11,591 matches
-
care a unificat și controlat imperiul. Rolul împăratului a devenit mai autocratic, cu toate că Zhu Yuanzhang a continuat să folosească ceea ce el a numit "Marele Secretariat" (内阁), pentru a-l asista cu actele imensei birocrații, inclusiv memoriale ( petiții și recomandări către tron), edicte imperiale ca răspunsuri, rapoarte de diferite tipuri și înregistrări fiscale. Aceasta a fost aceeași birocrație care mai târziu a împiedicat guvernul Ming să fie capabili să se adapteze la schimbările din societate și în cele din urmă a condus
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
împotriva lui Thoros. Cu sprijinul populației locale, conspiratorii l-au răsturnat și ucis pe Thoros, după care Balduin devine conducator deplin în Edessa, înființînd astfel Comitatul de Edessa. După moartea fratelui său, Godefroy în 1100, Balduin l-a succedat la tron, în ciuda opoziției Patriarhului Ierusalimului și unor cruciați, a fost încoronat în Biserica Nașterii Domnului din Betleem. Participînd mai tot timpul în războaie neîncetate, Balduin a cucerit o coastă însemnată cu multe orașe majore, asigurând astfel posesiunilor sale comunicări strînse cu
Balduin I al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326778_a_328107]
-
al Norvegiei, a murit pe neașteptate la vârsta de aproape 17 ani, pe când Boguslaw avea cinci ani. Mama lui, regina văduvă a Norvegiei, a adăugat propoziția "adevăratul moștenitor al Suediei" la lista titlurilor lui la încoronare. Pretenția lui Boguslaw la tronul Suediei a venit prin intermediul unchiului său Magnus al IV-lea al Suediei care a fost forțat să abdice de către nobilii suedezi. După abdicare, nobilii conduși de Bo Jonsson Grip l-au invitat pe contele Albert de Mecklenburg să preia tronul
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
tronul Suediei a venit prin intermediul unchiului său Magnus al IV-lea al Suediei care a fost forțat să abdice de către nobilii suedezi. După abdicare, nobilii conduși de Bo Jonsson Grip l-au invitat pe contele Albert de Mecklenburg să preia tronul Suediei. Când Albert a încercat să reducă vastele lor moșii ei s-au întors repede împotriva lui.<br> Nobilii, inclusiv fostul său susținător Bo Jonsson Grip, cel mai mare proprietar din Suedia care controla o treime din toate teritoriile suedeze
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
pe regina Margareta drept "cea mai puternică Doamnă și regentă a regatului Danemarcei". Un an mai târziu, norvegienii au proclamat-o pe Margareta "regină conducătoare". Nobilimea suedeză a apelat la ajutorul regentului danez pentru a-l îndepărta pe Albert de pe tronul suedez. În 1388 mai mulți nobili suedezi i-au scris Margaretei spunându-i că dacă i-ar ajuta să scape de Albert ei ar numi-o regentă. Margareta nu a pierdut timpul și a trimis o armată în Suedia pentru
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
deoarece este tăiat din granit roșu de Syena (Assuan), dar inscripțiile cu hieroglife de pe cele patru fețe ale sale amintesc de numele lui Domitianus (81-96). Este vorba, deci, de o comandă a acelui împărat, comandă legată de ascensiunea lui la tron. Pe timpul lui Domitian, se pare că a fost ridicat între templele zeiței Isis (Iseum) și cel al lui Serapis (Serapeum), unde probabil s-au aflat și cele două mari statui ale fluviilor Nil și Tibru, astăzi conservate una la Vatican
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
toate acestea, își dă seama de adevăr. El îi spune lui Beowulf indirect că și el a fost sedus de Mama lui Grendel și că era tatăl lui Grendel. După numirea în mod neașteptat a lui Beowulf ca succesor la tron, mai mult spre disperarea consilierului regal Unferth (John Malkovich) care spera ca regele să aibă un moștenitor, Hrothgar se sinucide. După mai mulți ani, bătrânul Beowulf este căsătorit cu Wealtheow, care refuză să-i dea un moștenitor, deoarece el s-
Beowulf (film din 2007) () [Corola-website/Science/326836_a_328165]
-
, cunoscut ca și Robert al II-lea (n. aprox. 1054 - d. 3 februarie 1134) a fost duce al Normandiei în perioada anilor 1087 - 1106, fiul cel mare al lui Wilhelm Cuceritorul, pretendent repetat pentru tronul Angliei și unul dintre conducătorii Primei Cruciade. Robert a fost cel mai mare fiu al lui William Cuceritorul, rege al Angliei și duce al Normandiei și a Matildei de Flandra. Se presupune că Robert sa născut în 1054, însă este
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
în timp ce se afla la vânătoare în New Forest, în circumstanțe misterioase. Vestea morții fratelui său, Robert Curthose a prins-o în Salerno, unde se recupera de la rănile primite în cruciadă. Robert imediat sa declarat rege al Angliei, cu toate acestea tronul a fost preluat de către fratele său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrie în Normandia, Robert a început pregătirile
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
imediat sa declarat rege al Angliei, cu toate acestea tronul a fost preluat de către fratele său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrie în Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicările lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva lui Henric. Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
să atragă de partea sa clerul englez și straturile inferioare ale populației. Lângă Alton trupele lui Robert și Henric s-au întâlnit. Temându-se de înfrângere, Curthose a recurs la negocieri. În conformitate cu acordul încheiat, Robert a refuzat să pretindă la tronul englez, în schimbul unei plăți anuale din partea lui Henric I de 3000 de mărci. Henric I de asemenea, i-a reîntors lui Robert toate posesiunile lui din Normandia, cu excepția a cetății Domfront. Deși susținătorii lui Robert au fost amnistiați, în următorii
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
secesionează de Imperiul Seleucid, autoproclmându-se regele Diodotus I al Bactriei. Anul independenței este incert, existând două date 255 î.Hr., în timpul domniei lui Antioh al II-lea sau 246 î.Hr., conteporan cu al treilea război sirian. Diodotus I este urmat la tron de fiul său, Diodotus al II-lea, care este asasinat în 230 î.Hr. de un grec, Euthydemus, satrap de Sogdiana, întemeindu-și propia dinastie și atașând Sogdiana noului său regat. Noul rege este atacat de Imperiul Seleucid în 210 î.Hr.
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
suverane și în politica lor externă. Tratatul a expirat în 1711, cănd Petru I a pierdut conflagrația cu turcii din Campania de la Prut. Moldova redevine vasal al Imperiului Otoman, iar Cantemir se refugiază la Moscova. Articolul III prevedea că moștenitorii tronului rusesc nu au dreptul să pună domn în Moldova nici pe pământul muntenesc. Articolul VI prevedea că: "După vechiul obicei moldovenesc toată puterea să fie la domn". Articolul XI prevedea că hotarele principatului, după drepturile sale antice, sunt acelea ce
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
ia în primire ducatul, fiind recunoscut ca duce de către toți nobilii. În acest timp, regele Hardeknud al Angliei (1040-1042) moare fără urmași, iar Marele Consiliu al Angliei condus de contele Godwin de Wessex (Mircea Albulescu) îl desemnează ca succesor la tronul Angliei pe Eduard Confesorul, fiul regelui Ethelred al II-lea cel Șovăielnic (978-1013, 1014-1016) și urmașul direct al lui Alfred cel Mare. Godwin voia coroana Angliei pentru unul din cei patru fii ai săi: Tostig (Traian Costea), Harold (John Terry
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Consiliul Angliei nu a fost de acord cu desemnarea lui Godwin ca rege pe motiv că nu are sânge nobil, el fiind fiu de porcar. Reprezentanții Marelui Consiliu al Angliei călătoresc în Normandia, unde trăia Eduard, și-i oferă acestuia tronul. Ducele Wilhelm își convinge unchiul să accepte coroana Angliei, promițându-i ajutor în caz de nevoie. În semn de împăcare, Godwin de Wessex, care contribuise la uciderea lui Alfred Aetheling, fratele lui Eduard, i-o oferă ca soție viitorului rege
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Aelfbury, Wilhelm călătorește incognito în Anglia, însoțit doar de bufonul Gollet (George Mihăiță). El este primit de regele Eduard, care-i face confesiunea că a jurat să moară fără urmași și că-l va numi pe Wilhelm ca succesor la tronul Angliei. Ducele refuză coroana spunând că el vrea să se căsătorească cu Edith, dar Eduard îl convinge că are o misiune, iar regii nu se căsătoresc din dragoste. Între timp, Edith cedează în fața avansurilor violente ale contelui Harold, fiul lui
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor la tron pe ducele Wilhelm al Normandiei. Crezând că regele delira, arhiepiscopul îl proclamă în Catedrala Westminster (construită de Eduard) ca succesor la tron pe contele Harold de Wessex. Pentru a obține asentimentul celorlalți nobili, Harold acceptă să se căsătorească cu Ealdgyth
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor la tron pe ducele Wilhelm al Normandiei. Crezând că regele delira, arhiepiscopul îl proclamă în Catedrala Westminster (construită de Eduard) ca succesor la tron pe contele Harold de Wessex. Pentru a obține asentimentul celorlalți nobili, Harold acceptă să se căsătorească cu Ealdgyth, sora contelui Morcar, și devine regele Harold al II-lea al Angliei. El este excomunicat de Papa Alexandru al II-lea pentru că
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
în regiune erau privite ca niște amenințări geostrategice majore de către diplomația britanică și austriacă, care a încercat pe toate căile să împiedice intervenția țaristă, în speranța că otomanii erau capabili să pună capăt rebeliunii elene. La sfârșitul anului 1824, pe tronul de la Sankt Petersburg a venit împăratl Nicolae I, care a inițiat o politică externă mult mai agresivă, ceea ce a forțat Regatul Unit să intervină. Britanicii s-au temut ca rușii să nu fie capabili să distrugă complet Imperiul Otoman și
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în lunga perioadă de neintervenție asigurată de britanici și austrieci. În momentul în care otomanii păreau că fac progrese serioase, era deja prea târziu. În decembrie 1825, contextul internațional s-a modificat în mod semnificativ odată cu moartea țarului Alexandru. Pe tronul Rusiei a urcat fratele lui mai tânăr, Nicolae. Noul împărat era la cei 30 de ani ai săi mult mai dispus să-și asume riscuri, iar atitudinea sa era una mai naționalistă. În ceea ce privește politica externă el a adoptat un dublu
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
nici turcii, nici rușii nu erau complet pregătiți de război. Ambele puteri erau în plin proces de modernizare a armatelor lor, iar țarul era preocupat de nesupunerea internă - Revolta decembriștilor fusese cât pe ce să îl împiedice să acceadă la tron. Ca urmare, ambele tabere au acceptat un compromis semnând Convenția de la Akkerman în octombrie 1826. Prin acest tratat, țarul nu mai insista asupra problemei Greciei, iar sultanul își retrăgea armata din Principatele Dunărene și recunoștea autonomia Principatului Serbiei. Poarta a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
1834. Sultanul a încercat în 1839 să recucerească controlul asupra regiunii, dar armatele otomane au fost înfrânte din nou de forțele lui Ibrahim, care a invadat iarăși Anatolia. În acestă situație critică, Mahmud al II-lea a murit, iar pe tronul otoman a venit fiul său adolscent, Abdul-Medjid I. Britanicii și austriecii s-au temut de o posibilă dezintegrare a Imperiului Otoman și acționat direct, navele lor militare blocând Delta Nilului. Egiptenii au fost obligați să se retragă din Siria dar
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
al markgrafului Gunther de Merseburg și de Meissen, frate mai mic al lui Eckard I de Meissen și frate vitreg cu regele Boleslau I al Poloniei. În 1002, ca urmare a încercării nereușite a lui Eckard I de a ocupa tronul și a asasinării sale, Boleslau al Poloniei a ocupat Meissen, însă noul rege al Germaniei Henric al II-lea l-a silit să renunțe la achiziția teritorială și să accepte în schimb Marca de Luzacia. Astfel, Luzacia a fost desprinsă
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
1676 - 1682. Feodor s-a născut la Moscova și a fost fiul cel mare al Țarului Alexei I al Rusiei și a primei sale soții, Maria Miloslavskaia. În 1676, la vârsta de 15 ani, i-a succedat tatălui său la tron. A fost înzestrat cu un intelect fin și cu o nobilă dispoziție; a primit o educație excelentă de la Simeon Polotski, cel mai învățat călugăr slavon. A fost credincios și avea aspirații literare; a contribuit la traducerea a doi psalmi dintr-
Feodor al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/325606_a_326935]
-
fost țarul Rusiei în perioada 1645 - 1676. În ajunul morții sale, Țaratul Rusiei avea aproximativ 8.100.000 de km. Născut la Moscova la 9 martie 1629 ca fiu al țarului Mihail și a Evdokia Streșnieva, Alexei a accedat la tron la vârsta de 16 ani după decesul tatălui său la 12 iulie 1645. Educația lui s-a desfășurat sub supravegherea boierului Boris Morozov, un adept al culturii occidentale. Când a devenit țar, fiind prea tânăr pentru a domni, l-a
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]