102,196 matches
-
Ciuful de câmp ("Asio flammeus") este o specie de pasăre din genul bufniței (Asio) din familia bufnițelor Strigidae. Bufnițele din genul "Asio" sunt numite bufnițe cu urechi, datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La "Asio flammeus", aceste „urechi” nu se remarcă de
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
Bufnițele din genul "Asio" sunt numite bufnițe cu urechi, datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La "Asio flammeus", aceste „urechi” nu se remarcă de obicei; ei le ridică doar în situații de apărare. Arealul speciei cuprinde suprafețe deschise, cu verdeață. Cuvântul "flammeus" se traduce din latină ca „arzător”, „de culoarea focului”. Ciuful de câmp este o bufniță de mărimi medii, cu o lungime de 34-43 cm și o greutate de 206-475 g. Are ochi mari
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus agrestis") și diferite tipuri de lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina, de asemenea, specii de "Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus agrestis") și diferite tipuri de lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina, de asemenea, specii de "Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai mult noaptea, dar uneori și ziua sau la răsărit, atunci când prada este mai activă. Zboară la altitudini foarte mici și atacă prada cu ghearele. Asupra aceleiași lunci
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
cârtițele. Atacă și păsări mici, mai ales atunci când se află în apropierea litoralului. Pentru a completa dieta, ciuful de câmp prinde uneori și insecte, inclusiv larvele lor. In America de Nord, concurează cu eretele vânăt, care are aproximativ aceleași preferințe alimentare. Ambele specii sunt gata să intre în conflict asupra unui cadavru proaspăt. Ciuful de câmp are un pH ridicat în stomac, de aceea nu poate digera oasele. Astfel, în excrementele dale se pot observa rămășițe nedigerate de animale. Ciuful de câmp scoate
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
Ciuful de câmp scoate sunete asemănătoare lătratului cățeilor. Apelul este prezentat atât în zbor cât și în relaxare. Țipete mai ascuțite pot fi auzite în sezonul împerecherii. În timpul iernii, pasărea este, în general, liniștită. Deși populația se află în declin, specia nu este amenințată de dispariție, conform IUCN Red List, fiind marcată cu stare de conservare „fără risc” ().
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
concepută în culorile roșu, alb și albastru, care reprezintă și culorile țării-gazdă, Chile. Roșul reprezintă oamenii acestei țări, albastrul reprezintă cerul chilian, iar albul reprezintă Anzii, munți care definesc teritoriul acestei țări. Mascota oficială a acestui turneu, o tânără "culpeo" (specie de vulpe din America de Sud), a fost prezentată pe 17 noiembrie 2014. Numele mascotei, "Zincha", a fost ales de public în defavoarea celorlalte două, "Andi" și "Kul".
Copa América 2015 () [Corola-website/Science/334390_a_335719]
-
companion surprinzător de-a lungul drumului - un băiețel. "Bunul Dinozaur" pune o întrebare: Ce-ar fi fost dacă asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor nu ar mai fi existat? Ce-ar fi fost dacă dinozaurii ar fi supraviețuit până în zorii speciei umane? Și, cel mai important, cum ar fi atunci când un Apatozaur curios, Arlo, își face un neobișnuit prieten, pe băiețelul Spot? Cei doi trebuie să își unească forțele pentru a întreprinde o călătorie printr-un peisaj misterios și aspru, în
Bunul Dinozaur () [Corola-website/Science/334392_a_335721]
-
fost observat pentru prima dată de Hilda M. Bruce în 1959 și a fost studiat cu precădere la șoarecii de laborator ("Mus musculus"). În cazul șoarecilor, sarcina se poate întrerupe până la nidație (fixarea embrionului în mucoasa uterină), dar la alte specii aceasta se poate întrerupe și într-o etapă mai avansată a sarcinii. a fost observat și la șoareci din genul "Peromyscus", șoareci de câmp americani ("Microtus pennsylvanicus"), lemingi cu copite ("Dicrostonyx") și maimuțe gelada ("Theropithecus gelada"), existând ipoteze că și
Efectul Bruce () [Corola-website/Science/334398_a_335727]
-
prolactină de două ori pe zi. Expunerea la feromonii unui mascul necunoscut poate provoca sarcina numai dacă aceasta are loc în timpul a două secreții de prolactină, dintre care una pe parcursul zilei. Pentru a deveni un fenomen obișnuit pentru o anumită specie, efectul Bruce trebuie să prezinte anumite avantaje din punct de vedere evoluționar pentru specia dată. Atunci când au posibilitatea, șoarecii masculi își îndreaptă jetul de utină în direcția femelelor. Astfel, el își crește șansele de împerechere prin „sabotarea” sarcinii provocate de
Efectul Bruce () [Corola-website/Science/334398_a_335727]
-
sarcina numai dacă aceasta are loc în timpul a două secreții de prolactină, dintre care una pe parcursul zilei. Pentru a deveni un fenomen obișnuit pentru o anumită specie, efectul Bruce trebuie să prezinte anumite avantaje din punct de vedere evoluționar pentru specia dată. Atunci când au posibilitatea, șoarecii masculi își îndreaptă jetul de utină în direcția femelelor. Astfel, el își crește șansele de împerechere prin „sabotarea” sarcinii provocate de un concurent mascul. Efectul Bruce poate fi folosit pentru menținerea statutului social: masculii dominanți
Efectul Bruce () [Corola-website/Science/334398_a_335727]
-
multe urme de urină (deci mai mulți feromoni). Femelele pot să-și țină sarcina sub control prin evitarea contactului cu masculi necunoscuți în perioada dată. Ele sunt predispuse să se afle cât mai aproape de masculii dominanți. Masculii din mai multe specii de rozătoare omoară nou-născuții care nu le aparțin; efectul Bruce permite evitarea acestui fenomen prin uciderea embrionului. Aceasta explică faptul că efectul Bruce este caracteristic speciilor poligame de rozătoare, la care riscul de infanticid este cel mai mare.
Efectul Bruce () [Corola-website/Science/334398_a_335727]
-
sunt predispuse să se afle cât mai aproape de masculii dominanți. Masculii din mai multe specii de rozătoare omoară nou-născuții care nu le aparțin; efectul Bruce permite evitarea acestui fenomen prin uciderea embrionului. Aceasta explică faptul că efectul Bruce este caracteristic speciilor poligame de rozătoare, la care riscul de infanticid este cel mai mare.
Efectul Bruce () [Corola-website/Science/334398_a_335727]
-
au definit lopingianul ca serie cronostratigrafică. Baza seriei (și a etajului wuchiapingian) este definită ca primul strat în care apare subspecia de conodonte "Clarkina postbitteri postbitteri". Limita superioară a seriei (și a etajului changhsingian) este definită de prima apariție a speciei de conodonte "Hindeodus parvus" și sfârșitul anomaliei negative a izotopului de carbon C, după vârful care corespunde extincției în masă de la limita permian-triasic. Punctul stratotipic mondial (GSSP) al lopingianului este plasat în secțiunea Penglaitan, de pe malul râului Hongshui, aproximativ 20
Lopingian () [Corola-website/Science/334420_a_335749]
-
și pe tulpină. Înfloresc prin aprilie-mai, înainte de înfrunzire. Fructele sunt păstăi dehiscente turtite, negricioase, de circa 7-10 cm și rămân mult timp pe arbore. Semințele au o formă ovat-eliptică și sunt turtite, tari, de culoare brună. Arborele iudei este o specie arboricolă, ornamentală prin forma frunzelor și abundența florilor foarte timpurii. În România este cultivat ornamental în parcuri sau grădini, individual sau în grupuri.
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
întinde pe o suprafață de 270 hectare. Situl conservă două habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice") și protejează o gamă floristică diversă. La baza desemnării sitului se află mai multe specii floristice submediteraneene și de silvostepă (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (anexa I-a) privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; astfel
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
desemnării sitului se află mai multe specii floristice submediteraneene și de silvostepă (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (anexa I-a) privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
CE din 21 mai 1992 (anexa I-a) privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori: stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
panterina" cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea câteva soiuri trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de exemplu "Amanita rubescens" sau "Boletus luridus" - sin. "Suillellus luridus"), dacă sunt mâncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu "Coprinopsis atramentaria", sin. "Coprinus atramentarius" dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
auricula"), cunoscută din bucătăria asiatică ca "Mu-Err", care se dezvoltă preferat pe scoarța socului bătrân (august-martie). Se spune, că „sezonul de ciuperci” începe cu luna august, durând până la sfârșitul lui octombrie, cea ce nu este corect. Nu numai că diferite specii nu cresc în aceste luni (ca de exemplu genul "Morchella"), mai mult formarea de corpuri fructifere depinde de un climat convenabil pentru apariția lor, ca de exemplu umiditate prin ploi calde și căldură suficientă. În caz de căldură uscată persistentă
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului ( la "Amanita"). Bureții sunt de colectat mereu în, de exemplu, coșuri, nici odată în pungi de plastic, altfel se stric în foarte scurt timp, devenind tare otrăvitori. Ciupercile au o
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3 specii, zglăvoaca ("Cottus gobio"), zglăvoaca răsăriteană ("Cottus poecilopus") și zglăvoaca transilvăneană ("Cottus
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3 specii, zglăvoaca ("Cottus gobio"), zglăvoaca răsăriteană ("Cottus poecilopus") și zglăvoaca transilvăneană ("Cottus transsilvaniae"). În apele dulci din Republica Moldova
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3 specii, zglăvoaca ("Cottus gobio"), zglăvoaca răsăriteană ("Cottus poecilopus") și zglăvoaca transilvăneană ("Cottus transsilvaniae"). În apele dulci din Republica Moldova trăiesc 3 specii, zglăvoaca, zglăvoaca răsăriteană și zglăvoaca baltică ("Cottus microstomus").
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3 specii, zglăvoaca ("Cottus gobio"), zglăvoaca răsăriteană ("Cottus poecilopus") și zglăvoaca transilvăneană ("Cottus transsilvaniae"). În apele dulci din Republica Moldova trăiesc 3 specii, zglăvoaca, zglăvoaca răsăriteană și zglăvoaca baltică ("Cottus microstomus").
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]