/base=trai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...402 403 404 ...406 >

10,150 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

scăderii numerice a proletariatului industrial (de la 3,4 milioane de muncitori în 1990 la numai 2,2 milioane în 1996, o scădere de 45%!), scade și productivitatea muncii în industrie. Structura consumului gospodăriilor se modifică dramatic, ca și modul de trai al populației, de altfel. Fluxurile migratorii își modifică sensul, migrația urban-rural tinzând să egaleze și să depășească migrația rural-urban. Șomajul este un fenomen economic nou, iar șomerii sunt o categorie socială nouă. Structura instituțională a economiei se modifică radical, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Unic European în anul 1987 a adăugat cooperării politice pe cea economică. Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989) a promovat ideea dezvoltării unui spațiu social european comun și a conturat principiile generale referitoare la condițiile de muncă și de trai ale persoanelor incluse pe piața muncii. Conceptul de spațiu social european a fost lansat în 1984 de Jacques Delors, președintele Comisiei Europene, și s-a referit inițial nu la obiective concrete de politică socială, cum ar fi fost de așteptat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
spațiul european coexistă mai multe alternative sociale naționale ale statului bunăstării. Dar, în ciuda configurațiilor sociale naționale diferite, se poate constata că dezbaterile și interesele sociale sunt comune și oglindesc preocuparea decidenților politici europeni pentru a le asigura un nivel de trai mai bun tuturor cetățenilor. Nu trebuie uitat că Uniunea Europeană reprezintă astăzi întruchiparea multiculturalismului în forma cea mai avansată, împărtășind valori, instituții și reguli comune statelor membre (Diamantopoulou, 2003a). Chiar dacă deciziile finale privind proiectarea securității sociale rămâne la latitudinea fiecărui stat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și în cea a serviciilor de asistență socială, pentru diferite grupuri aflate în dificultate. Apare, astfel, o focalizare defectuoasă pentru indivizi și grupuri aflate în situațiile cele mai dificile de excluziune și marginalizare socială, precum: sărăcie extremă, lipsa unei locuințe, traiul în condiții mizere/improprii, copii și adulți ai străzii, victime ale exploatării sexuale și ale traficului de ființe umane. Acest lucru a avut drept rezultat creșterea și consolidarea unor insule înalt persistente de sărăcie extremă și marginalizare; • suportul social financiar

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cei mai săraci dintre săraci, introdus ca sistem la nivel național destul de târziu (de-abia în 1995), practic se dezagregase până în 2001. Venitul Minim Garantat introdus prin Legea nr. 416/2001 a îmbunătățit mult accesul la resurse financiare minimale de trai pentru cei aflați în sărăcie extremă. Deși există încă probleme legate de cofinanțarea programului de către autoritățile locale din comunitățile sărace (care au venituri din taxe locale reduse, având însă mulți beneficiari de VMG), noul sistem funcționează mult mai bine decât

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
mai săraci 20% oameni ai lumii a crescut între 1960 și 1997 de la de 30 la de 74 de ori (Mkandawire, 2002; UNDP, 1999, apud Townsend, 2002), astfel încât după 1990 comunitatea științifică internațională a fost consecvent preocupată de nivelul de trai și de inegalitate în lume, reducerea sărăciei devenind unul dintre obiectivele explicite ale dezvoltării (Cornia, 1999, apud Townsend, 2002). Reducerea sărăciei înseamnă rate ridicate de creștere economică. Modul în care se distribuie veniturile/avuția în spațiul național/internaținal are un

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
lungul a câțiva ani consecutiv. În afara faptului că acest lucru este rar întâlnit în realitate, o astfel de abordare ar adânci și ar perpetua inegalitățile. Problema inegalităților s-a impus explicit pe agendele de lucru odată ce preocupările privind nivelul de trai au scos în evidență existența unui segment de indivizi constat rămași în afara sistemului economic, care, prin forțe proprii, în lipsa intervenției sociale, nu ar fi putut depăși statutul de excluși. Deși dezvoltarea economică este, fără îndoială, un deziderat continuu: se pune

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dar mai ales pentru implementarea unor astfel de politici ar urma să fie statul, care să-și asume și rolul de facilitator, alături de sectorul privat și societatea civilă (UN, 2001; UNICEF, 2001; Townsend, 2002; HDR, 2005). Inegalități și nivel de trai în lume Abordarea socială a dezvoltării s-a impus așadar odată ce comunitatea științifică și diferite organizații internaționale au atras atenția asupra faptului că segmente de indivizi, respectiv diferite țări nu sunt atrase în spirala dezvoltării, fiind doar spectatorii unor împliniri

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dar mai ales de pe piața muncii, în context internațional există clasificări care grupează țările în funcție de diferiți indicatori ai bunăstării. În prezent, distanța dintre bogații și săracii lumii este atât de mare, încât necesită instrumente diferite de măsură a nivelului de trai. Ambiția de a face loc tuturor la masa dezbaterilor privind nivelul de trai a susținut în timp modelarea metodologiilor lui de măsurare, paralel cu dezvoltarea economică și internaționalizarea piețelor lumii, dar și cu maturizarea științifică a celor preocupați de efectele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
țările în funcție de diferiți indicatori ai bunăstării. În prezent, distanța dintre bogații și săracii lumii este atât de mare, încât necesită instrumente diferite de măsură a nivelului de trai. Ambiția de a face loc tuturor la masa dezbaterilor privind nivelul de trai a susținut în timp modelarea metodologiilor lui de măsurare, paralel cu dezvoltarea economică și internaționalizarea piețelor lumii, dar și cu maturizarea științifică a celor preocupați de efectele sociale ale acestor procese. Estimarea necesarului pentru acoperirea unui set de nevoi considerat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
economiilor naționale, dar și ponderea diferitelor valute în schimburile internaționale și, prin urmare, structura și compoziția acestui coș valutar nu sunt, în mod necesar, stabile în timp, de unde dificultatea comparațiilor internaționale pe perioade îndelungate. Tabelul 1 prezintă situația nivelului de trai și de inegalitate, ca și ritmul de creștere economică ulterior anului 1960, într-o serie de țări aparținând diverselor categoriilor determinate în funcție de indicatorii bunăstării. Etiopia, una dintre cele mai sărace țări ale lumii, considerat după nivelul produsului intern brut per

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dintre acestea. În cadrul țărilor cu tradiție social-democrată, consumul este egal distribuit: săracii realizează între 2,5 și 3% din consumul total, în timp ce consumul bogaților reprezintă între 1/5 și 1/4 din cheltuielile totale de consum. Tabelul 1. Nivelul de trai PIB/capita PPP USD 2002 Rata medie anuală de creștere a PIB/capita*) 50% din venitul median 1990-2000 <4USD/zi 1996-1999 1USD/zi 1990-2002 1960-1990 1990-2003 Camerun 2 000 2,5 0,2 17,1 Zambia 840 -1,2 0

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dintre țările lumii. Inegalitatea în contextul globalizării Intensificarea liberei circulații a persoanelor, produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării, dar nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai puțin dezvoltate. La nivelul unei națiuni importante sunt resursele naturale de care aceasta dispune, dar modul cum este proiectată politica veniturilor populației, nivelul de dezvoltare economică atins, contextul economic și politic național și cel internațional de la un

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
1820-1913, 1913-1950 și perioada de după 1950. În cea din urmă etapă se disting două subperioade: înainte și după sfârșitul anilor ’60. Fiecare dintre etapele globalizării a avut ca efecte creșteri semnificative ale productivității muncii și îmbunătățirea generală a nivelului de trai, doar că nu imediat și nu pentru toată lumea. Coastworth spune că într-un prim moment doar o mică parte a populației beneficiază de efectele pozitive ale deschiderii spre piețele internaționale, majoritatea având, de fapt, de pierdut (SAPRIN, 2000). Pe de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ani arată însă că în țări ale lumii a treia sau în curs de dezvoltare (țări subsahariene, ale Americii Latine și ale Europei Centrale) perioadele de creștere ce au urmat perioadelor de destabilizare nu au readus populația la nivelul de trai avut înaintea lor (Townsend, 2002; UN, 2001) și, prin urmare, deschiderea economiilor naționale a fost generatoare de sărăcie și creștere a inegalităților între și în interiorul economiilor naționale. Posibilitatea producerii unor sechele sociale ireversibile a fost recunoscută chiar și în rapoartele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
indivizilor pe segmentul locurilor de muncă periferice, ocazionale, temporare și slab remunerate prin natura lor face ca la momentul pensionării aceștia să nu poată beneficia, mai ales în sistemul asigurărilor ocupaționale, de un venit minimal pentru asigurarea unui nivel de trai acceptabil și să se regăsească, în final, tot în rândul celor care au nevoie de suport social. Având în vedere acest risc, ca și cel al suprasolicitării sistemelor sociale de asigurări ca urmare a creșterii speranței medii de viață, paralel

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
procesului inflaționist (hiperinflația), crizele bancare, erorile în procesul de privatizare care au erodat puterea de cumpărare a salariului minim și, în general, a veniturilor redistribuite. Deși toate țările în tranziție au înregistrat manifestarea unor astfel de factori, indicatorii nivelului de trai, ai inegalității și ai performanțelor economice au diferit sensibil între aceste țări. România, alături de Bulgaria, se situează, nu doar geografic, între țările Europei Centrale și cele ale fostei Uniuni Sovietice, astfel: deși dublă comparativ cu țările deja membre ale UE

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cu scăderea valorii reale a acestor surse de venit, asemenea tuturor celorlalte venituri. În aceste condiții, revenirea la 12% salariați la nivel minimal și concentrarea distribuției principalelor venituri spre partea inferioară a distribuției acestora sunt indicatori ai scăderii nivelului de trai. Așa cum se observă în figura 1 și cum era de așteptat, fiind un venit de piață modelat și sub presiune sindicală, cel mai puțin devalorizat a fost salariul mediu. Acesta a scăzut în 1997, anul de debut al unei perioade

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ales ca urmare a inflației accelerate de la debutul tranziției, când principala procupare a populației, exprimată prin presiunea sindicală, rezultat în bună măsură și al obișnuinței dobândite în regimul anterior, a fost obținerea unui nivel al salariului care să permită asigurarea traiului cotidian. Așa se explică, de altfel, și scăderea procentului celor salarizați la nivel minimal în prima jumătate a decadei. Respectarea ierahiei salariale în funcție de competențe și atribuții, precum și corelarea cu nivelul productivității muncii au fost criterii cel puțin estompate de hiperinflația

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
să se fi schimbat după anul 2000, cel puțin în raport cu nivelul de venit câștigat, când a urmat o evoluție inversă ponderii veniturilor salariale în totalul bugetului. Concluzii Deși, cel puțin la nivelul simțului comun, așa este percepută, creșterea nivelului de trai nu e sinonimă cu combaterea sărăciei. Globalizarea nu este în orice context benefică celor defavorizați și, oricum, nu pe termen scurt. Opțiunea liberală asupra dezvoltării nu numai că nu este o condiție sine-qua-non pentru creșterea nivelului de trai, ci poate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
nivelului de trai nu e sinonimă cu combaterea sărăciei. Globalizarea nu este în orice context benefică celor defavorizați și, oricum, nu pe termen scurt. Opțiunea liberală asupra dezvoltării nu numai că nu este o condiție sine-qua-non pentru creșterea nivelului de trai, ci poate avea ca efect căderea în sărăcie a unui segment de indivizi/țări care, într-un mediu concurențial, nu-și pot depăși situația de dependență prin forțe proprii. Perpetuarea și adâncirea distanței dintre perdanți și nonperdanți până la a nu

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
doar o chestiune de timp. O dezvoltare reală, durabilă trebuie să se facă resimțită de toți indivizii, prin creșterea standardului de viață. Dezvoltarea economică și globalizarea au avut ca ecouri nu doar creșterea incontestabilă, în timp, a nivelului general de trai, ci și extinderea și adâncirea inegalităților, influențând modul în care acestea se propagă. Inegalitățile clasice se moșteneau, perpetuând apartenența indivizilor la clasa socială în care s-au născut. În era postindustrială capitalul și-a păstrat proprietatea de a se autoproduce

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și politicile naționale, economice și de venituri. Pornind din postura unei țări cu o distribuție a veniturilor dintre cele mai egalitare, România a cunoscut, de-a lungul tranziției, un salt semnificativ al indicatorilor de inegalitate. Scăderea generală a nivelului de trai s-a produs pe seama pierderii locurilor de muncă cu productivitate ridicată, a scăderii valorii reale a veniturilor populației și a concentrării principalelor surse de trai spre partea inferioară a distribuției veniturilor. Dincolo de dezbaterile din jurul perspectivelor care ar trebui să jaloneze

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a lungul tranziției, un salt semnificativ al indicatorilor de inegalitate. Scăderea generală a nivelului de trai s-a produs pe seama pierderii locurilor de muncă cu productivitate ridicată, a scăderii valorii reale a veniturilor populației și a concentrării principalelor surse de trai spre partea inferioară a distribuției veniturilor. Dincolo de dezbaterile din jurul perspectivelor care ar trebui să jaloneze dezvoltarea sau, poate, în încercarea de a le pune capăt, S. Latuch (2004) propune o altfel de perspectivă prin prisma căreia să fie discutat progresul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
2004013712.html </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(apud Morse, 2004). Deducem de aici că dezvoltarea este un preambul al îmbunătățirii calității vieții și că ea cuprinde, ca și aceasta, atât elemente materiale, precum infrastructura, calitatea locuirii și nivelul de trai în general, cât și elemente spirituale precum educația, libertatea de exprimare și de manifestare culturală. Poate aceste lucruri nu au fost mai bine sintetizate decât în noțiunea de dezvoltare umană, introdusă de economistul Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]