10,836 matches
-
Weldon în Parcul Militar Național Fredericksburg și Spotsylvania, unde s-au desfășurat evenimentele. Armata unionistă a pierdut 12.653 de oameni (1.284 morți, 9.600 răniți, 1.769 prizonieri/dispăruți). Doi generali unioniști au fost răniți mortal: generalii de brigadă George D. Bayard și Conrad F. Jackson. Armata confederată a pierdut 5.377 (608 morți, 4.116 răniți, 653 prizonieri/dispăruți), majoritatea lor căzând în primele lupte de pe frontul lui Jackson. Generalii de brigadă confederați Maxcy Gregg și T. R.
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
au fost răniți mortal: generalii de brigadă George D. Bayard și Conrad F. Jackson. Armata confederată a pierdut 5.377 (608 morți, 4.116 răniți, 653 prizonieri/dispăruți), majoritatea lor căzând în primele lupte de pe frontul lui Jackson. Generalii de brigadă confederați Maxcy Gregg și T. R. R. Cobb au fost răniți mortal. Pierderile suferite de cele două armate arată ambele cât de dezastruoasă a fost tactica armatei Uniunii. Deși luptele de pe flancul sudic au produs pierderi echilibrate (circa 4.000
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Zei și generali"), ecranizat de un film din 2003 cu același nume. Atât romanul cât și filmul s-au concentrat în principal pe dezastruoasele șarje de pe Înălțimile lui Marye, filmul punând accent pe cele ale diviziei lui Hancock, pe a Brigăzii Irlandeze, pe ale brigăzilor lui Caldwell și Zook, și pe cea a Regimentului 20 Infanterie Maine. Scriitoarea americană Louisa May Alcott s-a folosit de amintirile ei de când a îngrijit soldații răniți în bătălia de la Fredericksburg în cartea ei "Hospital
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de un film din 2003 cu același nume. Atât romanul cât și filmul s-au concentrat în principal pe dezastruoasele șarje de pe Înălțimile lui Marye, filmul punând accent pe cele ale diviziei lui Hancock, pe a Brigăzii Irlandeze, pe ale brigăzilor lui Caldwell și Zook, și pe cea a Regimentului 20 Infanterie Maine. Scriitoarea americană Louisa May Alcott s-a folosit de amintirile ei de când a îngrijit soldații răniți în bătălia de la Fredericksburg în cartea ei "Hospital Sketches" ("Schițe de spital
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
cele două portavioane și , împreună cu vaseele de escortă și aprovizionare, a părăsit portul Portsmouth a doua zi. După întoarcerea la Southampton în 7 aprilie dintr-o croazieră în jurul lumii, pachebotul a fost rechiziționat și trimis după doar două zile împreună cu Brigada 3 Commando la bord. Pachebotul Queen Elizabeth 2 a fost de asemenea rechiziționat și a părăsit portul Southampton pe 12 mai, împreună cu Brigada a 5a Infanterie la bord. Forța expediționară britanică avea 127 de nave, 43 militare, 22 auxiliare și
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
aprilie dintr-o croazieră în jurul lumii, pachebotul a fost rechiziționat și trimis după doar două zile împreună cu Brigada 3 Commando la bord. Pachebotul Queen Elizabeth 2 a fost de asemenea rechiziționat și a părăsit portul Southampton pe 12 mai, împreună cu Brigada a 5a Infanterie la bord. Forța expediționară britanică avea 127 de nave, 43 militare, 22 auxiliare și 62 comerciale. Se considera că recuperarea Insulelor Falkland va fi extrem de dificilă, principala problemă fiind superitatea numerică a forțelor aeriene argentiniene. Britanicii dispuneau
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
San Carlos (Water), pe coasta de nord-vest a insulei East Falkland. Golful, numit de trupele engleze “Aleea bombelor” ("Bomb Alley"), a fost scena unor atacuri aeriene repetate la joasă înălțime a avioanelor de luptă argentiniene. Cei 4000 de oameni ai Brigăzii 3 Commando (3 Commando Brigade) au fost desfășurați la sol după cum urmează : Batalionul 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), de la bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
fost decorat post-mortem cu Victoria Cross. După ce forțele argentiniene deloc de neglijat de la Goose Green au fost scoase din luptă, forțele britanice au avut posibilitatea de a ieși din capul de pod de la San Carlos. În 27 mai, oamenii din Brigada 3 Comando și cei din Regimentul 3 parașutiști s-au deplasat în maeș forțat către localitatea Teal Inlet.(Caleta Trullo) În același timp, 42 de soldați ai trupelor de comando s-au îmbarcat într-un elicopter pentru a se deplasa
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
rachete portabile sol-aer, împreună cu Compania 602 Comando si Escadronul 601 al Forțelor Speciale ale Jandarmeriei. Acțiunea a fost denumită Operațiunea AUTOIMPUESTA.( Inițiativa Autodeterminării) În săptămâna următoare, soldații din trupele SAS și din Mountain and Arctic Warfare Cadre (M&AWC) ai Brigăzii 3 Comando au hărțuit trupele Companiei 602 argentiniene, conduse de maiorul Aldo Rico, numărul 2 la comanda Regimentului 22 Infanterie montană. În cursul zilei de 30 mai, avioanele Harrier erau în misiune deasupra Muntelui Kent. Unul dintre ele, Harrier "XZ963
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
noastre și, în întunericul și confuzia desantării într-o zonă necunoscută, operațiunea s-ar fi soldat cu pierderi grele printre trupele noastre". În data de 1 iunie, odată cu sosirea a 5000 de soldați britanici aparținând celei de-a 5-a Brigăzi de Infanterie, debarcate în San Carlos de la bordul pachebotului SS “Canberra” și navelor “Nordland” și ”Stromness”, ca și a trupelor transferate de pe RMS “Queen Elizabeth 2” în Georgia de Sud, noul comandant divizionar britanic, generalul maior Jeremy Moore avea deja
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
sperând ca moralul britanicilor să scadă, și în consecință, să amâne atacul final. În noaptea de 11 iunie, după mai multe zile de recunoaștere a terenului și intensă activitate logistică, forțele britanice au lansat un atac nocturn cu forța unei brigăzi, împotriva cercului de coline bine apărat din jurul localității Stanley. Unități ale Brigăzii 3 Comando, sprijinite cu foc de artilerie de pe navele britanice, au atacat forțele argentiniene. Atacul a fost compus din trei angajamente militare: lupta de la Mount Harriet, lupta de la
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
final. În noaptea de 11 iunie, după mai multe zile de recunoaștere a terenului și intensă activitate logistică, forțele britanice au lansat un atac nocturn cu forța unei brigăzi, împotriva cercului de coline bine apărat din jurul localității Stanley. Unități ale Brigăzii 3 Comando, sprijinite cu foc de artilerie de pe navele britanice, au atacat forțele argentiniene. Atacul a fost compus din trei angajamente militare: lupta de la Mount Harriet, lupta de la Two Sisters, și lupta de la Mount Longdon. Mount Harriet a fost cucerit
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
săi să ocupe poziții de luptă în casele din vecinătate, spunând : “dacă ciobanii se împotrivesc, împușcați-i”. Întreaga companie a refuzat să execute ordinul. Încetarea focului a fost declarată pe 14 iunie, atunci când comandantul trupelor argentiniene din Stanley, generalul de brigadă Mario Menéndez s-a predat generalului maior Jeremy Moore. În 20 iunie, britanicii au capturat Insulele Sandwich de Sud, după ce în prealabil, trupele argentiniene din insula Thule, staționate în baza militară "Corbeta Uruguay ", au declarat încetarea ostilităților, acceptând să se
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
și s-a extins rapid din cauza vântului extrem de puternic și a secetei, afectând obiective etnografice de mare valoare din zona de nord a muzeului, la limita dintre sectoarele dedicate zonelor etnografice Moldova și Dobrogea. Peste 70 de pompieri militari din cadrul Brigăzii „Dealul Spirii” au intervenit, fiind alertați în jurul orei 15:40. Deși au acționat cu 15 mașini de luptă, pompierii au reușit să stingă incendiul după mai bine de o oră, din cauza vântului puternic și a lemnului uscat. Comisia de cultură
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
a ajuns la concluzia că incendiul de miercuri constituie „un semnal deosebit de grav” și o dovadă că „nu s-a învățat nimic din precedentele erori”. Un pichet de pompieri a fost înființat cu aprobarea comandantului Corpului Pompierilor Militari, generalul de brigadă Vladimir Secară. Căpitanul Cătălin Eftene, șeful Biroului de presă al Brigăzii de Pompieri „Dealul Spirii” a spus: La mai bine de un an de la incendiul care a mistuit o parte importantă a Muzeului Satului, polițiștii bucureșteni au întocmit primul dosar
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
deosebit de grav” și o dovadă că „nu s-a învățat nimic din precedentele erori”. Un pichet de pompieri a fost înființat cu aprobarea comandantului Corpului Pompierilor Militari, generalul de brigadă Vladimir Secară. Căpitanul Cătălin Eftene, șeful Biroului de presă al Brigăzii de Pompieri „Dealul Spirii” a spus: La mai bine de un an de la incendiul care a mistuit o parte importantă a Muzeului Satului, polițiștii bucureșteni au întocmit primul dosar penal. Fostul director al instituției, Romulus Antonescu, era în stare de
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
a se alătura liderului francez Charles de Gaulle. A stat în diferite închisori, inclusiv Fresnes. După eliberarea sa, s-a alăturat grupului de rezistență franceză, "Organisation de résistance de l'armée", sub numele de Louis Monnier. Un alt membru al brigăzii Charles Martel de care aparținea și el era vărul său, Prințul Joachim Murat, care a fost ucis în iulie 1944. Prințul Louis însuși abia scăpat cu viață o lună mai târziu, când, la 28 august, a fost grav rănit; din
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
anul 1950 și a copilărit la Bat Yam. In anul 1963 s-a înrolat în armată, a început serviciul militar fiind candidat pentru unitățile de comando, dar nefiind selectat într una din etapele instrucției necesare, s-a oferit voluntar pentru brigada de parașutiști. În cele din urmă a reușit să treacă cu bine toate etapele instrucției pentru unitățile de comando de parașutisti și cursul de ofițer de infanterie din cadrul brigăzii de parașutiști. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967 a comandat
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
într una din etapele instrucției necesare, s-a oferit voluntar pentru brigada de parașutiști. În cele din urmă a reușit să treacă cu bine toate etapele instrucției pentru unitățile de comando de parașutisti și cursul de ofițer de infanterie din cadrul brigăzii de parașutiști. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967 a comandat un batalion de parașutiști în luptele din Sinai, apoi a participat la cucerirea platoului Golan. În anul 1970 generalul Ariel Sharon, șeful comandamentului de sud al armatei, l-a
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
colaborat în trecut în combaterea OLP și altor organizații teroriste palestinene în Fâșia Gaza. În anul 1980 a devenit comandantul forțelor israeliene care acționau contra atacurilor OLP în sudul Libanului. În războiul din Liban din 1982 Meir Dagan a comandat brigada 188 „Barak”, apoi a devenit comandantul unității de legătură din Liban, în care calitate s-a ocupat în de-aproape cu activități de informații. Ulterior a fost numit comandant al unității de forțe coordonate Utzvat Gaash, cunoscută și ca divizia
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
unității de forțe coordonate Utzvat Gaash, cunoscută și ca divizia 36. In 1991 Dagan a devenit consilierul Șefului statului major al armatei în problemele combaterii terorismului, iar în anul 1992 comandantul serviciului operativ al armatei, cu gradul de general de brigadă. In 1993 a fost ridicat la rangul de general maior si numit asistent al comandantului Serviciului de informații al armatei. În cursul serviciului său militar Meir Dagan a fost rănit de două ori. El a urmat studii de științe politice
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
un om de afaceri italian, cunoscut ca fiind fondatorul celebrei organizații secrete Propaganda Due. s-a născut în Pistoia, Toscana, Italia într-o familie burgheză. În 1935, la numai 16 ani, părăsește școala și se înrolează voluntar în Cămășile Negre, brigăzile anticomuniste din Spania. A luptat de partea lui Franco în Războiul Civil Spaniol. Revenit în Italia devine un activist fascist pe plan local, susținător al lui Mussolini. O dată cu intrarea Italiei în război, Licio Gelli se înrolează la parașutiști, dar nu
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
cânte la primele nunți. În 1945, în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
un muzicolog tânăr care a studiat muzica țiganilor timp de peste 20 de ani, a decis să-i alături din nou pe bătrânii lăutari, în frunte cu , pentru a înregistra un album și să-i prezinte lumii cu un nou nume, „Brigada Retro Mishto”. Moare în anul 2011 la București, la vârsta de 84 de ani. Înregistrările lui Cornel Bosoi au fost realizate cu „Brigada Retro Mishto” la casa de discuri Roton, în anul 2005, și editate pe un CD în același
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
în frunte cu , pentru a înregistra un album și să-i prezinte lumii cu un nou nume, „Brigada Retro Mishto”. Moare în anul 2011 la București, la vârsta de 84 de ani. Înregistrările lui Cornel Bosoi au fost realizate cu „Brigada Retro Mishto” la casa de discuri Roton, în anul 2005, și editate pe un CD în același an. O parte din înregistrări au fost mai târziu editate, de aceeași casă de discuri, pe un dublu-album al formației „Damian & Brothers”.
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]