102,196 matches
-
Dumbrăveni este o arie de protecție specială avifaunistică înființată cu scopul conservării mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare . Aceasta se află în Dobrogea, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală este situată în sud-vestul județului Constanța (în Podișul Negru Vodă), pe teritoriile administrative ale comunelor Deleni și Dumbrăveni. Instituirea regimului de arie
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
056 hectare). Aceasta reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști naturale, stepe) aflată în bazinul hidrografic al râului Urluia (în Podișul Dobrogei de Sud); ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri în tranziție, păduri caducifoliate, coaste calcaroase cu vegetație submediteraneană, canarele, pajiști uscate, stepe și culturi cerealiere extensive. La baza desemnării acestuia se află mai
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri în tranziție, păduri caducifoliate, coaste calcaroase cu vegetație submediteraneană, canarele, pajiști uscate, stepe și culturi cerealiere extensive. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), ciuf de pădure (Asio otus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de lac
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
de zăvoi ("Sylvia borin"), silvie mică ("Sylvia curruca"), lăcustar ("Sturnus roseus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), sturzul viilor ("Turdus iliacus") și sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: cer ("Quercus ceris"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: laptele stâncii ("Androsace lactea"), tamâiță de câmp ("Ajuga chamaepitys"), miruță ("Anchusa ochroleuca"), coșaci pontici ("Astragalus ponticus"), șerlai ("Salvia aethiopis"), ghiocelul grecesc ("Galanthus elwesii"), floarea călugărului ("Saponaria officinalis"), floarea grâului ("Centaurea cyanus"), târtan ("Crambe
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
36 ha). Situl dispune de trei clase de habitate comunitare ("Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Stepe ponto-sarmatice" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o zonă naturală (păduri în tranziție, plantații de arbori, mlaștini, smârcuri, turbării, culturi cerealiere extensive, pajiști ameliorate) încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Moldovei. Rețeaua hidrografică principală a
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
ameliorate) încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Moldovei. Rețeaua hidrografică principală a sitului este alcătuită din valea Roșior și râul Bogonos (afluent al râului Bahlui) și aparține bazinul hidrografic al Prutului. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: vulpe ("Vulpes vulpes"), popândău european ("Spermophilus citellus"), hârciog ("Cricetus cricetus"), hermină ("Mustela erminea"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor ("Mustela putorius"), orbete ("Nannospalax leucodon"), iepurele de câmp ("Lepus europaeus
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
Bombus argillaceus"), bondarul de stepă ("Bombus fragrans"), călugărița ("Mantis religiosa"), cosașul de stepă ("Saga pedo"), fluturele Apolo ("Zerynthia polyxena"), coada rândunicii ("Iphiclides podalirius"), greierul împroșcător ("Dinarhus desipus"), "Idiomacromerus phlomidis, Archirileya inopinata, Eridontomerus arrabonicus, Eurytoma sabulosa, Tetramesa cylindrica, Tetramesa scheppigi". Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbusti, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Flori și ierburi: târtanul ("Crambe tataria
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
officinalis"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), amăreala siberiană ("Polygala sibirica"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), gălbinare ("Serratula radiata"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), sfeclă sălbatică ("Beta trigyna"), buruiana vântului ("Seseli campestre"), rogoz ("Carex secalina"). Flora lemnoasă are în componență arbusti cu specii de migdal pitic ("Amygdalus nana") și prunus ("Prunus tenella"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
și o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici și rotunjite. Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
liber. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Se împerechează în aprilie-mai. Durata sarcinii este de 33-42 zile. Femelele nasc o singură dată pe an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m.
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
marmote, care se vor refugia în vizuină. Marmota trăiește în munți la altitudini cuprinse între și de metri. Această amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
supraviețuit astăzi decât în zona tropicală) și renul, glutonul, vulpea argintie, capra-neagră (astăzi refugiate în munți sau în zone circumpolare) înainte să dispară din cea mai mare parte a Europei, începând din Preistorie, fără îndoială ca urmare a vânătorii excesive, specia putând să dăuneze primelor încercări de agricultură și constituind o sursă de proteine și de lipide relativ ușor accesibilă iarna (era suficientă balizarea vizuinilor toamna pentru a le găsi iarna sub zăpadă). Prezența exclusivă în zonele muntoase a marmotei ar
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
suficientă balizarea vizuinilor toamna pentru a le găsi iarna sub zăpadă). Prezența exclusivă în zonele muntoase a marmotei ar putea, prin urmare, să nu fie decât consecința acțiunii omului, care, mai târziu, a început totuși să încerce să amelioreze soarta speciei reintroducând-o în diferite masive muntoase (de exemplu în Franța și în România). Totuși micul efectiv al unor populații noi și izolarea în raport cu celelalte pun problema fragilității și consangvinității lor. Marmotele trăiesc în colonii stabile sau solitar. Spațiul vital al
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
mic de indivizi al populațiilor de marmote alpine din țara noastră nu pune problema industrializării acestora. Local marmotele pot dăuna culturilor agricole, însă pagubele sunt de obicei nesemnificative. Marmotele sunt implicate în epizootia ciumei în natură. Genul "Marmota" include 14 specii actuale: În plus, patru specii dispărute de marmotă sunt cunoscute ca fosile: În România trăiește o singură specie în Carpați: În trecut în România a trăit și bobacul sau "marmota de stepă" ("Marmota bobak") După Bielz (1888), citat de Călinescu
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
de marmote alpine din țara noastră nu pune problema industrializării acestora. Local marmotele pot dăuna culturilor agricole, însă pagubele sunt de obicei nesemnificative. Marmotele sunt implicate în epizootia ciumei în natură. Genul "Marmota" include 14 specii actuale: În plus, patru specii dispărute de marmotă sunt cunoscute ca fosile: În România trăiește o singură specie în Carpați: În trecut în România a trăit și bobacul sau "marmota de stepă" ("Marmota bobak") După Bielz (1888), citat de Călinescu (1931), marmota alpină ar fi
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
pot dăuna culturilor agricole, însă pagubele sunt de obicei nesemnificative. Marmotele sunt implicate în epizootia ciumei în natură. Genul "Marmota" include 14 specii actuale: În plus, patru specii dispărute de marmotă sunt cunoscute ca fosile: În România trăiește o singură specie în Carpați: În trecut în România a trăit și bobacul sau "marmota de stepă" ("Marmota bobak") După Bielz (1888), citat de Călinescu (1931), marmota alpină ar fi trăit până în secolul XIX și în Carpații românești, pe vârfurile înalte din Făgăraș
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
le ("Balsaminaceae") sunt o familie de plante angiosperme dicotiledonate cu circa 800 specii, care cuprinde plante ierbacee, anuale, adesea suculente și cu noduri umflate, răspândite mai ales în zonele tropicale având ca tip balsamina ("Impatiens balsamina"). Frunzele sunt întregi, simple, nestipelate, cu dispoziție alternă, opuse sau verticilate. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pentamere, pintenate
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
deasupra; placentație axilară. Fructul este o capsulă cărnoasă suculentă ce nu se usucă la maturitate, care prin atingere crapă exploziv prin crăpături în 5 valve care se răsucesc în interior, răspândindu-și astfel semințele la depărtare. Flora României conține 5 specii, una spontană ("Impatiens noli-tangere") și 4 cultivate, aparținând genului "Impatiens":
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
tip Galio-Carpinetum", "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior") cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată este o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști ameliorate, cursuri de apă, lacuri) încadrată în bioregiunea geografică continentală a Podișului Central Moldovenesc, în bazinul mijlociu al Șiretului și o parte a
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
Podișului Central Moldovenesc, în bazinul mijlociu al Șiretului și o parte a bazinului râului Prut. Rețeaua hidrografica principala a sitului este alcătuită din râurile Jijia, Bahlui, Jijioara și Vorona (și afluenții acestora). La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte) și floristice (arbori, arbuști, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte) și floristice (arbori, arbuști, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: cerb (Cervus epaphus), căprioara (Capreolus capreolus), mistreț ("Sus scrofa"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), veverița ("Sciurus carolinensis"), vulpe ("Vulpes vulpes"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), popândău european ("Spermophilus
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]