10,730 matches
-
în alte domenii, ce nu au legătură neapărat cu sfera culturală. De exemplu, un șofer de autobuz, un arahnolog și un dansator fac, de asemenea, parte din echipă. Aceasta primește voluntari cu diferite competențe, entuziasmul fiind singura calitate indispensabilă. După ce voluntarii părăsesc echipa, majoritatea păstrează legătura cu Ermitajul. De aceea, serviciul de voluntariat are în momentul de față o rețea extinsă de contacte în întreaga lume. Există diverse domenii de activitate ale serviciului de voluntariat în interiorul muzeului, printre care: World Hermitage
Serviciul de voluntariat al muzeului Ermitaj () [Corola-website/Science/326284_a_327613]
-
fost primul proiect pus in practică de către serviciul de voluntariat și are ca scop atragerea atenției asupra problemelor de conservare a patrimoniului arhitectural. În Ropșa (situat în sud-vestul orașului Sankt Petersburg) se află un palat inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Voluntarii au luat parte la campania de conservare a palatului, pentru a evita distrugerea acestei clădiri. Au început prin a strânge informații despre istoria acestui loc, creând și o arhivă, și prin a organiza numeroase activități educaționale pentru a reda viață
Serviciul de voluntariat al muzeului Ermitaj () [Corola-website/Science/326284_a_327613]
-
în interiorul palatului, care ajută copii să înțeleagă istoria acestei tradiții. Serviciul de voluntariat organizează în fiecare an diferite jocuri și concursuri pentru a prezenta școlarilor istoria și cultura lumii într-un mod cât mai atractiv. De exemplu, în februarie 2009, voluntarii au organizat un joc numit „Ziua scitului”, având ca temă cultura Pazyryk. Elevii au putut astfel să descopere această civilizație amuzându-se. În fiecare an se organizează concursuri cu caracter educațional, în colaborare cu diferite departamente ale muzeului și centrele
Serviciul de voluntariat al muzeului Ermitaj () [Corola-website/Science/326284_a_327613]
-
Otoman din Marea Neagră. În data de 23 februarie 1917, acțiunile rușilor au fost oprite datorită Revoluției Ruse. Armata rusă a Caucazului s-a dezintegrat, fiind înlocuită de forțele militare a nou formatului stat Armenia, compusă în general din unitățile de voluntari și milițiile armenești. În regiune au activat în 1918 forțele unor state efemere - Dictatura Centrocaspică și Republica Armeniei Montane, precum și o forță aliată numită „Dunsterforce”, compusă din militarii trupelor de elită de pe fronturile de vest și mesopotamian. Imperiul Otoman și
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de etnie armeană. Acestora li s-au adăugat alți soldați aliați, ajungându-se la efective de aproximativ 150.000 de soldați, care trebuiau să facă față trupelor otomane. Autoritățile imperiale ruse organizaseră încă din 1914 înrolarea armenilor în unități de voluntari. Cum numeroși armeni supuși țarului fuseseră deja mobilizați pe frontul din răsăritul Europei, unitățile de voluntari au fost constituite din armeni care nu avuseseră obligațiunea să se prezinte la recrutare, sau care nu erau supuși ruși. Unitățile de voluntari armeni
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
aproximativ 150.000 de soldați, care trebuiau să facă față trupelor otomane. Autoritățile imperiale ruse organizaseră încă din 1914 înrolarea armenilor în unități de voluntari. Cum numeroși armeni supuși țarului fuseseră deja mobilizați pe frontul din răsăritul Europei, unitățile de voluntari au fost constituite din armeni care nu avuseseră obligațiunea să se prezinte la recrutare, sau care nu erau supuși ruși. Unitățile de voluntari armeni au fost inițial concepute să acționeze ca mari unități independente de comandamentul rus al Caucazului, fiind
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de voluntari. Cum numeroși armeni supuși țarului fuseseră deja mobilizați pe frontul din răsăritul Europei, unitățile de voluntari au fost constituite din armeni care nu avuseseră obligațiunea să se prezinte la recrutare, sau care nu erau supuși ruși. Unitățile de voluntari armeni au fost inițial concepute să acționeze ca mari unități independente de comandamentul rus al Caucazului, fiind plasate sub comanda unor comandanți ruși de origine armeană, Andranik Ozanian, Drastamat Kanayan, Arshak Gafavian și Sargis Mehrabyan. La comanda acestei forțe s-
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
fiind plasate sub comanda unor comandanți ruși de origine armeană, Andranik Ozanian, Drastamat Kanayan, Arshak Gafavian și Sargis Mehrabyan. La comanda acestei forțe s-a aflat și un armean supus otoman, Karekin Bastermadjian (Armen Karo). Efectivele inițiale ale unităților de voluntari armeni s-au ridicat la aproximativ 20.000 de oameni, dar de-a lungul conflictul numărul lor a sporit. La începutul anului 1916, Nicolai Iudenici s-a hotărât să încorporeze unitățile de voluntari armeni în armata rusă sau să le
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Armen Karo). Efectivele inițiale ale unităților de voluntari armeni s-au ridicat la aproximativ 20.000 de oameni, dar de-a lungul conflictul numărul lor a sporit. La începutul anului 1916, Nicolai Iudenici s-a hotărât să încorporeze unitățile de voluntari armeni în armata rusă sau să le demobilizeze. Mișcarea de eliberare națională armeană controla unitățile de fedaini. (Ֆէտայի). Acestea erau miliții populare organizate în jurul unor lideri militari locali faimoși, precum a fost Sebastatsi Murad (Սեբաստացի Մուրատ). Boghos Nubar, președintele Adunării
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Spre sfârșitul lunii noiembrie, linia frontului s-a stabilizat, câștigurile teritoriale ruse limitându-se la un intrând de aproximativ 25 km de-a lungul axei Erzurum-Sarıkamıș. Rușii au înregistrat un succes important pe flancul drept al atacului, unde unitățile de voluntari armeni s-au dovedit foarte eficiente, cucerind Karaköse și Doğubeyazıt. Doğubeyazıt era cel mai nordic oraș al Provinciei Van. În timpul acestor lupte, pierderile otomane au fost ridicate: 9.000 de morți, 3.000 de prizonieri și aproximativ 2.800 de
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
otomane au pornit în marș către Erzurum. Înfrângerea otomanilor în bătălia de la Sarikamish a fost covârșitoare. Doar aproximativ 10% dintre soldații Armatei a 3-a au mai reușit să se retragă pe pozițiile inițiale. Enver Pașa a renunțat la comandă. Voluntarii armeni au contribuit serios la victoria rușilor: „întârzierea [datorată acțiunii armenilor] a permis Armatei ruse a Caucazului să concentreze suficiente forțe în jurul Sarikamishului”.. La întoarcerea la Constantinopol, Enver Pașa a dat vina pentru această înfrângere pe armenii care locuiau în
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
mai mult de trei săptămâni, până la venirea trupelor ruse. Iudenici a început pe 6 mai o ofensivă în teritoriul otoman. Una dintre direcțiile ofensivei era spre lacul Van, pentru sprijinirea apărătorilor Vanului. O brigadă de cazaci transbaikalieni și subunități ale voluntarilor armeni au început marșul spre Van . Pe 21 mai, generalul Iudenici a fost primit în oraș, i-au fost oferite cheile orașului și citadelei și a confirmat guvernul provizoriu armean, numindu-l pe Aram Manukian în funcția de guvernator. După
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
rus Iudenici era în nord și ataca neîntrerupt Armata a 3-a, Armata a 2-a era în sud și se străduia să zdrobească insurgența antiotomană și a doua coloană a atacului rus condusă de Tovmas Nazarbekian și unitățile de voluntari armeni conduși de Andranik Ozanian. În ciuda succeselor din prima fază a contraatacului, Kemal nu a cucerit victoriile pe care le sperase. Armata a 2-a era incapabilă să desfășoare ample operațiuni ofensive datorită problemelor cu aprovizionarea și transportul. Rușii au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
scrierea romanului "Șoimii au trecut Dunărea" ce urma să apară cu ocazia Centenarului Independenței, scriitorul Petru Vintilă a găsit în arhive jurnalul de front al corespondentului de război italian Marc Antonio Canini în care era menționat episodul dramatic al morții voluntarului Pastia. Impresionat de patriotismul lui Ioan Pastia, Petru Vintilă a scris piesa de teatru "Șoimii" care a fost prezentată în premieră pe 25 martie 1977 pe scena Teatrului de Stat „Victor Ion Popa” din Bârlad. O stradă din Iași poartă
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
semnat tratate de alianță cu S.U.A. Conservatorii consuși de Robert Borden le+au denunțat, spunând că ar integra economia Canadei în cea a Statelor Unite și ar slăbi legăturile cu Marea Britanie. Aceștia au câștigat Alegerile federale canadiene, 1911. Forțele canadiene și voluntari civili au participat în Primul Război Mondial de partea Antantei, pentru a menține legăturile de prietenie cu Marea Britanie. Cele mai mari realizări ale Armatei canadiene în timpul Primului Război Mondial au fost: Somme, Vimy, Passchendaele, bătălii cunoscute ca "Cele o sută de zile
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
cavaleriei cazacilor era compensată de pedestrașii excelenți, și astfel lupta a fost una echilibrată. La 19 iunie, armata polonă totaliza 14.844 cavaleri poloni, 2.250 cavaleri germani, 11.900 infanteriști și dragoni germani, 2.950 pedestrași unguri, 1.550 voluntari lituanieni, 960 tătari și 30.000 de oameni "pospolite ruszenie". Comandanții poloni sperau să rupă rândurile cazacilor cu o șarjă impetuoasă a celebrilor "husari înaripați" poloni — tactică utilizată cu succes în multe bătălii, inclusiv în bătălia de la Kircholm, bătălia de la
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
cuvinte. Noaptea târziu, generalii regaliști au ajuns la York, împreună cu numeroși soldați împrăștiați. Guvernatorul Yorkului, Sir Thomas Glemham, i-a lăsat să intre doar pe cei ce făceau parte din garnizoană (adică doar câțiva ofițeri care participaseră la luptă ca voluntari), de teamă că parlamentariștii ar putea pătrunde în oraș pe urmele regaliștilor. Numeroși fugari, unii răniți, umpluseră străzile din afara zidului cetății lângă Micklegate Bar, poarta orașului. Newcastle, văzându-și forțele frânte și după ce își cheltuise întreaga avere pentru cauza regalistă
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
acolo. În 1918 a plecat în Varșovia din cauza haosului revoluționar care se răspândea în regiunea Kievului. La începutul anilor '20 ai secolului XX a servit în al 221-lea regiment de infanterie din Ostrów Wielkopolski, compus în cele mai multe cazuri din voluntari (unul dintre colegii lui a fost Aleksander Wat). Din 1928 a stat cu soția sa în Podkowa Leśna, proprietatea Stawisko. Astăzi se află acolo muzeu. Între anii 1923-1925 a fost secretarul președintelui Camerei Deputaților Maciej Rataj. Din 1927 a lucrat
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
al SFWA Norman Spinrad, cu 3:2. Totuși, timpul petrecut de Sawyer în funcție a fost marcat de o opoziție considerabilă la revizuirea calității de membru și la o reacție negativă la demiterea unui scriitor SFWA plătit și a unui voluntar, cu sprijinul majorității consiliului director. El a demisionat după ce a trecut jumătate din termenul de un an, fiind urmat automat de cive-președintele Paul Levinson. Înainte de a demisiona, Sawyer a ținut referendumul promis, ceea ce a dus la schimbări semnificative în regulile
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
Mulți oameni sărbătoresc Memorial Day vizitând cimitire și monumente. Un moment de reculegere se ține în toată țara la ora 15:00 ora locală. O altă tradiție este arborarea drapelului național în bernă din zorii zilei până la amiază. Grupuri de voluntari pun drapele americane pe fiecare mormânt din Cimitirele Naționale. Una dintre cele mai vechi tradiții este cursa automobilistică Indianapolis 500, care se organizează în ajunul Memorial Day începând cu 1911. În aceeași zi se organizează și cursa de automobile Coca-Cola
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
de acord dacă scopul lor final trebuie să fie independența sau revenirea la Constituția mexicană din 1824. În vreme ce delegații din organismul conducător provizoriu - "Adunarea Consultativă" (în spaniolă „Consultation”) - dezbăteau asupra motivelor care generaseră războiul, texianii și un mare aflux de voluntari din Statele Unite au învins micile garnizoane de soldați mexicani, până la jumătatea lui decembrie 1835. Adunarea Consultativă nu și-a asumat declararea independenței, decizând instalarea unor organisme de conducere executive interimare, în cadrul cărora luptele intestine au dus la paralizie politică și
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
declararea independenței, decizând instalarea unor organisme de conducere executive interimare, în cadrul cărora luptele intestine au dus la paralizie politică și la un vid de guvernare efectivă în Texas. O nefericită propunere de a invada Matamoros a dus la pierderea multor voluntari și provizii atât de necesare micii armate a Texasului. În martie 1836, o a doua convenție politică a declarat independența și a numit conducerea noii Republici Texas. Hotărât să răzbune onoarea Mexicului, președintele Antonio López de Santa Anna a jurat
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
uciși peste 2000 de necombatanți. Guvernatorul statului Coahuila y Tejas, Agustín Viesca, a refuzat să dizolve legislativul, ordonând în schimb reîntrunirea sesiunii la Béxar, mai departe de influența armatei mexicane. Deși proeminentul "Tejano" Juan Seguín a strâns o companie de voluntari care să-l asiste pe guvernator, "ayuntamiento" (consiliul local) din Béxar i-a ordonat să nu intervină, iar Viesca a fost arestat înainte să ajungă în Texas. Opinia publică din Texas era împărțită. Editorialele din Statele Unite au început să susțină
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
de a ataca orașul și de a elimina miliția acestuia. Texianii au tergiversat câteva zile tentativele lui Castañeda de a negocia returnarea tunului în timp ce așteptau întăriri din alte colonii. La primele ore ale zilei de 2 octombrie, circa 140 de voluntari texiani au atacat forța lui Castañeda. După o scurtă ciocnire, Castañeda a cerut o întâlnire cu liderul texian John Henry Moore. Castañeda și-a mărturisit simpatia pentru înclinațiile federaliste ale rebelilor, dar a declarat că este obligat de onoarea sa
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
părți nu a încercat să lupte”, texianii au declarat-o în scurt timp a reprezenta o victorie în fața armatei mexicane. Vestea acestei mici ciocniri s-a răspândit în Statele Unite, încurajând mulți aventurieri să meargă în Texas să se alăture luptelor. Voluntarii au continuat să sosească la Gonzales. La 11 octombrie, trupele l-au ales în unanimitate pe Austin, care nu avea nicio experiență militară oficială, ca lider al grupului denumit de el Armata Poporului. De la început, armata de voluntari s-a
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]