11,044 matches
-
fi fost total hipnotizați. În timp ce scriam prima versiune În America, eram handicapat de o lipsă aproape totală de date referitoare la istoria familiei mele și, În consecință, de imposibilitatea de a-mi verifica memoria când simțeam că s-ar putea Înșela. Acum biografia tatălui meu a fost extinsă și revăzută. S-au făcut numeroase alte revizuiri și adăugiri, Îndeosebi În primele capitole. S-au deschis câteva paranteze strânse, lăsându-le să-și reverse conținutul Încă activ. Sau un obiect oarecare, o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am reînnoit legăturile desfăcute chiar Înainte de a o fi părăsit. La aceste reuniuni de familie a fost judecată cartea mea Vorbește, memorie! Au fost examinate detalii de date și Împrejurări și s-a descoperit că În multe cazuri m-am Înșelat sau că n-am cercetat Îndeajuns de profund o amintire vagă, dar verificabilă. Anumite chestiuni au fost repudiate de sfătuitorii mei, considerându-le legende sau zvonuri, sau, dacă erau autentice, s-au dovedit a fi legate de alte evenimente sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rută ocolitoare (peisaje ciudate, gonguri, tigri, obiceiuri exotice, ocolirea de trei ori a unui vas din lemn, În care arde focul sacru, de câte o pereche de proaspăt căsătoriți) Îl vor recompensa din belșug pentru neplăcerea de a fi fost Înșelat și după aceea, când va descoperi cheia atât de simplă, va fi cuprins de o sinteză de profundă bucurie artistică. Îmi amintesc cum, trezindu-mă Încet dintr-o stare de leșin produsă de concentrarea asupra unei partide de șah, am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hrisov bun de la Domnul Alexandru, bunicul Măriei tale, pentru că au luptat bine la Marienburg, când moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
felinarul aprins?! l-au întrebat oamenii. Nu vezi, soarele-i sus!?" "Caut un om", a răspuns el... Într-adevăr, nu-i ușor să-l găsești. Și mai greșești; te doare când ai crezut în el și afli că te-ai înșelat... Boier Stanciule, spune Ștefan răspicat, după ce își drege glasul, aș vrea să fiu bine înțeles. Nu oropsesc pe nimeni! Cei ce au umblat cu pâra la Înalta Poartă, cei ce au hiclenit, au săvârșit nedreptăți, au vândut țara boier sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu ne lăsați să pierim! Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți!!" PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 "Principii creștini și vecini, cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli, m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii m-au înconjurat din trei părți și m-am găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Creștinătate"... E obosit, ca mirele după nuntă în luna de miere, hâhâie Mihail cu subînțeles. Încă un pumnal înfipt în spate, oftează Ștefan. Am crezut... M-am bizuit... Barem să-mi fi spus cinstit că mă lasă baltă. M-au înșelat! M-au înșelat!" De-aș fi știut, închipuiam altfel, făceam într-un chip... "Ferește-mă Doamne de prieten, că de dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca mirele după nuntă în luna de miere, hâhâie Mihail cu subînțeles. Încă un pumnal înfipt în spate, oftează Ștefan. Am crezut... M-am bizuit... Barem să-mi fi spus cinstit că mă lasă baltă. M-au înșelat! M-au înșelat!" De-aș fi știut, închipuiam altfel, făceam într-un chip... "Ferește-mă Doamne de prieten, că de dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu-și mânia. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea , că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini și vecinii... cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră, câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vitală nevoie, acel spațiu despre care va scrie unul dintre cele mai frumoase eseuri de după război. Fără Doina, pătrunde cu ușurință în „zona terifiantului” (153). Îi este atât de necesară încât ar vrea-o numai pentru el: „Doina m-a înșelat cu familia ei...” (213). Se sperie când n-o vede, însă iubirea îl ajută s-o regăsească până și-n absență: „Absența ei se umple cu prea plinul celei mai vii și mai autentice prezențe” (169). Cele mai anodine întâmplări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ajuns cetățeni sovietici, patru cetățeni români. Cel mai mult mi-a plăcut tanti Manea: serioasă, gravă, profundă, emanând o discretă căldură sufletească. Era din soiul cel bun, împreună cu fratele cel mare al mamei și cu mama. Că nu m-am înșelat asupra ei, mi-a dovedit-o opt ani mai târziu, în 1964, când s-a declarat de partea noastră, a mea și a Doinei, susținându-ne căsătoria (la care unii membri ai familiei se opuneau). De departe, a înțeles mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apartament al căreia se intra direct din stradă, ușa aflându-se chiar pe colț. Aveau un copil nu prea reușit, ea - femeie altfel foarte harnică, excelentă gospodină - se remarca printr-un debit verbal amețitor, iar el, de meserie electrician, o înșela copios și până la urmă a părăsit-o, dar nu oricum, ci rămânând în Elveția, unde se dusese în vizită la o rudă. Marea sa replică, dl. Nicoriuc a rostit-o cu ocazia morții lui Gheorgiu-Dej. La televizor se transmitea înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
închipuisem eu, că relația cu celălalt se putea inversa. Descoperire tardivă! * În primăvara anului 1959 viața mea a intrat, de pe o zi pe alta, pe un făgaș nou, neprevăzut. În prima jumătate a lunii martie, pe 11, dacă nu mă înșel, dimineața, fusesem la o ședință, cea mai mare la care am participat vreodată, pe întreaga Universitate București, ședință găzduită - simbolic parcă - de sala „Dinamo” din complexul sportiv cu același nume. Erau prezenți vreo două mii de studenți și profesori, printre aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
seară, târziu - era întuneric deplin -, Doina s-a oprit pe neașteptate înainte de a ajunge la capătul tunelului. Surprins, m-am oprit și eu. „Vrei să-ți arăt ceva?”, mi-a spus, în șoaptă și zâmbind (deși era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
perioada stalinistă (unii dintre ei făcuseră chiar pușcărie) ieșeau acum în față. Vântul părea să le fie favorabil. Îmi amintesc de vehemența lui Dumitru Țepeneag sau a lui Dimov; mai ales „mareșalul Dimov”, cum inspirat îl numise, dacă nu mă înșel, chiar Țepeneag, șeful oniricilor, pe marele poet, emana un aer foarte marțial. Aveau loc și mici răfuieli, cărora le cădeau victime conformiștii din anii ’50. Chiar un coleg de-al nostru, de la Gazeta literară, a cam fost strâns cu ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mulți pași în direcția interzisă, astfel încât m-am pomenit „împușcat”, de undeva de sus, de pe un pod, aproape invizibil și el, de un aspru și poruncitor zurück. Un cuvânt - două sisteme (ambele totalitare) căci somația santinelei suna, nu te puteai înșela în această privință, foarte comunisto-fascist. Am făcut cale întoarsă cu un acut sentiment de jignire personală. Rareori regimul polițist m-a umilit mai direct și mai tare. * Unul din cele mai stresante momente pe care mi-a fost dat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
general, să crească și astfel moartea să pară mai ușoară. E ca pe stadion. Cu cât e mai plin, cu atât te simți mai în siguranță. Capabil tu însuți de marea performanță. * Într-o perioadă, visam destul de că Doina mă înșală. Un vis absurd! Și totuși, frecvența lui mă neliniștea. Până la urmă, într-un fel, el s-a adeverit: Doina m-a înșelat cu familia ei, la care ține din ce în ce mai mult. Dar cum ar putea să nu țină, din moment ce această familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simți mai în siguranță. Capabil tu însuți de marea performanță. * Într-o perioadă, visam destul de că Doina mă înșală. Un vis absurd! Și totuși, frecvența lui mă neliniștea. Până la urmă, într-un fel, el s-a adeverit: Doina m-a înșelat cu familia ei, la care ține din ce în ce mai mult. Dar cum ar putea să nu țină, din moment ce această familie e lovită, parcă periodic, de nenorociri: mamaia (1975), Luminița (1981), Marius (1987) au dispărut, rând pe rând, sub ochii mei. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copii, o casă din piatră cu ogradă, firește. Iată-mă-s. Din mine te tragi. Acum poți să mă privești cât poftești”. * „ - Mi-a plăcut mult cartea dumneavoastră, de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum, realitatea cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai Alexandrovici Berdiaev, la care marele filozof, stăpânul meu, s-a referit când a scris că nu concepe să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
văzând aceste, Voi să știți că-aproape este, Vine Sfântă împărăție, Nu mai are să-ntârzie. De va spune cineva: „Iată-L pe Hristos colea! înăuntru, în chilie... Sau departe-i, în pustie!” N-ascultați! Că mulți hristoși Răsări-vor, mincinoși, înșela-vor mult popor, Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De-acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-odată, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Astfel va veni de sus Fiul Omului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu siguranță dacă nu e un simplu grafoman. Poate că nu e, speră să nu fie, crede în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că această posteritate nu e foarte dispusă să acorde Doctrinei Substanței creditul și atenția care fac ca o asemenea masivă carte să fie citită. Eu, ca vechi admirator al autorului, știam la ce mă pot aștepta și nu m-am înșelat ; m-am repezit la ea și am citit-o pe nerăsuflate. Dar am constatat că în rândurile celor tineri se face simțit la adresa lui Camil Petrescu un refuz care nu ține de o optică nouă, de o perspectivă în care admirația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. Înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. În acest cadru, într-o primăvară, bunicul a mers la conacul boieresc pentru ca să se angajeze la muncile „în parte”. Era însoțit de tata, care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fii ai neamului nostru (!), la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate ? Cum sacrificăm noi fondul fiind înșelați de formă ?. Cum disprețuim esența lucrurilor, de dragul aparențelor pentru ca apoi să plătim cu noian amar de lacrimi, sau chiar cu viața, propria noastră greșală. HRAM LA MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA.Vineri 11 august 1950. Am participat la hramul mănăstirii Sucevița. În bazme
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă dedau visării complet - am făcut greșeala să-l iau cu mine pe X, care detestă cimitirele ca mulți alții fără subtilă cultură și interes, crezând că mi-ar putea servi de ghid inspirat. Dar se pare că m-am înșelat, motivul pentru care a acceptat a fost altul, ca să fie cu mine, ca un câine credincios, fad, fără voință. Sau: ca un copil care caută mereu fața și căldura unei imaginare mame, pentru că mama lui adevărată, nobila doamnă Y, e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]