11,393 matches
-
din Marea Mediterană, amiralii Edward Codrington și Henri de Rigny, și-au deplasat corăbiile de sub comanda lor în Golful Argos și au luat legătura cu reprezentanții grecilor la bordul HMS Asia. După ce delegația elenă condusă de Mavrocordatos a acceptat termenii anglo-franco-ruși, aliații au declarat că sunt sprijinitorii semnării unui armistițiu. În același timp, forțele navale anglo-franceze au primit ordinul să intercepteze transporturile de provizii pentru forțele lui Ibrahim. Când flota lui Mehmet Ali a părăsit Alexandria în ciuda avertismentelor franco-britanice și s-a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
căreia se afla ofițerul britanic împușcat a răspuns cu focuri de muschetă. Egiptenii au răspuns lansând o ghiulea împotriva vasului amiral francez, „Sirene”, iar francezii au deschis la rândul lor focul. Bătălia s-a încheiat cu o victorie completă a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre cele 89 care au luat parte la luptă s-au mai întors în portul Alexandria. Aproximativ 8.000 de membrii ai echipajelor lor au pierit în luptă. Aliații nu
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre cele 89 care au luat parte la luptă s-au mai întors în portul Alexandria. Aproximativ 8.000 de membrii ai echipajelor lor au pierit în luptă. Aliații nu au pierdut nicio navă în luptă și au avut doar 181 morți dintre militarii îmbarcați. Poarta a cerut compensații pentru corăbiile pierdute, dar europenii au refuzat să plătească, motivând că turcii au acționat ca agresori. Ambasadorii celor trei puteri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
refuzat să plătească, motivând că turcii au acționat ca agresori. Ambasadorii celor trei puteri europene au părăsit Constantinopolul. Bătălia a fost aspru criticată în Anglia, fiind considerată un „eveniment regretabil”, în condițiile în care Turcia a fost caracterizată drept un „aliat vechi”. Codrington a fost la rândul lui blamat pentru că a permis vaselor turco-egiptene să se retragă cu toată prada, inclusiv cu 2.000 de greci care aveau să fie vânduți ca sclavi. În schimb, în Franța, vestea victoriei de la Navarino
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Dogger Bank (21-22 octombrie), ca urmare Royal Navy a început să urmărească flota rusă până când problema nu s-a rezolvat pe cale diplomatică. Franța a depus mari eforturi diplomatice să aplaneze conflictul dintre Marea Britanie și Rusia pe care îi considera viitori aliați alături de Franța împotriva Germaniei. Ca urmare a acestor eforturi Marea Britanie nu a declarat război Rusiei. Pe de altă parte Marea Britanie a interzis utilizarea Canalului Suez de către navele rusești, rușii au navigat în jurul Africii ajungând în mai 1905 în Indochina la
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Filip a vrut să obțină relații mai bune cu Danemarca, deoarece țările se situau de părți diferite în schisma viitoarei succesiuni la tronul Sfântului Imperiu Roman. De asemenea, e posibil ca el să fi vrut să-și facă mai mulți aliați împotriva dinastiei rivale Angevin. Ca zestre, el a cerut sprijinul flotei daneze timp de un an și dreptul la pretențiile tronurilor Danemarcei și Angliei.<br> Knud al VI-lea, fratele lui Ingeborg, a fost de acord doar la o zestre
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
însemnate de păcură pentru marina militară.. Otomanii dispuneau în regiune de Armata a 3-a. În 1916, aceasta a fost întărită cu unități provenite din Armata a 2-a. Echiparea și organizarea forțelor otomane erau net inferioare în comparație cu cele ale aliaților. La începutul conflictului, forțele otomane au avut efective estimate între 100.000 și 190.000 de oameni, cea mai mare parte fiind prost echipați. Până la începerea războiului, Imperiul Rus avea în regiune Armata Caucazului, cu efective de 100.000 de
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
pentru victoria obținută și a fost numit la comanda tuturor trupelor din Caucaz. Britanicii și francezii au cerut în acel moment rușilor să întreprindă acțiuni care să slăbească presiunea Puterilor Centrale de pe frontul de vest. În schimb, rușii au cerut aliaților săi să întreprindă un atac naval pentru a scădea presiunea asupra frontului caucazian. Acțiunile navale aliate din Marea Neagră au permis rușilor să se replieze și să-și întărească pozițiile. Atacul aliat de la Gallipoli, prin care aliații vizau cucerirea capitalei otomane
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
schimb, rușii au cerut aliaților săi să întreprindă un atac naval pentru a scădea presiunea asupra frontului caucazian. Acțiunile navale aliate din Marea Neagră au permis rușilor să se replieze și să-și întărească pozițiile. Atacul aliat de la Gallipoli, prin care aliații vizau cucerirea capitalei otomane, a ajutat de asemenea situația forțelor ruse de pe frontul caucazian. Pe 12 februarie, comandantul Armatei a 3-a otomane, Hafiz Hakki Pașa, a murit de tifos și a fost înlocuit de generalul Mahmut Kamil Pașa. Kamil
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
să oprească dezintegrarea forțelor armate din regiune în armate naționale. Deși armenii își trimiseseră reprezentanții în Seim, unde susțineau cauza unei forțe militare comune, liderii armeni din Erevan organizau corpuri de armată naționale. Acești lideri erau în favoarea unei colaborări cu Aliații și formarea armatei naționale cu sprijinul rușilor. În fruntea armatei naționale armene a fost numit generalul Nazarbekov. În funcția de șef al marelui stat major a fost numit generalul Vickinski. Cele trei divizii ale armatei armene, fiecare cu câte patru
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a fost actul care a pus capăt Campaniei din Caucaz. Imperiul Otoman fusese înfrânt în campaniile din Sinai, Palestina și Mesopotamia, dar reușise să recucerească teritoriile pierdute cu 40 de ani în urmă în estul Anatoliei. După încetarea luptelor cu Aliații, Imperiul Otoman mai avea de rezolvat problema granițelor din Caucaz. Acestea au fost fixate la doi ani după semnarea armistițiului, când Aliații și Puterile Asociate au semnat cu Imperiul Otoman Tratatul de la Sèvres (10 august 1920). Tratatul de pace de la
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
reușise să recucerească teritoriile pierdute cu 40 de ani în urmă în estul Anatoliei. După încetarea luptelor cu Aliații, Imperiul Otoman mai avea de rezolvat problema granițelor din Caucaz. Acestea au fost fixate la doi ani după semnarea armistițiului, când Aliații și Puterile Asociate au semnat cu Imperiul Otoman Tratatul de la Sèvres (10 august 1920). Tratatul de pace de la Sèvres nu a pus capăt disputelor teritoriale din Caucaz. Au izbucnit o serie de conflicte între foștii aliați - războaiele georgiano - armean, armeano
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
după semnarea armistițiului, când Aliații și Puterile Asociate au semnat cu Imperiul Otoman Tratatul de la Sèvres (10 august 1920). Tratatul de pace de la Sèvres nu a pus capăt disputelor teritoriale din Caucaz. Au izbucnit o serie de conflicte între foștii aliați - războaiele georgiano - armean, armeano - azer (1918 - 1920). Pe de altă parte, revoluționarii turci conduși de Mustafa Kemal au declanșat cu Armenia, pe care a forțat-o să semneze tratatul de la Alexandropol. Prin semnarea acestui tratat de pace, armenii pierdeau cea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a început imediat, și a fost condusă de Leonard W. Murray, din Nova Scoția. Bărcile germane operate în Canada și în apele Newfoundland-ului au scufundat multe nave militare și comerciale. Armata canadiană a fost implicată în apărarea Hong Kong-ului, invazia aliaților din Italia, și invazia de mare succes din Franța și Țările de Jos, în perioada 1944-1945. Prosperitatea a revenit în Canada în timpul celui de al doilea război mondial și a continuat să rămână în următorii ani, cu dezvoltarea sistemului medical
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
agent german, dar nu a fost niciodată arestat. Dilger în cele din urmă a fugit în Madrid, Spania, unde a murit în timpul pandemiei de gripă din 1918. În 1916, rușii au arestat un agent german cu intenții similare. Germania și aliații săi au infectat caii cavaleriei franceze și mulți dintre cătări și caii Rusiei de pe Frontul de Est. Aceste acțiuni au împiedicat mișcări de trupe și artilerie, precum și convoaiele de aprovizionare. Dezvoltarea armelor biologice americane a început în 1942. Președintele Franklin
Bioterorism () [Corola-website/Science/326322_a_327651]
-
actorii Nate Parker, Cuba Gooding Jr. și Terrence Howard. Escadrila Cozilor Roșii se confruntă inițial cu rasismul, primind avioane vechi Curtiss P-40 Warhawk și mulți înalți oficiali dorind să închidă unitatea. După ce Escadrila 332 Aeropurtată sprijină cu succes bombardierele aliaților în Operațiunea Shingle, ei primesc avioane noi North American P-51 Mustang cărora le vopsesc cozile în roșu. În cele din urmă Escadrila ajunge să primească 96 de medalii, 66 de piloți din Tuskegee fiind uciși în luptă.
Red Tails () [Corola-website/Science/326397_a_327726]
-
mai comună a fost de fapt Crucea de Cavaler - acordată la 7384 de persoane. Dintre care militari din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, SS - 466 de persoane, incluisv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane. Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 mareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe. Crucea de Cavaler constă din trei părți principale: o
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
au fot 73 de străini: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
date asupra pregătirilor de apărare din Egipt în fața unei eventuale invazii germane, căutarea de căi de a evacua, la nevoie, în Palestina evrei din Siria, Liban si Egipt și căutarea unor surse de arme pentru Hagana, realizarea de contacte cu aliații din coaliția antihitleristă. Și în adevăr ea a reușit să aibă relații apropiate cu miniștri și alte persoane oficiale locale de rang înalt, cu conducătorii comunităților evreiești locale, cu reprezentanți ai forțelor Franței libere aflați la Cairo (Joseph Blanchard, Pierre
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
87 și 28. În martie 1918, cu aportul a 50 de noi divizii eliberate prin capitularea Rusiei de pe frontul de est, armata germană a lansat o serie de atacuri pe frontul de vest, în speranța de a-i învinge pe aliați înainte ca forțele americane să fie complet desfășurate. În nord, armata a 5-a britanică a fost practic distrusă de două ofensive majore, Michael și Georgette în jurul Sommei. O a treia ofensivă lansată în mai împotriva francezilor între Soissons și
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
ocazia de a-și consolida frontul său de . Brigada 3 a lui Bundy a ocupat sectorul sudic al liniei, în vreme ce brigada de pușcași marini a ocupat partea de nord a liniei. La orele 03:45 în dimineața de 6 iunie, aliații au lansat un atac asupra forțelor germane, care își pregăteau și ele un atac. Divizia 167 franceză a atacat în stânga liniei americane, în vreme ce pușcașii marini au atacat dealul 142 pentru a proteja flancul francezilor. În faza a doua, Divizia 2
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, împreună cu Batalionul 3 din Regimentul 6 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Berton W. Sibley, la dreapta lor, a înaintat dinspre vest către pădurea Belleau ca parte a celei de a doua faze a ofensivei aliaților. Din nou, pușcașii marini a trebuit să înainteze printr-un câmp cultivat cu grâu de un metru, loviți de foc de mitralieră. Una dintre cele mai celebre citate din legendele pușcașilor marini a fost rostit la prima înaintare înaintea bătăliei
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
o eroare temându-se de emoții și că, pentru a evolua, e nevoie să le accepte. Spre mulțumirea Ordradei, Murbella urmează calea care o transformă în Cucernică Maică, supraviețuindu-i. În continuare, Odrade află că Duncan și Sheeana au devenit aliați. Sheeana nu dezvăluie că a luat în calcul trezirea memoriei lui Teg prin impregnare și nici Odrade nu descoperă că Sheeana are cheile închisorii lui Duncan din non-navă. Sheeana îi arată lui Scytale un mic vierme de nisip, vechiul furnizor
Canonicatul Dunei () [Corola-website/Science/322539_a_323868]
-
a oprit trei zile între 26 și 28 iunie pentru a-și „repara armele” și a aștepta niște ultime întăriri din Cumberland și Westmoreland. La 30 iunie, el a sosit la garnizoana regalistă de la Castelul Knaresborough, la nord-vest de York. Aliații știau că Rupert se apropie și sperau că întăririle venite din Midlands sub comanda lui Sir John Meldrum și a earlului de Denbigh ar putea înlătura amenințarea, dar au aflat în scurt timp că forțele lor nu pot interveni la
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
A59), și puteau ușor manevra spre stânga pentru a-l împiedica pe Rupert să facă vreo mișcare spre sud prin Wetherby. În dimineața zilei de 1 iulie, unii călăreți regaliști au înaintat de la Knaresborough și au apărut pe pârloagă, iar aliații s-au pregătit pentru bătălie. Rupert însă efectuase un marș lateral de către nord-est cu corpul principal, traversând râul Ure la Boroughbridge și râul Swale la Thornton Bridge. Aceste două râuri se unesc și formează râul Ouse, pe care Rupert îl
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]