102,196 matches
-
1840), 173 de specii de pești din Marea Neagră și fluviile care se varsă în ea. Cele mai complete informații despre speciile de pești din Marea Neagră au fost date de Slastenenko (1955-1956), care a descris 189 de specii. Datele cu privire la biodiversitatea speciilor de pești din Marea Neagră pot fi găsite și în lucrările lui Berg (1949), Rass (1949, 1965), Svetovidov (1964) și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
date de Slastenenko (1955-1956), care a descris 189 de specii. Datele cu privire la biodiversitatea speciilor de pești din Marea Neagră pot fi găsite și în lucrările lui Berg (1949), Rass (1949, 1965), Svetovidov (1964) și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci și invers) în apele Mării Negre. Vasileva (2007) a descris 176 specii de pești în Marea Neagră. În România ihtiofauna Mării Negre este studiată de Antipa, Borcea, Bănărescu, Oțel
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
Berg (1949), Rass (1949, 1965), Svetovidov (1964) și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci și invers) în apele Mării Negre. Vasileva (2007) a descris 176 specii de pești în Marea Neagră. În România ihtiofauna Mării Negre este studiată de Antipa, Borcea, Bănărescu, Oțel etc. Grigore Antipa semnalează șipul ("Acipenser sturio") pentru prima oară în Marea Neagră, iar în 1941 publică prima lucrare monografică monumentală asupra Mării Negre intitulată "Marea Neagră și
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
asupra Mării Negre intitulată "Marea Neagră și ihtiologia ei". Între 1926 și 1937, Ioan Borcea, profesor la Universitatea din Iași și fondatorul Stațiunii zoologice marine de la Agigea (1926), are o susținută activitate ihtiologică; cercetările sale se referă la biologia și migrațiunile principalelor specii de pești din Marea Neagră, la clupeide, mugilide, gobiide, bleniide și labride. Printre monografiile lui Ioan Borcea se remarcă: "Observations sur la faune des lacs Razelm" (1926); "Fauna Mării Negre pe litoralul Dobrogei" (1928); "Observations sur les poissons migrateurs dans les eaus
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
Gobbides de la Mer Noire et particulierement des eaux roumaines" (1934); "Les clupeides de la region littorale roumaine de la Mer Noire des eaux interieurs" (1936). În 1952 iese de sub tipar renumitul „Tratat de ichtiologie” a lui Sergiu Cărăușu, în care sunt descrise speciile de pești din România, cuprinzând și cele din Marea Neagră. În 1964 apare monografia lui Petru Bănărescu „Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)”, iar în 1969 „Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
1964 apare monografia lui Petru Bănărescu „Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)”, iar în 1969 „Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni)” unde sunt descrise amănunțit toate speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena publică în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni)” unde sunt descrise amănunțit toate speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena publică în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN: Toate speciile enumerate mai jos sunt clasificate după originea lor ca native, introduse, invazive și specii accidentale.
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena publică în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN: Toate speciile enumerate mai jos sunt clasificate după originea lor ca native, introduse, invazive și specii accidentale.
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena publică în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN: Toate speciile enumerate mai jos sunt clasificate după originea lor ca native, introduse, invazive și specii accidentale.
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN: Toate speciile enumerate mai jos sunt clasificate după originea lor ca native, introduse, invazive și specii accidentale.
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
Macrolepiota procera, sin. Agaricus columinus, denumită în popor parasol, piciorul căprioarei burete șerpesc sau pălăria șarpelui este o specie de ciuperci de "basidiomycete" din familia "Agaricaceae" precum genul "Macrolepiota". Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde (în păduri foioase și de conifere, prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
excursii în regiune, în operele sale majore „Flora Carniolica” (2 volume, 1760 și 1772) cu mai mult de 750 de plante cu flori și mai mult de 250 de criptogame precum „Entomologia Carniolica” (1763), cu mai mult de 1000 de specii, menținând o corespondență intensă cu Carl von Linné și alți naturaliști. Activitatea sa medicala în Idria l-a îndemnat pentru analizarea chimică (descrierea, extracția și prelucrarea) a mercurului conținut în rocă, precum și pentru descrierea bolilor minerilor efectuate ulterior. Cu propunerile
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
a devenit un co-fondator al medicinii muncii. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (în principal ciuperci și licheni) și a devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al sexualității plantelor. Treizeci de specii de bureți poartă numele lui, printre care Amanita caesarea și Macrolepiota procera. Dar și multe specii de plante și
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al sexualității plantelor. Treizeci de specii de bureți poartă numele lui, printre care Amanita caesarea și Macrolepiota procera. Dar și multe specii de plante și insecte descrise de el pentru prima dată, au fost numite după el. Solanaceea „Atropa species“, descrisă de el în 1760, a
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al sexualității plantelor. Treizeci de specii de bureți poartă numele lui, printre care Amanita caesarea și Macrolepiota procera. Dar și multe specii de plante și insecte descrise de el pentru prima dată, au fost numite după el. Solanaceea „Atropa species“, descrisă de el în 1760, a fost denumită de Linné (1767) „Hyoscyamus Scopolia“, și Nikolaus Joseph von Jacquin a adăugat-o la
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
o lucrare epică despre taxonomia bureților și August Karl Joseph Corda a considerat -o ca "Cartea de aur" al timpului său. El a devenifost numit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe. Ierbarul valoros al lui Persoon, exemplarul incluzând multe specii, a fost a cumpărat de guvernul olandez, în 1825, pentru o sumă de 800 de guldeni și este astăzi inclus în colecția " Herbarului Național al Olandei" în Leiden, împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
cunoscut în România sub numele burete de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord și crește în grupuri, dezvoltându-se în primul rând în păduri de foioase (mai ales sub fagi, dar de
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
prima oară de Carl von Linné sub numele "Cantharellus cornucopioides", aprobat de Elias Magnus Fries în 1821 și redenumit de micologul sudafrican Christian Hendrik Persoon în 1825. Mai rare sunt exemplare de culoare gălbuie, care au fost separate anterior ca specie independentă sub numele "Craterellus konradii" (sancționată astfel pentru ultima dată de Bourdot & Maire în 1930, vezi în stânga). Dar acest burete reprezintă doar o anomalie pigmentară a ciupercii morților, fapt dovedit recent printr-o examinare ADN. În mod general, acest burete
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
dorsalei. Corpul, fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în vârful unui bot de regulă alungit în formă de tub. Ordinul gasterosteiforme cuprinde 5 familii, 11 genuri și 29 specii de pești răspândite în mările și apele salmastre și dulci din zona temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
vârful unui bot de regulă alungit în formă de tub. Ordinul gasterosteiforme cuprinde 5 familii, 11 genuri și 29 specii de pești răspândite în mările și apele salmastre și dulci din zona temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
11 genuri și 29 specii de pești răspândite în mările și apele salmastre și dulci din zona temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
o formă normală. Coastele prezente. Sunt peștii fizocliști. Au 1-5 raze branhiostege. Branhiile sunt mai mult sau mai puțin reduse. Apendicele pilorice lipsesc. Ordinul gasterosteiforme în prezent cuprinde 5 familii ("Aulorhynchidae", "Gasterosteidae", "Hypoptychidae", "Indostomidae" și "Pegasidae"), 11 genuri și 29 specii. În trecut în acest ordin era inclus și ordinul "Syngnathiformes" (respectiv familiile "Aulostomidae", "Centriscidae", "Fistulariidae", "Solenostomidae" și "Syngnathidae"). Ordinul Gasterosteiformes (5 familii) Fauna ihtiologică a României conține 2 specii actuale și o specie dispărută recent.
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
familii ("Aulorhynchidae", "Gasterosteidae", "Hypoptychidae", "Indostomidae" și "Pegasidae"), 11 genuri și 29 specii. În trecut în acest ordin era inclus și ordinul "Syngnathiformes" (respectiv familiile "Aulostomidae", "Centriscidae", "Fistulariidae", "Solenostomidae" și "Syngnathidae"). Ordinul Gasterosteiformes (5 familii) Fauna ihtiologică a României conține 2 specii actuale și o specie dispărută recent.
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
Indostomidae" și "Pegasidae"), 11 genuri și 29 specii. În trecut în acest ordin era inclus și ordinul "Syngnathiformes" (respectiv familiile "Aulostomidae", "Centriscidae", "Fistulariidae", "Solenostomidae" și "Syngnathidae"). Ordinul Gasterosteiformes (5 familii) Fauna ihtiologică a României conține 2 specii actuale și o specie dispărută recent.
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
mai departe și Agaricus bulbosus (1790), Agaricus phalloides în 1821), din familia Amanitaceae și genul Amanita este împreună cu gemenele ei albe "Amanita verna" și "Amanita virosa" precum "Cortinarius orellanus" si "Cortinarius rubellus" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în păduri foioase (stejar, fag
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]