10,938 matches
-
s-au făcut remarcate prin cele două goluri marcate împotriva Belgiei, în semifinala Cupei Mondiale din 1986. Maradona a fost un strateg, un bun coechipier, precum și un bun tehnician al balonului. Se putea descurca cu balonul pe spații mici, atrăgând apărătorii și scoțându-i din joc prin ieșiri rapide prin dribling, din grămada creată astfel (ca și în cazul celui de al doilea gol cu Anglia în 1986), sau prin pase de o precizie uluitoare date coechipierilor rămași liberi pentru a
Diego Maradona () [Corola-website/Science/308361_a_309690]
-
și în cazul celui de al doilea gol cu Anglia în 1986), sau prin pase de o precizie uluitoare date coechipierilor rămași liberi pentru a înscrie. Fiind scund, dar puternic, putea păstra mingea timp îndelungat, fiind marcat din spate de apărători, pentru a găsi un coechipier liber printr-o pasă sau printr-un șut surprinzător la poarta adversă. Una din mișcările consacrate de Maradona este driblingul în plină viteză în calitate de aripă stângă, și ajungând pe linia adversă a porții oferea pase
Diego Maradona () [Corola-website/Science/308361_a_309690]
-
mai ușor, pe 22 iulie reușind să cucerească orașul Palermo. După câteva zile de lupte împotriva liniilor defensive de la San Stefano, cele două armate aliate au inițiat un atac spre Messina. Mai multe încercări de debarcări amfibii în flacurile pozițiilor apărătorilor Mesinei au eșuat, dar în cele din urmă americanii au reușit să străpungă apărarea orașului pe 17 august. În acel moment însă, principalele forțe italo-germane părăsiseră deja Sicilia. Debarcarea din Sicilia a generat mișcări neașteptate pe scena politică italiană. Pe
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
eșec. Din acest motiv ținta principală a operațiunilor era o debarcare reușită la Salerno, iar nu orașul mai nordic și mai puțin apărat, Neapole. Datorită faptului că zona de debarcare de la Salerno era un golf înconjurat de dealuri înalte, unde apărătorii puteau amenaja excelente poziții defensive, s-a luat hotărârea ca debarcarea să fie executată prin surprindere, fără niciun sprijin de artilerie. Debarcarea de la Salerno, comandată de generalul american Mark Wayne Clark, a început în aceeași zi cu debarcarea de la Tarento
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
sau Dac. El spionează numărul unităților, resursele și fortificațiile. Dacă nu există Iscoada sau Equites Legați în satul inamic, atacul va rămâne invizibil. Necesități pentru Cercetare: Academie nivel 5, Grajd nivel 3 Necesități pentru Antrenare: Grajd Paladinul este foarte bun apărător din cauza armurii sale eficiente. Infanteria va suferi cele mai multe pagube când atacă Paladini. Prin urmare capacitatea de atac este relativ redusă precum și viteza în comparație cu alte unități de cavalerie. Antrenarea durează mult iar costurile sunt ridicate. Necesități petru Cercetare: Academie nivel 15
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
situație este problematică pentru sovietici, s-a dovedit până la sfârșit că această plasare a efectivelor a permis unui mare număr de soldați ruși să evite căderea în prizonierat, după ce istmul a fost cucerit de germani. Numărul și așa mic de apărători ai istmului a fost redus și mai mult de pierderile cauate de ordinul de atac dat de Stalin, atac încheiat cu o înfrângere, care a avut ca rezultat imediat punerea în pericol a lucrărilor la fortificațiile din peninsulă. Bătalia pentru
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
jumătate din efectivul unei divizii germane, iar unele dintre unitățile sovietice avuseseră pierderi importante în timpul luptelor de la Odessa. Datorită terenului, von Manstein a trebuit să atace frontal pozițiile sovietice întărite, în condițiile superiorității aeriene, in soldati și în blindate ale apărătorilor. Cu toate aceste, pe 28 octombrie, defensiva sovietică a cedat, iar Crimeea a fost cucerită aproape în întregime. Armata a 11-a germană a pornit în ciuda pierdrilor grele suferite în luptă în urmărirea inamicului. Von Manstein a raportat capturarea a
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
30 octombrie 1941, fiind aruncate în luptă două divizii de infanterie și o brigadă motorizată. Germanii au încercat să intre în oraș dinspre nord, nord-est și est, dar au fost respinși. După aceasta, germanii au încercuit orașul. În acest timp, apărătorii orașului au primit ajutoare pe mare, primind un mare număr de soldați dintre cei care fuseseră evacuați de la Odessa. Pe 11 noiembrie, 60.000 de soldați ai Axei au lansat un atac pregătit cu mai mare grijă, dar după zile
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
zile. Pe 7 iunie, germanii au dat un nou asalt asupra liniilor de apărare. Planul lui Von Manstein pentru atacul final asupra Sevastopolului, "Unternehmen Storfang" (Operațiunea prinderea sturionului), considera că porturile din Golful Severnaia erau de importanță vitală pentru aprovizionarea apărătorilor, cucerirea lor având să asigure cucerirea Sevastopolului fară ca germanii să mai fie nevoiți să mai lupte din greu. De vreme ce atacul dinspre nord spre sud oferea o cale spre litoralul golfului mai ușor de cucerit, von Manstein a hotărât să
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
un atac amfibiu surpriză cucerind, sudul Golfului Severnaia, străpungând defensiva sovietică. Celelalte trupe germane și române au reușit la rândul lor să depășească defensiva sovietică. După ce ambele capete ale liniei defensive au fost cucerite, în ciuda încercărilor sovieticilor de a rezista, apărătorii au fost nevoiți să se retragă. Comandantul sovietic Petrov a dat ordin de retragere spre vest spre Capul Hersones, unde existau depozite de arme, muniție și alimente și linii defensive pregătite din vreme. Aici sovietici doreau să continue rezistența. Trupele
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
sovietici au continuat să lupte chiar și după ce instalațiile defensive fuseseră distruse de tirurile artileriei germane. Fumul exploziilor și incendiilor, despre care s-a pretins că ar fi fost datorat folosirii de către germani a armelor chimice, i-a silit pe apărători să părăsească buncărele și fortificațiile. În ciuda tuturor eforturilor, germanilor le-au mai trebuit 27 de zile ca să desăvârșească cucerirea orașului. Pe 4 iulie, a fost cucerit Hersonesul și, în sfârșit, Sevastopolul era definitiv cucerit. Hitler, încântat de vestea cuceririi orașului
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
3.000 de soldați ca întăriri de-a lungul întregii perioade a asediului, în veme ce 25.167 persoane au fost evacuate la ordinul lui Stalin, cei mai mulți fiind soldați răniți și ofițeri. Mărturiile sovietice amintesc de numărul foarte mic de apărători care au supraviețuit atacului german. Von Manstein nota că sovieticii au preferat în mai multe ocazii să se arunce în aer odată cu germanii care le cuceriseră pozițiile decât să se predea. De asemenea, Von Manstein punea această comportare pe seama lipsei
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
a fost trimis în misiune diplomatică specială pe lângă prințul Serbiei, Milan Obrenovici. Pentru faptele sale din timpul diferitelor acțiuni de luptă la care a participat, Vasile Urseanu a fost decorat cu Ordinul „Steaua României de Război”, Crucea „Trecerea Dunării”, Medalia „Apărătorii Independenței” și Medalia Comemorativă Rusă. La 1 ianuarie 1878 a fost înaintat la gradul de maior (locotenent-comandor) și numit comandant superior al bateriilor de marină. După terminarea războiului, în anul 1881, maiorul Urseanu a primit o importantă însărcinare în vederea constituirii
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
este o instituție centrală de stat românească. Este echivalentul instituției" ombudsmanul european", instituție de origine suedeză (1766). În alte țări este cunoscută sub alte denumiri, precum: "comisar parlamentar, apărător al poporului, apărător public, mediator public, procuror parlamentar." Instituția Avocatului Poporului a fost definită în Constituție în anul 1990, la ideea liberalului Dan Amedeo Lăzărescu care a dorit înființarea unei instituții noi după model suedez, menită să-i protejeze pe
Avocatul Poporului () [Corola-website/Science/303013_a_304342]
-
este o instituție centrală de stat românească. Este echivalentul instituției" ombudsmanul european", instituție de origine suedeză (1766). În alte țări este cunoscută sub alte denumiri, precum: "comisar parlamentar, apărător al poporului, apărător public, mediator public, procuror parlamentar." Instituția Avocatului Poporului a fost definită în Constituție în anul 1990, la ideea liberalului Dan Amedeo Lăzărescu care a dorit înființarea unei instituții noi după model suedez, menită să-i protejeze pe cetățeni de abuzurile
Avocatul Poporului () [Corola-website/Science/303013_a_304342]
-
singure națiuni. Panslavismul a fost folosit ca unealtă politică de Imperiul Rus. În timpul în care mișcarea panslavă era dominată de ruși, iar ideea unității panslave a ajuns să se confunde cu aceea a unirii tuturor slavilor sub tutela Imperiului Rus, apărătorii țariști ai acestei doctrine au ajuns la concluzia că numai rușii sunt "slavi adevărați". Unii au considerat că națiunile slave ar trebui să adopte limba rusă, religia ortodoxă și alfabetul chirilic. Astfel de atitudini extremiste au făcut ca mai vechi
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
și cea mai înaltă decorație prusacă, crucea Pour le Mérite după bătălia din munții din vestul Sloveniei - Bătăliile de la Isonzo - frontul Soca. Decorația a primit-o ca urmare a Bătăliei de la Longarone, și a capturării Muntelui Matajur, Slovenia, și a apărătorilor săi, care numărau 150 de ofițeri italieni, 9.000 soldați și 81 piese de artilerie. Batalionul său a folosit arme chimice (gaze) pe durata bătăliei de la Isonzo, acest lucru jucând un rol important în victoria repurtată de Puterile Centrale împotriva
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
primul-ministru avea să fie forțat să demisioneze. Imediat după ce a aflat de eșecul diplomatic al lui Menșikov, Țarul a ordonat armatei ruse să intre în Moldova și Valahia, (principate autonome sub suzeranitatea otomană, în care Rusia era considerată ca un apărător special al bisericii ortodoxe), folosindu-se de pretextul eșecului rezolvării problemei Locurilor Sfinte. Nicolae I a crezut că puterile europene nu aveau să protesteze la acțiunea rusă de ocupare a unor teritorii periferice aflate în sfera de influență otomană. În
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
rușilor, dar nu au reușit să le reducă la tăcere bateriile de coastă. A fost pregătită o nouă flotă, formată din peste 300 de vase de război, dar, mai înainte de declanșarea atacului, s-a încheiat războiul. O parte a reușitei apărătorilor ruși a fost pusă pe seama noilor mine marine. Minarea apelor este, în mod tradițional, considerată ca apărută în timpul Războiului Crimeii. Negocierile de pace au început în 1856, în Rusia fiind pe tron un nou țar, Alexandru al II-lea. Prin
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
noiembrie 1854, au avut loc bătăliile de la Balaclava și de la Inkerman. După Inkerman, rușii și-au dat seama că asediul nu avea să fie ridicat printr-o bătălie de câmp, și și-au mutat infanteria în interiorul fortificațiilor pentru a ajuta apărătorii. La sfârșitul lunii noiembrie, vremea s-a stricat, furtunile de iarnă răvășind tabăra aliaților și liniile de aprovizionare. Oamenii și caii s-au îmbolnăvit și au ajuns în scurtă vreme să sufere de foame. În timp ce Totleben extindea fortificațiile din zonele
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
liniei de atac, spre mare), trebuiau să atace traversând râul și râpele de pe malul sudic. În teorie, o asemenea încercare evidentă de dare peste cap a flancului drept al rușilor ar fi trebuit să-i preocupe suficient de mult pe apărători pentru ca aceștia să nu remarce atacul britanic principal pe flancul stâng și în centru. Pe flancul drept, divizia generalului Bousquet, sprijinită de tunurile flotei franceze, a traversat râul și a escaladat zona stâncoasă, de unde a alungat infanteria și artileria rusă
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
de atac al formațiilor așa cum erau. Englezii au început să escaladeze pantele și au fost atacați de infanteriștii ruși. Englezii s-au oprit și au deschis focul asupra rușilor, foarte buna pregătire de tragere a pușcașilor britanici silindu-i pe apărători să se retragă. Englezii au reluat atacul, cățărându-se pe pantele dealului, sub focul artileriei ruse. Cum linia britanicilor nu mai era o masă compactă de oameni, artileria rusă nu a reușit decât să încetinească atacul, nu să-l și
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă; mai târziu își retrage această teză și devine un apărător activ al papalității. Este trimis la Constantinopol, și încearcă fără succes realizarea unirii Bisericilor din Orient și Occident. În 1440 revine în Germania în calitate de emisar papal. În 1448 este înălțat de Papa Nicolae V la demnitatea de cardinal și, în
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
Silvestru și publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureștean "Ziua", aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu. Câteva rânduri anunță, dar și explică mesajul celebrului "Manifest" al Cercului Literar: Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism. a fost redactor al revistei Cercului literar pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
Lincoln în chestiunile rasiale. Bennett a câștigat multă atenție când l-a făcut pe Lincoln alb-supremațist în 1968. El observa că Lincoln folosea etnonime peiorative, spunea bancuri în care erau ridiculizați negrii, insista că se opune egalității sociale, și propunea . Apărătorii săi, cum ar fi autorii Dirck și Cashin, au răspuns că nu era așa de rău ca majoritatea politicienilor vremii; și că era un „vizionar moral” care a ajutat la progresul cauzei aboliționiste, pe cât de repede s-a putut din
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]