43,150 matches
-
înalt, declarată - printr-un act de transmutație subiectivă și frivolă - "amiciție" (Noica este numit aici în permanență "amicul meu", "marele meu amic" etc.), precum și din neputința specifică spiritului critic care, neavând să opună o operă, se opune pe sine, în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici în pozitiv se rezumă la vidul epitetului laudativ ("marele gînditor" etc.), iar tot restul este o contestație constantă și oarecum haotică la nivelul tencuielii unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de o inteligență teutonă, rece și exactă. Toate aceste calități nu își găsiseră investirea cea bună și se afla în situația mai rar întîlnită la noi (unde lucrurile stau mai degrabă invers), de a poseda înzestrări și instrumente simultan cu absența proiectelor. N-am făcut, cunoscîndu-l și simțind cât de eficace ar putea deveni, decât să-i trec lecția pe care, la rândul meu, o învățasem de la Noica. Am început să fac cu el (și împreună cu Andrei) greaca și l-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prim caz, autorul nu își realizează condiția de simplu mediu traversat de idee, ci se resimte excesiv pe sine ca ins, mutând accentul de pe operă pe realizatorul ei. Cealaltă formă de neîmplinire - și care la noi dă regula - vine din absența unei conștiințe ferme a destinului propriu, adică din incapacitatea de a gândi fiecare gest cultural ca element al unei coerențe de ansamblu. Viciul este aici tocmai lipsa de "construit"; viața ta devine o scenă a întîmplării și a prilejului. Te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu este vorba până la urmă decât de crearea unei diversiuni menite să ne ascundă pateticul situației de a ne afla singuri în fața absenței lui Dumnezeu. Suferind de un exces de sănătate, el termină prin a fi un mutilat pe dos. Prin natura lui chiar, Noica este incapabil să gândească spiritul în tensiunea pe care o comportă inserția acestuia în finit și să-l
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
târziu ca să mai pot să rectific ceva. Căzusem într-un gol cultural, pierdusem iluzia terenului ferm; eticheta care mă așeza undeva, într-o împărțitură a spiritului, se îngălbenise, se ștersese, căzuse. Eram "fără de țară". Discursul meu era inclasabil. Mai rău: absența unei încadrări prealabile amenința să îl facă să dispară. Reperul exterior care-i dă spiritului orientarea și certitudinea unui drum nu mai exista acum. Rătăceam printr-un oraș în care străzile nu aveau nume. Nu puteam să-mi spun: sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin excelență: ea ne confruntă cu un rezultat a cărui explicație ni se refuză cu desăvârșire. Sîntem rezultați dintr-o aruncare ― și, ca dovadă, iată-ne, sîntem aici ―, dar nici aruncătorul și nici sensul gestului lui nu ne sânt transparente. Absența lui "de unde?" întemeiază nimicnicitatea, iar viața noastră este direct instalată pe neantul acestei explicații. Dar pentru ca "aruncarea" să fie deplină, nici "de partea cealaltă" ― a ieșirii din scenă ― nu stăm mai bine. Misterului lui "de unde?" îi corespunde cel al lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celorlalți (chit că ei sânt sau nu conștienți de el) ar fi putut fi oprit. Recunosc că o iubire atât de perversă nu poate apărea decât din disperare, când binele nu se mai definește viguros și pozitiv, ci doar ca absență a răului. Ei bine, l-aș fi iubit pe Păunescu, dacă ar fi renunțat la războiul lui cu poporul român. Căci ce se poate întîmpla când o lichea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tu poți privi, în schimb, pe toată lumea. În treacăt: admirația lui Noica pentru Wittgenstein, spune Cărtărescu, îi șterge acestuia multe păcate "fără a-l micșora pe cel împotriva Duhului: lipsa milei". Păcatele împotriva Duhului Sfânt sânt trei și provin din absența uneia dintre cele trei virtuți creștine: credința, speranța și dragostea. Mila nu e printre ele. 2 iulie La cererea conducerii Bisericii ortodoxe române, Comisia parlamentară SRI propune revenirea asupra Legii arhivelor Securității care, în forma ei actuală, prevede deconspirarea informatorilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o lăsa că era din greșeală acolo. Apoi, i-am citit poeziile. Abia atunci am aflat că o bună parte a timpului și-o petrecea altundeva, acolo unde foarte puțini ajung, pentru că sânt puțini cei dispuși să plătească cu o absență precoce convocarea unei prezențe de dincolo de noi. Tot acum, privind în urmă, am senzația că îi vorbeam într-o limbă barbară, pentru că vorbele mele, ca și ale celor din jur, nu erau, precum ale ei, pe măsura neformulabilului. Într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise nerăbdarea și în fiecare gest al meu putea citi graba recuperării. Acum aflase că intrând pe terenul iubirii mele vinovate mă putea hărțui în voie și că își poate lua revanșa pentru absența mea din viața lui. Și el așteptase, altfel și fără să știe, clipa aceasta. Credeai că e atât de ușor?" părea să-mi spună. "Vrei să câștigi în două luni ce ai pierdut în nouă ani? O, mai ai un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destin" (dacă aș putea reîncepe să cred că am unul!), pentru a camufla ruptura marcată de acest sejur. Cum de reușeam "pe vremuri" să nu mă tem de reveniri, și nu după două-trei luni, ci după aproape trei ani de absență, și asta întorcîndu-mă într-o lume din care știam că nu mai există scăpare? În 1984 am revenit de la Heidelberg acasă cu zâmbetul pe buze, știind foarte bine ce este în țară și știind că în urma mea poarta s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ca și cum Tu ai fi. Ajută-mă, Doamne, să mă împac cu mine. marți, 4 decembrie Am sosit ieri de la Heidelberg. Astăzi se împlinește un an de la moartea lui Horia Bernea. Am avut în sfârșit curajul să deschid, după această absență de trei luni, un sac de plastic pe care, la o vreme după înmormîntare, îl primisem de la Marga și care stătuse neatins într-un colț al camerei vreme de aproape un an. Mă uitam la el, fără să știu ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai european din țara noastră, și este gândit ca o cheie, singurul soi de cheie plauzibil pentru a putea deschide prima dintre porțile Europei și a pătrunde astfel în ea. Dar lumea în care m-am întors după o absență și o asceză de trei luni m-a luat în primire și altfel: prin ceea ce s-ar putea numi mahalaua înțeleasă ca o categorie stilistică a societății românești. Dar ce este mahalaua astfel înțeleasă? În istorie se iau decizii, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simplu. Culorile veștmintelor erau dozate în funcție de albul catifelat al tenului și de întunecimea ochilor și a părului. Râdea potolit și senzual, iar mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea o teamă precaută de a se angaja în proiecte care nu porneau din ea și pentru că își cumpănea cu pedanterie extremă fiecare gest și fiecare segment de viață, m-a refuzat cu eleganță. După scurtă vreme a părăsit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nici îi oprește de la ocuparea mai multor funcțiuni. interpelantul, nemulțămit cu acest răspuns, au revenit asupra cestiunei și a culminat propuind următoarea moțiune: Senatul, auzind esplicările date de d. ministru al instrucției și văzând starea universității de Iași, provenită din absența profesorilor, invită pe d. ministru a aplica art. 386 etc. din legea instrucției. Această moțiune a d-sale a fost primită alaltăieri cu adeziune din partea guvernului. [6 februarie 1877] ["DACĂ AR FI DE CREZUT... "] Dacă ar fi de crezut aserțiunile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Pontului. Aicea erau domnitorii din dinastiile șișman și Asan de pe la anul 1000 și până la anul 1393, în care Celebi, fiul marelui Baiazet, au plantat flamura cu semilună pe culmea rezidenții. Patriarhul Antimie, numărat între sfinții naționali, care ținea locul în absența țariului, s-au rugat zadarnic pentru cruțarea orașului. Între zidirile maiestuoase risipite atunci sunt: biserica celor 40 de sfinți a imp. Asean, biserica în care se încoronau împărații Sf. Dimitrie al Asanizilor, palatul împărătesc al lui Ioan Alexandru și patriarhia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
afirmat că l-a predat Băncii Naționale. Cântărea în jur de 2 grame. Monezile enumerate, alături de alte categorii de dovezi arheologice, sunt mărturii și indicii sigure ale unei continui și permanente locuiri ale meleagurilor umbrăreștene. Ele pot suplini cu succes absența ori raritatea informațiilor scrise, pentru unele etape din viața oamenilor creatori de valori. Hotarele istorice ale obștii Umbrăreștilor Hotarele vechilor sate reprezintă genul cel mai specific termenului de arheologie socială, iar ele pot și trebuie puse în corelație cu fazele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Spre primăvară, gheața se rupea în sloiuri mari, ce se îngrămădeau pe la coturile apei sau repegiuni, și formau poduri de gheață, peste care oamenii se încumetau să treacă cu piciorul, chiar și alaiuri de nuntă mergând la biserică pentru cununie. Absența podurilor fixe de pe teritoriul localității noastre, până în epoca modernă, rezultă și dintr-o situație (vidomostie) cu referire la „poduri și podețe din ocolul Bârladului” (plasa Ivești) din 1839, în care găsim menționate poduri peste Bârlad la Liești, Bucești, Drăgănești, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Râioșilor! Băloșilor! Învârtiților! Păduchioșilor!"*, de o parte crima, de cealaltă un rit de trecere? violență sau joc? La fel, pedeapsa corporală a fost mult timp socotită o practică banală, normală, chiar indispensabilă în Occident (Giolitto, 1986; Debarbieux, 1996), iar relativa absență a cercetărilor în domeniu (Asror și Benbenisthy, 2005) arată destul de clar jena de a o include într-o definiție a violenței în educație. Vom reveni asupra acestui subiect. Cât despre violența elevilor, să extragem pur și simplu din documentația noastră
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Indiferent de mediul "de risc", Werner a arătat, într-un studiu longitudinal prelungit timp de treizeci și doi de ani (Werner, 1999) pe un eșantion de 545 de copii, că, în ciuda unei expuneri precoce la diferiți stresori (sărăcie, violență sau absența tatălui etc.), acești copii "rezilienți" au știut să se adapteze corect și n-au prezentat episoade violente sau delincvente. Dacă sărăcia este violență, nu înseamnă că și săracii sunt obligatoriu violenți. Nu există un handicap socio-violent. Acumularea factorilor de risc
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe monoparentalitate. Mai departe, afirmarea unei cauzalități culturale și etnice alimentează uneori dezbaterea (Lorcerie, 1996). Semnificativă în această privință este cartea publicată de Academia de Științe Morale și Politice sub titlul Violența în mediul școlar (Dupâquier, 1999), care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lume n-ar putea accepta o asemenea instabilitate a echipelor didactice, despre care nu ezit să spun că e criminogenă. Sociologic, acest turnover este receptat ca o expresie a disprețului și respingerii sociale. 5. Izolarea este legată și de o absență globală a formării pentru lucrul în echipă în ciuda unor tentative interesante, bineînțeles și chiar de o absență a formării pedagogice ample. Consecința este, și aici, o mai mare expunere a țintelor violenței, care nu sunt protejate de munca în comun
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că e criminogenă. Sociologic, acest turnover este receptat ca o expresie a disprețului și respingerii sociale. 5. Izolarea este legată și de o absență globală a formării pentru lucrul în echipă în ciuda unor tentative interesante, bineînțeles și chiar de o absență a formării pedagogice ample. Consecința este, și aici, o mai mare expunere a țintelor violenței, care nu sunt protejate de munca în comun. Dar, mai ales, înseamnă imposibilitatea de a pune în practică programe și atitudini a căror eficacitate a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de asemenea... DESIRÉE: Fiecăruia-i vine rândul la bătrânețe, când apucă să trăiască mai mult. BIANCA: E întotdeauna un teatru nesfârșit cu oamenii care trebuie să îmbătrânească odată și-odată... DOAMNA GROLLFEUER: Am să povestesc zilei de azi despre convingerea absenței, știți dumneavoastră, o să povestesc despre o exteriorizare, care a fost mereu evitată, spumă iscusit linsă, deși, din partea dumneavoastră cel puțin, s-ar putea renunța la producția de spumă. Vorbesc unei inteligențe, durând o viață, morți. Dar în propriul sfârșit e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un țăruș încins... în josul trupului... (Moare) DOAMNA GROLLFEUER: Acum ești dumneata la el, doamnă Wurm, toate nimicurile se adună fără nici un fel de înțelegere prealabilă. Sunt destule micimi, așa că e foarte ușor să se adune. Acum or să poată toate absențele aici de față să-și lase alinate pirpiriile lor vieți de către micii donatori de sămânță ai lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat totul, așa cum trebuia să se întâmple, pentru că așa am vrut eu. Totul e liniștit și terminat, chiar și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]