10,182 matches
-
parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se Înspăimîntează; Un strein pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o auz că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește! Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea”. Acesta este momentul inaugural, și cel mai puternic liric, al iubirii În poemele lui Gr. Alexandrescu. De el se leagă o promisiune de fericire. Figura așteptării
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; cățeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri și desmierdări, așteptînd porțiile lor de zahăr; biroul mă cheamă lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!ă Îmi șoptește un glas ce iese din tuspatru colțuri a cabinetului și cu plăcere ascult adeseori Îndemnul său; Încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu lașul, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arbori Înfloriți, Ea la sînul ei atrage călătorii fericiți. Și-i Încîntă, și-i Îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cîntare, Căci În tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de iubire În frumoasa lună mai!” Literatura ia parte la constituirea acestui pasaj (grădinile Armidei, nimfele pînditoare), Însă literatura este mai mult decît oriunde concurată aici de percepția directă a lucrurilor. Retorica peisajului prevalează asupra peisajului retoricii. Alecsandri pune la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de suferință nedeterminată (pe care Îl notează și Heliade Rădulescu și, mai tîrziu, Arghezi) trece peste pragul diminutivelor: „Inima-mi jălește, Dar nu știu ce vrea; Nu știu ce dorește Inimioara mea. Căci aude șoapte Fremăte de zbor, Ș-apoi blînde șoapte Ce-i șoptesc din nor.” Crai-nou, Sburătorul și alte poeme prefigurează mitul luceafărului, Însă Alecsandri nu complică drama incomunicării și n-o spiritualizează prea mult. Sburătorii iau chipurile voinicilor cu plete negre care răpesc fetele din „lumea-ntunecată” și se pierd cu ele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos, Cum te va vedea pe tine,-și pierde podoaba de tot. Filomilele amuțesc, Tac și Încetișor șoptesc, S-ascund În cuiburi, se sfiesc Și, de pizmă mare-n sine, amorțesc, glas nu mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o faptă eroică. Erotocrit arde de dorința ca „Areti
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bee), capră (mee), broască (oac), curcanul (glu), cucu (cu-cu). Complicarea jocului: pe baza suportului audio, elevii vor fi solicitați să identifice auditiv sunetele / onomatopeea și să o asocieze cu imaginea. fiecare copil va veni la profesor, acesta îi va șopti la ureche numele unui animal, iar copilul va imită mersul animalului și va emite onomatopeea corespunzătoare, ceilalți copii ghicind animalul (joc mim). Observație: Formarea deprinderii de a pronunța corect diferite sunete este un proces dificil, se realizează în timp. Prin
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
aprecia corectitudinea formulelor de adresare, bogăția de idei, comportamentul elevilor. * Următorul joc „Mim” Clasa este împărțită în trei echipe (Steluțele și Brăduții). Câte un elev din fiecare echipă va ieși în fața clasei și va mimă un cuvânt pe care il șoptește profesorului (Moș Crăciun, brăduț, minge, profesor, violonist, munți, ostaș, doctor): Elevul din fața va încerca prin gesturi și mimica să-i facă pe coechipierii lui să depisteze cuvântul spus. Cand coechipierii vor ghici cuvântul, echipa primește un punct. Reguli de joc
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
mai zăresc pe dâmburi Cardurile de copii. Rapsodii de toamnă (fragment) de George Topârceanu A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor Cu acorduri lungi de lira I-au răspuns fânețile Toate florile șoptiră, Întorcându-și fetele Un salcâm privi spre munte Mândru că o flamura. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. Mai tarziu o coțofana Fără ocupație A adus o veste n goana Și-a făcut senzație.\ Cică-n munte
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Carnetul de utecist e pitit la piept; pasul nu-i tremură, pasul e drept Ședințele ilegale de UTC, departe după gară, Lumina lămpilor de fochist pâlpâie: se stinge se aprinde iară Șinele subțiri se târăie În noapteă Cuvintele: șuvoaie ce șoptesc În șoapte „Tovarăși”Ă(cuvântul ăsta: uneori zâmbește, uneori scrâșnește din toate măselele) „Tovarășul Stalin” (se uită la noi din Kremlin) Să fim demni tovarăși, să lovim din plin!”. (Florin MUGUR. - Dumitru, Ibidem.) „ - Întrebarea se pune direct, ca pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
marele fluviu Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la rame! șopti el ațîțat, apucînd cîrma. Trageți vîrtos la rame și țineți-vă firea, băieți! Dumnezeule, fiți atenți, băieți! Hei, Queequeg, trage-i una cașalotului ăluia, înțeapă-l, lovește-l! în picioare, rămîi în picioare! Hai, oameni buni, trageți vîrtos, nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
impasibilă. în cele din urmă Ahab făcu observația dorită și, cu creionul pe picioru-i de fildeș, începu să calculeze latitudinea unde se afla în acel moment corabia. Apoi, căzu o clipă într-un soi reverie și privi iarăși spre soare, șoptindu-și: Ă O, far marin! Cîrmaci puternic din înaltul cerului! Tu îmi arăți într-adevăr unde mă aflu, dar ai putea oare să-mi spui și unde o să fiu? Sau să-mi dai de veste unde anume se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
va rămîne pînă la urmă, decît un pumn de cenușă?! Ă Da, exclamă Stubb, dar ține bine minte, domnule Starbuck, că va fi o cenușă a unor cărbuni de mare, nu cenușa mangalului dumitale ieftin!... L-am auzit pe Ahab șoptind: „Iată că cineva vîră aceste cărți de joc în mîinile-mi bătrîne, jurînd că trebuie să joc tocmai cu ele, nu cu altele...“ Și zău, Ahab, faci bine ce faci: joacă acest joc, pînă la moarte! Capitolul CXVIII LUMÎNĂRILE în clima
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
supună unor direcții politice și militare venite din exterior, suportând prezența permanentă a unor forțe străine pe teritoriul lor?" Asistența era încordată. Ceaușescu părea preocupat, enervat. La un moment dat, pârâitul din căști s-a întrerupt. Lîngă mine, un deputat șopti: S-a încurcat", vorbind despre interpret. În realitate, după cum am aflat mai târziu, Generalul făcuse câteva modificări (în textul inițial al discursului, n. m.). La cererea lui Ceaușescu, suprimase aluzia la hegemonie din fraza "ca să terminăm cu sistemul celor două
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îngrijorat pe cât ni-l prezintă fostul șef al spionajului românesc, Ion Mihai Pacepa, care susține că, la aflarea veștii despre invazie în noaptea de 20 august, secretarul general al PCR ar fi devenit incoerent din cauza fricii paralizante care îl cuprinsese, șoptind bâlbâit "Acu-i r-rândul m-meu" (Pacepa: 1993, 290-291). Ceaușescu, la fel ca și Tito, a vizitat demonstrativ Praga cu puțin timp înaintea invaziei. Ambii și-au declarat sprijinul pentru reformele lui Dubcek, argumentând că PCC nu este în pericolul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
am întrebat și pe el. De unde vine... ? De unde vă vine ? Ce ? Energia. Aaaaa, vreți un răspuns? Din frică. Frică... ? De ce? De toate, de tot, de ratare, de singurătate, de moarte... de taină pe care încerc să o aud cum îmi șoptește. Trebuie să pătrunzi, să scrijelești înăuntrul clipei... care nici nu mai e aici... s-a dus, dar îi simți umbra și ecoul. Frica mea naște putere și energie, îmi dă încredere în rost și în viață. Cum creați legatura actor-regizor-public
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și viața lui, despre vizibil și ascuns, despre întrebări la care nu avem la îndemână răspunsurile. Teatrul e întâlnirea ce sugerează o atmosferă de reflecție, un contact emoțional ce ne distinge și identifică. Simțim, vedem, ne uimim. Teatrul năucește, cheamă, șoptește... e o răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare, înregimentat și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care alianțele existente nu o afectau cu nimic. Într-un schimb rapid și discret de păreri în cadrul delegației române, ambasadorul Mircea Bălănescu a opinat: "să nu intrăm în polemică cu ei!". La îndemnul meu, consilierul Romulus Neagu i-a șoptit lui Lipatti să aștepte puțin. Am scris apoi împreună în grabă, pe genunchi, câteva cuvinte prin care apreciam faptul că Mendelevici considera România și celelalte state participante drept state suverane, statut care nu vedeam, însă, de ce să nu fie consemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește, scoate ultima petardă: Noi sîntem moștenitorii deșeurilor unor cotropitori. Stupoare generală și indignarea colerică a vizatului. Totul se sparge, soareaua se dezintegrează. Coborînd scările, aproape satisfăcut, Cioran îi șoptește lui Ierunca: O făcui și pe asta. Cioara mă-sii! 22 ianuarie După detunătura din decembrie '89, am putut intra, întîmplător, în frumoasa casă burgheză de pe strada Pinului, în care s-au lăfăit, în comunism, indigestele figuri, prim-secretarii județului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grăit: sculă americană, dom'le! Mi-a stat pe limbă: dată dracului! Dar era biserica... Sosește, în sfîrșit, Salvarea și-l ridică. Era mort (de beat). În timp ce-l aburcă în mașină, ne face cu ochiul, de altfel, singurul, și ne șoptește: Amigo! Și ești ca nou. 5 aprilie Ce ani prețioși ne-a pierdut regimul Iliescu, întreținînd perfid încordarea cu Ungaria și cu UDMR, se vede și dintr-un simplu interludiu consumat în parlamentul danez. Partidul Reformat care a promovat consecvent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar și, decorîndu-l, să-l lase mortal din brațe), panicatul dictator dîmbovițean s-a împiedicat la urcarea treptelor spre tribună și tot groparul său a fost acela care l-a prins de subsuoară să nu cadă. Parcă i-ar fi șoptit Gorbaciovul: stoi, nu acum, îți zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe gazon, joc întărîtat. Aici? Simt o mînă pe umăr: să vă prezint pe viitorul domn primar... Mă întorc politicos: vă doresc succes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea preabineștiutul discurs imund. Muțenie generală și stînjenitoare. Marele poet, în dreapta mea, își duse paharul la gură și, înainte de a sorbi cu distincția-i notorie, îmi șopti: vezi? pegra asta, pe care comunismul a învățat-o că doar ea trebuie să... făurească istoria, ne va obliga, prin votul ei ignar, din toamnă, să îndurăm iar, încă patru ani, tropăitul lepădăturilor criptocomuniste. Am ciocnit cu pesimistul poet și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asta, pe care comunismul a învățat-o că doar ea trebuie să... făurească istoria, ne va obliga, prin votul ei ignar, din toamnă, să îndurăm iar, încă patru ani, tropăitul lepădăturilor criptocomuniste. Am ciocnit cu pesimistul poet și i-am șoptit la rîndu-mi: nu te pripi, pînă la toamnă încă e; pegra are, și ea, tresăriri neașteptate. Tîrziu, în zori, spre Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj a celor trei personaje inevitabile în vernisajele de după '90. Fuseseră cadre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor cu codiță să li se observe culorile. De departe, se aude glasul plăpând și firav al unui greieraș. Frunzele își șoptesc una celeilalte: despre ce oare ? Vorbesc despre concertul unei vrăbiuțe care, în timpul zilei, le chema pe puținele rămase cu dânsa printr-un semn: Cip-cirip ! Un vânt sălbatic ia tălpile de pe brațele arătărilor care rămân goale și pustii. Plantele, iarba și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]