102,196 matches
-
vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci negricioasa. Foarte gustoși sunt preparați că Duxelles (un fel de zacusca). S-a afirmat, ca, specia "Leccinum aurantiacum", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil. Astfel, ciupercile acestui soi ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gâtițe.
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
nevoile pescarului fie că pescuiește pe baltă, lac sau rău, după peste mic , mediu sau mare. În pescuitul la feeder se folosesc montaje specifice, adaptate atât tipului de momitor folosit cât și tipului de apă și nu în ultimul rând speciei de pește pe care intenționăm să îl prindem. Indiferent că pescuim pe lac sau rău, după peste mare sau mic, monturile trebuie să fie cât mai simplu realizate, să nu se îcurce în lanseu, și să fie potrivite cu momelile
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]
-
cu 9 sepale și 6 petale, iar fructele bace, de culoare albăstruie. Cultivată în România și Republica Moldova ca plantă ornamentală prin parcuri, grădini și cimitire. Numele genului "Mahonia" este dat în onoarea botanistului și horticultorului american Bernard McMahon (1775-1816). Numele speciei "aquifolium" provine din latinescul "aqui" sau "acer" = ascuțit + "folium" = frunze, adică cu frunze ascuțite la vârf. Mahonia este o specie exotică originară din regiunile temperate ale Americii de Nord, unde crește ca arbust de pădure. Ea este răspândită în nord-vestul Statelor Unite (California
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
prin parcuri, grădini și cimitire. Numele genului "Mahonia" este dat în onoarea botanistului și horticultorului american Bernard McMahon (1775-1816). Numele speciei "aquifolium" provine din latinescul "aqui" sau "acer" = ascuțit + "folium" = frunze, adică cu frunze ascuțite la vârf. Mahonia este o specie exotică originară din regiunile temperate ale Americii de Nord, unde crește ca arbust de pădure. Ea este răspândită în nord-vestul Statelor Unite (California, Oregon etc.) și Columbia Britanică din Canada. Este cultivată în Europa, inclusiv în România și Republica Moldova, ca arbust ornamental, prin
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
cuprinde una sau mai multe ecosisteme conservate sau modificate nesemnificativ . Parcul National Krka aparține climatului mediteranean. Datorită poziției sale speciale, distribuția de diferite tipuri de habitate , acesta este caracterizat de floră și fauna deosebit de bogate și variate . Opt sute șaizeci de specii și subspecii de plante au fost identificate pe teritoriul Parcului Național Krka , inclusiv mai multe specii endemice . Optsprezece specii de pești locuiesc în arealul râului Krka, printre care zece sunt endemice, ceea ce face Krka un reper natural de cea mai
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
Datorită poziției sale speciale, distribuția de diferite tipuri de habitate , acesta este caracterizat de floră și fauna deosebit de bogate și variate . Opt sute șaizeci de specii și subspecii de plante au fost identificate pe teritoriul Parcului Național Krka , inclusiv mai multe specii endemice . Optsprezece specii de pești locuiesc în arealul râului Krka, printre care zece sunt endemice, ceea ce face Krka un reper natural de cea mai înaltă categorie. Păstrăvul este un pește ce poate fi găsit în ecosistem. Specii de stuf, lacuri
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
speciale, distribuția de diferite tipuri de habitate , acesta este caracterizat de floră și fauna deosebit de bogate și variate . Opt sute șaizeci de specii și subspecii de plante au fost identificate pe teritoriul Parcului Național Krka , inclusiv mai multe specii endemice . Optsprezece specii de pești locuiesc în arealul râului Krka, printre care zece sunt endemice, ceea ce face Krka un reper natural de cea mai înaltă categorie. Păstrăvul este un pește ce poate fi găsit în ecosistem. Specii de stuf, lacuri formate de-a
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
inclusiv mai multe specii endemice . Optsprezece specii de pești locuiesc în arealul râului Krka, printre care zece sunt endemice, ceea ce face Krka un reper natural de cea mai înaltă categorie. Păstrăvul este un pește ce poate fi găsit în ecosistem. Specii de stuf, lacuri formate de-a lungul parte a râului și pajiști inundate abundă în amfibieni și păsări, în timp ce tufișuri și cariere de piatră sunt acasă, la reptile. Abundență de specii de păsări , structura comunităților de păsări și importanța majoră
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
este un pește ce poate fi găsit în ecosistem. Specii de stuf, lacuri formate de-a lungul parte a râului și pajiști inundate abundă în amfibieni și păsări, în timp ce tufișuri și cariere de piatră sunt acasă, la reptile. Abundență de specii de păsări , structura comunităților de păsări și importanța majoră a parcului național pentru primăvara și toamnă, face printre cele mai valoroase ornitologice regiuni ale Europei. Există numeroase păsări de pradă în zonă, cele notabile sunt: Vultur pescar, Șerpar, Acvila de
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
regiuni ale Europei. Există numeroase păsări de pradă în zonă, cele notabile sunt: Vultur pescar, Șerpar, Acvila de munte, Acvila porumbaca și Soim călător. Alte păsări de interes sunt Vultur-bufnița eurasiatica, Prigoare și Vulturul pleșuv sur. Printre mamifere, există 18 specii de lilieci, care sunt, în general, pe cale de dispariție sau în apropiere de dispariție în restul Europei și altă specie amenințată este Vidra. Atunci când ești în Parcul National Krka , există mai multe locuri de interes turistic . Spre atracțiile și facilitățile
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
porumbaca și Soim călător. Alte păsări de interes sunt Vultur-bufnița eurasiatica, Prigoare și Vulturul pleșuv sur. Printre mamifere, există 18 specii de lilieci, care sunt, în general, pe cale de dispariție sau în apropiere de dispariție în restul Europei și altă specie amenințată este Vidra. Atunci când ești în Parcul National Krka , există mai multe locuri de interes turistic . Spre atracțiile și facilitățile disponibile sunt diferite poteci , excursii și prezentări , excursii cu barca , magazine de suveniruri , un muzeu , și restaurante . Există, de asemenea
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
Inocybe erubescens (1905), sin. Inocybe patouillardi (1905), din familia "Inocybaceae" și genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
prin parcuri, chiar și câteodată în livezi, mereu pe soluri calcaroase sau cel puțin neutrale. Preotul și faimosul micolog italian Giacomo Bresadola (1847-1929) l-a denumit după micologul, preparatorul și farmacistul francez Narcisse Théophile Patouillard (1854-1926) "Inocybe patouillardi", nume de specie folosit lider până la sfârșitul secolului al XX-lea. Apoi s-a ales altă denumire, anume "Inocybe erubescens", creată de către botanistul precum geologul norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1989), după notițele găsite și editate postum în (1904) 1905. Astfel ciuperca a primit
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
factor extern (tăiere, apăsare, rupere). În multe descrieri italiene și franceze, numele dat de Bresadola mai este întrebuințat actual, vezi de exemplu: . În literatura micologică apar o serie de sinonime falsenu mai folosite: "Inocybe lateraria [[Adalbert Ricken|Ricken]]" este o specie proprie, iar terminologiile "Inocybe Rickenii" sau "Inocybe (Agaricus) trinii var. rubescens" ar avea locul lor ca sinonim al buretelui "Inocybe godeyi". [[Fișier:Bresadola - Inocybe Patouillardi.png|thumb|left|150px|[[Giacomo Bresadola|Bres.]]: I. patouillardi]] [[Fișier:2010-05-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
mai mare pericol constă în pierderea masivă de lichide și de [[electrolit|electroliți]]. Acest tip de intoxicație răspunde bine la intervenția cu [[atropină]]. Dacă nu se intervine repede, buretele poate duce la deces. "Inocybe erubescens" poate fi confundat cu alte specii din acest gen ("Inocybe abietis", "Inocybe arghadhii", "Inocybe catalaunica", "Inocybe corydalina", "Inocybe fastiginata", "Inocybe fibrosa", "Inocybe friesii", "Inocybe geophylla", "Inocybe godeyi", "Inocybe haemacta", "Inocybe juriana", "Inocybe lateraria", "Inocybe mixtilis", "Inocybe perlata", "Inocybe pudica", "Inocybe sambucina", "Inocybe sororia", "Inocybe subnudipes", "Inocybe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
puțin otrăvitoare, unele chiar letale (unele puține "Clitocybe" fiind comestibile și parțial gustoase). Culegerea genului "Inocybe" se interzice de sine, pentru că nici una comestibilă este cunoscută. Deși diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca "[[Calocybe gambosa|Calocybe gambosa" (buretele de mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă) sau chiar cu "[[Marasmius oreades]]" precum [[Cortinarius caperatus|"Cortinarius (Rozites
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca "[[Calocybe gambosa|Calocybe gambosa" (buretele de mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă) sau chiar cu "[[Marasmius oreades]]" precum [[Cortinarius caperatus|"Cortinarius (Rozites) caperatus" (văloasa țiganilor)]]. [[Categorie:Agaricales]] [[Categorie:Ciuperci otrăvitoare]]
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
persoane prezente. Inima lui mumificata este încă păstrată in primul departament de medicină internă al universității. Faimosul medic și micolog a fost numit membru în multe organizații, printre altele: Acestui om de știință au fost dedicate mai multe genuri și specii. Toate lucrările au fost scrise în limba germană:
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
le (Salicaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul Malpighiales care cuprinde circa 350 de specii de plante lemnoase, arbori și arbuști, dioici, cu răspândire mai mult holarctică. Frunze simple, alterne, întregi, rar lobate, stipelate. Flori unisexuate, dioice, nude, fiecare la bază cu câte o bractee (scvamă), grupate în amenți, care apar înainte de înfrunzire sau o data cu
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
superior, unilocular, cu 2-4 stigmate adesea bilobate, cu placentație parietală și numeroase ovule. Polenizare anemofilă. Fructul o capsulă ce se desface în 2-4 valve, cu numeroase semințe mici, prevăzute cu smocuri de peri lungi, argintii. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus". Mai multe specii au importanță economică și diverse utilizări. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus":
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
anemofilă. Fructul o capsulă ce se desface în 2-4 valve, cu numeroase semințe mici, prevăzute cu smocuri de peri lungi, argintii. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus". Mai multe specii au importanță economică și diverse utilizări. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus":
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
semințe mici, prevăzute cu smocuri de peri lungi, argintii. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus". Mai multe specii au importanță economică și diverse utilizări. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus":
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
subcutanată, de obicei la nivelul membrelor inferioare. Apoi, timp de câteva săptămâni, viermele perforează pielea pentru a ieși. În această perioadă, mersul sau lucrul pot fi dificil de realizat. Este foarte neobișnuit ca boala să determine moartea. Oamenii sunt singurele specii cunoscute care pot fi infectate cu viermele de Guineea. Viermele are o lățime de 1-2 milimetri, iar o femelă adult are o lungime cuprinsă între 60 și 100 de centimetri (masculii sunt mult mai scurți). În exteriorul organismului uman, ouăle
Dracunculoză () [Corola-website/Science/335286_a_336615]
-
medicină Ebers Papyrus, datând din 1550 î.Hr.. Denumirea de dracunculoză derivă din Latină „necaz din cauza dragonilor mici“, în timp ce numele de „vierme de Guineea“ a apărut după ce europenii au văzut boala pe coasta Guineei Africa de Vest în secolul al XVII-lea. O specie similară viermelui de Guineea determină îmbolnăvirea altor animale. Se pare că acestea nu infectează oamenii. Este clasificată ca boală tropicală neglijată.
Dracunculoză () [Corola-website/Science/335286_a_336615]
-
marginatus (August Batsch, 1789) sau Agaricus autumnalis (1872), din familia "Hymenogastraceae" și genul "Galerina" este, împreună cu variația ei brună Galerina tomnatica, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Ele sunt numite în popor ghebă de brad. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase, de la câmpie până la
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]