102,484 matches
-
a Siriei". Unitățile britanice fuseseră retrase din oraș cu câteva zile în urmă și locuitorii cartierului, care se așteptau la atacuri, erau în situația de a trebui să se apere singuri. Zeev Jabotinski a organizat din vreme, sub auspiciile Comitetului deputaților evrei și cu știrea autorităților britanice, o organizație de pază, dar până la urmă, soldați britanici veniți pentru scurtă vreme la fața locului nu l-au lăsat pe el și pe oamenii săi să intre. Vreme de patru zile s-au
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
a făcut fără vărsare de sânge. Svoboda, a cărui etichetă fusese cea de ministru „apolitic” încă din primele zile ale mandatului său, s-a alăturat Partidului Comunist al cărui cal troian fusese "de facto" tot timpul și a fost ales deputat în Adunarea Națională. Svoboda a fost forțat să iasă din armată (în care ajunsese din noiembrie 1945 la rangul de general de armată) în 1950 ca urmare a presiunii sovieticilor. El a îndeplinit funcția de viceprim-ministru din 1950 până în 1951
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
(n. 12 octombrie 1978, Zamciogi, Strășeni) este un politician din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal (PL). Este vicepreședinte al Partidului Liberal și membru al „Comisiei parlamentare cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media”. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova a candidat la funcția de deputat de pe locul
Lilian Carp () [Corola-website/Science/335219_a_336548]
-
2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal (PL). Este vicepreședinte al Partidului Liberal și membru al „Comisiei parlamentare cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media”. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova a candidat la funcția de deputat de pe locul 10 în lista candidaților PL, obținând astfel mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a. A figurat și în listele electorale ale PL din aprilie 2009, iulie 2009 și noiembrie 2010. a fost profesor la
Lilian Carp () [Corola-website/Science/335219_a_336548]
-
al Partidului Liberal și membru al „Comisiei parlamentare cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media”. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova a candidat la funcția de deputat de pe locul 10 în lista candidaților PL, obținând astfel mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a. A figurat și în listele electorale ale PL din aprilie 2009, iulie 2009 și noiembrie 2010. a fost profesor la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport și consilier al primarului
Lilian Carp () [Corola-website/Science/335219_a_336548]
-
Alexandru Botez-Forăscu, cunoscut sub numele de sau Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, (n. 1803, Forăști - d. 1869) a fost un mare boier moldovean, care a avut rangul de vornic și a fost ales deputat al Ținutului Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
de plenipotență pentru administrarea moștenirii paterne, invocând „dragostea și încrederea ce de-a pururi a fost între mine și soțul meu”. Vornicul Alecu Botez-Forăscu a condus încă din 1856 comitetul unionist din Fălticeni, fiind ales cu o mare majoritate ca deputat al marilor proprietari din Ținutul Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857). După cum își amintea scriitorul Nicolae Gane, în casele vornicului Alecu Forăscu din Fălticeni erau organizate întruniri și baluri ale unioniștilor moldoveni. Deși provenea din clasa marilor proprietari, Alecu
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
un car de minte!”" Vornicul Alecu Forăscu a decedat în 1869, fiind înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Neamț. Soția sa a decedat în 1875 și a fost înmormântată tot acolo. Mai târziu, fiica lor, Natalia Vârnav (1847-1937), ce era soția deputatului Gheorghe (Iorgu) Vârnav, a așezat o piatră funerară deasupra mormintelor părinților ei. Un portret în cărbune al vornicului Alecu Botez-Forăscu este păstrat în prezent în biserica de la Șoldănești. Portretul nu este semnat și datează, probabil, din anii ’60 ai secolului
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
1893, a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), din a cărui conducere a făcut parte, alături de Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. A fost ales ca deputat socialist în Parlamentul României. O parte din conducătorii socialiști (așa-zișii generoși), printre care și Vasile G. Morțun, au părăsit mișcarea socialistă la 9 februarie 1899 și au trecut la Partidul Național Liberal, dându-și seama că nu-și poate
Ioan Nădejde () [Corola-website/Science/335394_a_336723]
-
Parlamentul României. O parte din conducătorii socialiști (așa-zișii generoși), printre care și Vasile G. Morțun, au părăsit mișcarea socialistă la 9 februarie 1899 și au trecut la Partidul Național Liberal, dându-și seama că nu-și poate rezolva revendicările. Deputatul socialist a trecut și el la liberali în 1903, după ce a realizat că mișcarea socialistă începuse să devină o mișcare anarhică ce milita pentru realizarea unei revoluții ce urma să schimbe forma de guvernământ a țării.
Ioan Nădejde () [Corola-website/Science/335394_a_336723]
-
în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor Românești din Ungaria. Între contribuțiile sale se numără propunerea de a înființa o Bancă Agrară, adoptată prin Decretul-lege 4167 din 12 septembrie 1919. Între 1909 și 1920 este ales în repetate rânduri deputat în sinodul arhidiocezan de la Sibiu (1909-1911; 1915-1917; 1918-1920) și în congresul național bisericesc (1917); el a funcționat ca asesor (consilier) in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
în congresul național bisericesc (1917); el a funcționat ca asesor (consilier) in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și 1931 este ales în circumscripțiile Nocrich și Crasna-Sălaj ca deputat in Parlamentul României unite, patru legislaturi ca membru al Camerei Deputaților și două legislaturi ca Senator. Ion I. Lapedatu a făcut parte din Partidul Național Român din Ardeal, pe care l-a părăsit în 1926 împreună cu Vasile Goldiș și Ioan
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și 1931 este ales în circumscripțiile Nocrich și Crasna-Sălaj ca deputat in Parlamentul României unite, patru legislaturi ca membru al Camerei Deputaților și două legislaturi ca Senator. Ion I. Lapedatu a făcut parte din Partidul Național Român din Ardeal, pe care l-a părăsit în 1926 împreună cu Vasile Goldiș și Ioan Lupaș înainte de fuziunea cu Partidul Țărănesc, când a devenit Ministru de
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Dominicană, Rusia, El Salvador, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, SUA, Ungaria, Ucraina și Uruguay. București, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Timișoara, Oradea și Arad. Chișinău. Într-un raport al Parlamentului European din 1984, elaborat de euro deputatul conservator Richard Cottrell, s-a făcut referire la Noua Acropolă ca și grup fascist și paramilitar. Pe 13 iulie 1998 Parlamentul European a retras acest raport și nu a mai elaborat alte rapoarte similare În 1995, Adunarea Națională a Franței
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
să ucidă cinci soldați și să rănească grav alți doi soldați care erau de gardă. Infractorii au reușit să sustragă din depozit o cantitate însemnată de armament și material explosiv. Acest incident a declanșat o criză politică, Werner Marx, un deputat al partidului CDU, fiind bănuit de a fi implicat în acest atac. Investigațiile procurorului general Siegfried Buback, care coordona cercetările au dus la descoperirea a trei bărbați homosexuali din Landau in der Pfalz care au încercat, prin șantaj, să facă
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]
-
Michel Rocard pentru problemele studenților. Neavând naționalitate franceză, nu poate vota la alegerile prezidențiale din 1981, care l-au adus la putere pe François Mitterrand. În anul 1982, obține naționalitatea franceză, iar un an mai târziu devine atașat parlamentar al deputatului Robert Chapuis. În anul 1986, la doar 24 de ani, este ales în Consiliul Regional din Île-de-France, unde devine vicepreședinte 12 ani mai târziu. În anul 1991, este delegat ministerial la Jocurile Olimpice de iarnă din 1992 de la Albertville. Apoi, în
Manuel Valls () [Corola-website/Science/331607_a_332936]
-
de iarnă din 1992 de la Albertville. Apoi, în anul 1997, pierde primul tur al alegerilor parlamentare în departamentul Val-d'Oise, dar devine consilier în comunicare în cadrul cabinetului primului-ministru, Lionel Jospin. Manuel Valls a fost primar al orașului Evry (2001-2012) și deputat al departamentului Essone (2002-2012). În anul 2007, Nicolas Sarkozy îi propune să intre în guvernul Fillon, însă acesta refuză oferta. Renunță la functia de primar în anul 2012, ca urmare a numirii sale în funcția de ministru de interne in
Manuel Valls () [Corola-website/Science/331607_a_332936]
-
sau, cu numele complet,Edward Samuel Milibandׁׁׁׂׂׂ (născut la 24 decembrie 1969 la Londra) este un politican social-democrat britanic, între 2010-2015 a fost liderul Partidului Laburist din Marea Britanie și liderul opoziției din parlamentul britanic. El este deputat în Camera Comunelor din partea comitatului Doncaster North și a servit ca ministru în anii 2007-2010 în guvernul condus de Gordon Brown. El și fratele său, David Miliband, au fost primi frați gemeni care au fost în mod simultan miniștri într-
Ed Miliband () [Corola-website/Science/331696_a_333025]
-
la Universitatea din Mons. În anii 1982-1985 și în anii 1988-2000 a fost ales din partea acestui partid în consiliul municipal al orașului. În anii 1999-2000 și 2005-2007 a ajuns șef al guvernului Valoniei. În 1987 a fost ales în Camera deputaților a Belgiei iar după doi ani a fost pentru scurtă vreme deputat în Parlamentul European. În 1991 a fost ales senator, dar la scurtă vreme după aceea, în 1992, a intrat în guvern ca ministru al educației și al comunicațiilor
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
fost ales din partea acestui partid în consiliul municipal al orașului. În anii 1999-2000 și 2005-2007 a ajuns șef al guvernului Valoniei. În 1987 a fost ales în Camera deputaților a Belgiei iar după doi ani a fost pentru scurtă vreme deputat în Parlamentul European. În 1991 a fost ales senator, dar la scurtă vreme după aceea, în 1992, a intrat în guvern ca ministru al educației și al comunicațiilor pentru comunitatea francofonă. În 1994 Di Rupo a fost vicepremier, ministru al
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
populația francofonă, care erau cât pe ce să ducă la dezmembrarea regatului belgian, Di Rupo a izbutit să formeze o coaliție largă de șase partide. Cabinetul pe care l-a alcătuit a cuprins reprezentanți ai socialiștilor (partidul său, având 26 deputați), ai liberalilor și ai conservatorilor. Guvernul a cuprins 13 miniștri, inclusiv Di Rupo, dintre care 6 reprezentanti ai comunității francofone și 6 ai comunității vorbitoare de flamandă. Partidul cel mai mare din parlament, partidul separatist de dreapta Alianța neo-flamandă cu
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
liberalilor și ai conservatorilor. Guvernul a cuprins 13 miniștri, inclusiv Di Rupo, dintre care 6 reprezentanti ai comunității francofone și 6 ai comunității vorbitoare de flamandă. Partidul cel mai mare din parlament, partidul separatist de dreapta Alianța neo-flamandă cu 27 deputați, în frunte cu Bart de Wever, nu a aderat la coaliție. Elio Di Rupo se consideră ateu și este membru într-o lojă francmasonă. Vorbește curent franceza și italiana. De când a preluat conducerea guvernului și-a perfecționat flamanda într-un
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
crește mobilitatea și a reduce dependența față de liniile sale de comunicare și aprovizionare, Marlborough a reușit într-un final să întâlnească armata lui Villeroi lângă satul Waterloo, în Belgia, dar bătălia nu a avut loc din cauza veto-ului impus de către deputații Provinciilor Unite, în mod particular de generalul Slangenburg. Marlborough a fost nevoit să se mulțumească cu capturarea cetății Zoutleeuw și cu demontarea liniilor Brabantului dintre acest oraș și Meuse
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
(n. 17 iunie 1847, Mărunțișu, în prezent în județul Dâmbovița - 29 ianuarie 1886, București) a fost un pictor și publicist român, profesor la Școala de arte frumoase din Iași, membru al Societății Junimea și deputat liberal (1885-1886). s-a născut la 17 iunie 1847 într-o familie de origine aromână. A urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, apoi a studiat, ca bursier al statului, la Academia de Belle-Arte din Paris. După întoarcerea în
Petru Verussi () [Corola-website/Science/331836_a_333165]
-
Gane, junimist și el, îl caracteriza astfel: A fost ales membru al Comitetului teatral al Teatrului Național din Iași în 1870, fiind activ până moartea sa (1886); succesorul său a fost Andrei Vizanti. Petru Verussi a fost ales, în 1885, deputat liberal de Iași; a condus la București ziarul "Liberalul". A murit subit, la 29 ianuarie 1886, în timpul unei ședințe parlamentare, interpelându-l pe ministrul instrucțiunii și cultelor, Dimitrie Sturdza. După Nicolae Gane însă, a murit datorită ruperii unui anevrism la
Petru Verussi () [Corola-website/Science/331836_a_333165]