10,311 matches
-
din pricina căreia versificatorul este pe punctul de a muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea de a slăvi oftînd și de a medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci să Îndrăznesc?). Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la Alecu Văcărescu, se constituie o adevărată strategie a refuzului pe care nu putem să n-o legăm de celălalt sens, ascuns, al aventurii: acela al scrisului. Aceste lamentații, oricît de prefăcute, de tactice ar fi: dar cum poci să Îndrăznesc?, să fiu, să poci zugrăvi, măcar pe scurt să-ți vorbesc, oi putea oare vreodată?... arată și o nesiguranță de alt ordin. Drama Întemeietorului de limbaj răzbate, am impresia, și În cea mai fragilă manifestare a existenței lui: cea erotică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este așteptarea, după el reapare soarta geloasă („jaluză d-al meu bine făcu nenorocirea un semn și te pierdu...”). În acest limitat timp de „delir”, de fericire la care participă și puterile cerești, Îndrăgostitul trăiește o clipă de intimitate și Îndrăznește să-și apropie „obiectul de iubit”. O apropiere prin intermediul privirii: „Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare Subt vălul ce sălta; Te privii În tăcere; cunoscuși a mea stare, Văzuși puterea ta...”. O comunicare trecută deja În amintire („dar depărtat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt de o enervantă pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de pînă acum) asupra chipului dalb. Conachi manifestă oarecare Îndrăzneală vorbind, În cîteva locuri, de petrecerea „În brață” și de o „năvală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și să arunce o privire concupiscentă spre trupul femeii. A dezveli sînul, a vedea țîțișoara rumenită, a ridica „di pi picioare orice fel de-nvălitoare” - constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și chip, căutându-i apropierea. Când femeia pleacă din localitate, junele amorez se simte eliberat de orice scrupule morale, și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret, "năluca" seducătoarei femei dispare cu totul, iar Bizu plânge după
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asiduu al cenaclului din strada Câmpineanu, nu se arată mai îngăduitor și contestă virtuțile tehnice ale romanului, după ce subliniază sămănătorismul temperamental al criticului care scrie literatură ca formă de terapeutică psihică. Importantă e observația privind caracterul dramatizabil al narațiunii: "Am îndrăzni să reproșăm romancierului E. Lovinescu (ascultând învățăturile criticului) efectul prea teatral de la urmă, venit pe nepregătite și, natural, de aceea chiar, teatral. În al doilea rând, d. Lovinescu utilizează aici tehnica romanului polițist. Într-o literatură de analiză, lucrurile nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
capitolele 3 și 8 și 15-18. Dar cartea reprezintă un veritabil exemplu de colaborare, autorul ei fiind punctul de vedere comun al celor doi semnatari. Intre ei rămân, desigur, unele mici deosebiri privind terminologia, tonul și sublinierea ideilor ; totuși ei îndrăznesc să creadă că acordul atât de substanțial realizat de două minți diferite compensează aceste neajunsuri. Ne rămâne să mulțumim domnului Stevens și departamentului de studii umanistice al Fundației Rockefeller, fără al căror ajutor cartea n-ar fi putut să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/85044_a_85831]
-
proiectare. Aceste imagini ale unui efort enorm, discret și relaxat, în condiții civilizate, au rămas de neuitat. La opt seara, străzile din Tokyo sunt pline de lume. Se iese de la serviciu, de la ore suplimentare. Voluntare și foarte bine plătite. Nu îndrăznesc să fac nici o comparație cu alte orașe mie mult mai cunoscute. și se mai întreabă unii, la noi, de ce Japonia a devenit a doua putere economică a lumii... 2. Obstacole Imagine idilică după unii, total ideală și utopică după alții
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
rândurile diasporei. Cei ce rămân acasă, plini de resentimente și complexe, se disprețuiesc și ne disprețuiesc pentru faptul că nu trăim în Europa (occidentală), că nu suntem europeni etc. puțini, foarte puțini, de fapt o infimă minoritate din care am îndrăzni să spunem că facem și noi parte adoptă soluția inversă, radical opusă: a aduce Europa acasă. A te comporta, acționa, lucra, eventual crea, ca români, fără expatriere, dar în spirit și conform standardelor europene. Cât mai înalte posibil. Este soluția
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sacrificați pe altarul nesățios al acelui monstru care se numea societatea burgheză „liberală”, - societate În care Într-adevăr aveai libertatea să fii naiv și să mori de foame cu naivitatea ta, să crezi În „absoluturi” estetice intangibile, dar să nu Îndrăznești a-ți cere dreptul la existența cea de toate zilele! Noi n-am avut norocul, dintru Început, să fim orientați Într-o lume În care totul e nou și promițător, În care cei ce conduc treburile obștești să-și pună
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amintească care sînt obligațiile bunilor și fidelilor consilieri; faptul că ordinea publică emană în întregime de la mine; faptul că sînt păzitorul suprem; faptul că poporul meu și cu mine sîntem una și că drepturile și interesele națiunii, din care unii îndrăznesc să facă un corp separat de monarh, sînt necesarmente unite cu ale mele și stau numai în mîinile mele. Sînt convins că ofițerii curților mele nu vor pierde niciodată din vedere aceste maxime sfinte și imuabile care sînt gravate în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
înfățișare atît de teribilă și se învîrtea cu atîta repeziciune în jurul lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate, încît părea că vrea să se năpustească asupra lor. Cît despre celelalte ambarcațiuni, încă nevătămate, deși se țineau pe aproape, nu îndrăzneau să intre în vîrtej și să atace, de teamă ca monstrul să nu-i nimicească numaidecît pe Ahab și pe oamenii lui, precum și pe ei înșiși, căci nu puteau nădăjdui să scape după un astfel de atac. Rămaseră așadar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țării sale, nu inventează înapoierea, nefericirile, jafurile și umilirea din țară. 1 Afară de cel mai neînsemnat (vorbim de el ca critic), C. Negruzzi, care, cum vom vedea, din cauza temperamentului său nepotrivit cu nevoile epocii, n-a fost revoluționar, fără să îndrăznească, nu-i vorbă, a se ridica împotriva revoluționarilor. Așadar, acești critici sunt constituționaliști liberali, din pricina împrejurărilor din țara și din epoca în care ei trăiesc și luptă. O altă cauză, care a contribuit la schimbările sociale din veacul trecut, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
s-a împotrivit mișcării revoluționare de la 1848. În această abstențiune a lui C. Negruzzi față cu marile frământări, la care iau parte toți prietenii și tovarășii săi, ni se lămurește nouă primul junimist român. Despre această revoluție, pe care nu îndrăznește s-o atace de-a dreptul, nu amintește decât de două ori, pe cât știm1 , când spune că... "anul 1848 a fost fatal literaturii"... Nicăieri vreo notă mai generoasă, ceva spontan și necalculat, ceva ieșit din prisosul sufletului, ceva revărsat peste
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mereu, să încerce mereu să-l despartă. Aspirând către marea lumină necreată a spiritului pur, poetul s-a oprit de câteva ori pe granița care desparte creatul de increat. Nu cunoaștem în întreaga literatură un alt poet care să fi îndrăznit a-și propune dificila temă a trecerii de la neființă la viață, vraja magică a desfacerii din adâncurile mobile ale posibilului. TUDOR VIANU SCRIERI: După melci, cu ilustrații de M. Teișanu, București, 1921; Joc secund, cu portretul autorului desenat și gravat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cei care, deși nu sunt în stare să prindă cu mintea și să înțeleagă crearea cerului și a pământului, năzuiesc să cuprindă și să măsoare pe Însuși Ziditorul și Creatorul-Dumnezeu... O, omule, deși încă nu te cunoști pe tine însuți, îndrăznești să măsori cele dumnezeiești!”. Sfântul Niceta combate spiritul antiecumenic al ereziilor, spirit de ceartă și de discuții nesfârșite asupra unor amănunte, care creează o atmosferă de vrăjmășie, îndepărtându-i pe creștini unii de alții. Argumentele sale în expunerea învățăturii ortodoxe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care "e bine să te ai bine", adică la adresa celor "instituționalizați". Încă un aspect care evidențiază autorul drept o stranie apariție pe meleagurile Epigoniei. Nu numai că el nu respectă "instituționalizarea", dar (cum bine-i stă unui adept al Socio-Constructivismului), îndrăznește să pună la îndoială analizele și concluziile unor supra-instituționalizați la nivel internațional (cazul Stephen Fischer-Galați) sau național (cazul Florin Constantiniu); ca să nu mai vorbim de alți (mărturisiți sau ba) promotori ai național-comunismului înainte și după decembrie 1989. Ceea ce nu-l
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din octombrie este o pată rușinoasă și marchează falimentul moral al conducerii partidului" va scrie el cu obstinație. Verdictul? "În Ungaria, conducătorii comuniști au contribuit cel mai puțin la apărarea socialismului. Este o catastrofă morală ireparabilă. Și aceste cadavre morale îndrăznesc acum să vorbească despre "trădarea guvernului Nagy Imre"" încheia deosebit de virulent fostul prim-ministru ultimele pagini ale însemnărilor sale de la Snagov. Toate deciziile majore pe care acest guvern le luase se aflau în continuitate directă cu aspirațiile poporului maghiar, nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a nivelului de cultură al maselor, de lărgire a orizontului științific, de dezvoltare a conștiinței socialiste a oamenilor muncii,, de perfecționare și adâncire a democrației noastre socialiste duce la victoria deplină a marxism-leninismului în cadrul societății noastre. Față de cei care ar îndrăzni să ridice mâna împotriva socialismului, poporul, orânduirea noastră dispune de toate mijloacele necesare pentru a-i face inofensivi. Iată de ce aceste elemente nu prezintă nici un pericol pentru societatea noastră socialistă (Rolul conducător al partidului...: 75-76). Observăm aici o trăsătură tipică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Constantin: 2007). În ceea ce privește posibilitatea modificării regimului politic, a renunțării la comunism prin intermediul acceptării și implementării reformelor tot mai îndrăznețe ale opoziției, Jaruzelski nu făcea nici un fel de compromis: nu vom permite o recidivare a anarhiei. Măsurile severe împotriva celor care îndrăznesc să acționeze împotriva statului și societății trebuie să constituie o măsură de protejare a democrației. Nu este ușor să mergem pe acest drum. Adversarul lucrează. Cheamă la pasivitate, la boicot, la refuz. Sunt și unii care privesc spre lumea veche
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
astfel date încât, pe de o parte, să intre frica în acei care mai sunt pregătiți a fi trimiși ca parașutiști în țara noastră, știind ce soartă îi așteaptă, iar pe de altă parte să se știe că acei ce îndrăznesc să găzduiască sau să ajute sub orice formă pe cei parașutați, în îndeplinirea misiunii lor criminale, împărtășesc aceeași soartă ca și parașutiștii. Condamnarea mai ușoară a parașutistului care s-a predat singur să fie, de asemenea, un îndemn și pentru
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ne ocupăm în continuare să strângem fiecare fleac, că a spus unul că n-a găsit ceapă pe piață și în loc să-i criticăm pe Banc și Giosan că n-au organizat să producă ceapă, îl criticăm pe acela pentru că a îndrăznit să se plângă că nu e ceapă sau roșii, pantofi sau ciorapi buni ș.a.m.d., nu procedăm bine. Și eu i-am criticat pe tovarășii de la industria ușoară și de la comerț pentru că nu găsești un ciorap ca lumea în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
scriitorul care, lipsit de apărarea găștii sale, intră în sfera de acțiune a găștii vecine dușmane. Aș putea să-ți dau un exemplu, spunea el în continuare, cazul poetului Adrian Păunescu, ridicat mai întâi în slăvi și apoi, când a îndrăznit să se lege oficial de un mare ștab din lumea scriitorilor, acesta să-și asmută cățeii și să-l facă praf, reducându-l la tăcere, prin refuzarea colaborărilor. Atâta vreme, spunea Gâdea, cât P.C.R. se va amesteca în creație, atâta vreme cât
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]