11,755 matches
-
i se explică, când consideră că nu e luat în seamă, că este ignorat, că este desconsiderat, sau când este recompensat cu calificative, sau note, pe care el le consideră nedrepte. Copilul se înfurie foarte tare pe colegii care primesc calificative, sau note, mai mari decât dânsul, fiindcă acesta nu are de unde să știe, sau să stăpânească criteriile după care se face evaluarea. Pentru a nu transforma aceste aprecieri în noi traume, avem datoria de a motiva alegerea calificativului sau a
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
care primesc calificative, sau note, mai mari decât dânsul, fiindcă acesta nu are de unde să știe, sau să stăpânească criteriile după care se face evaluarea. Pentru a nu transforma aceste aprecieri în noi traume, avem datoria de a motiva alegerea calificativului sau a notei. Alte emoții sunt „învățate” pe parcursul anilor de școală. Ele se referă la emoțiile constructive, plăcute oricărui individ, emoții datorate lecturilor citite, vizitelor la muzeele de artă, participării la formații de dansuri populare, la cercurile de arte plastice
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
participe la toate activitățile colectivului, să păstreze bunurile școlii, să fie toleranti, să aprecieze ideile tuturor copiilor din clasă, să contribuie la ridicarea prestigiului școlii. Dacă aceste condiții vor fi îndeplinite, copiii se vor bucura de recompense, cum ar fi: calificative mari și foarte mari, premiere corespunzătoare la sfârșitul anului școlar, atragerea respectului colegilor și al cadrului didactic, creșterea numerică a grupului de prieteni care să-l înconjoare. Dacă prevederile „contractului” nu vor fi respectate, copiii nu vor fi recompensați cu
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
mari și foarte mari, premiere corespunzătoare la sfârșitul anului școlar, atragerea respectului colegilor și al cadrului didactic, creșterea numerică a grupului de prieteni care să-l înconjoare. Dacă prevederile „contractului” nu vor fi respectate, copiii nu vor fi recompensați cu calificative mari, vor fi priviți de colegi cu mai puțin interes, cadrul didactic va găsi necesar să le atragă atenția asupra atitudinii nepotrivite pe care copiii au adoptat-o, în vederea corijării ei. De remarcat că elevul va fi determinat să înțeleagă
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
nu vor să contribuie cu nimic la rezolvarea problemelor ridicate. Pe lângă sindroamele maniacale, se înregistrează elevi care suferă de sindroame melancolice, cum ar fi durerea morală și psihomotorie. De acest sindrom suferă elevii care își reproșează destrămarea familiilor proprii, înregistrarea calificativelor mai slabe, neputința de a-i ajuta pe semeni, etc., cele mai grave sindroame înregistrate la copii, sunt cele maniaco - depresive, care înregistrează oscilații mari între euforie și anxietate. Copilul suferind de acest sindrom, ba este indiferent față de tot ce
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
gratuite! Sunt, din păcate, cadre didactice care afișează un grad de superioritate față de colegi și copii, stârnesc zâzanie între aceștia, alimentând starea de nesiguranță a copilului în colectivitate, trimit mesaje verbale și nonverbale către copii și familiile lor, stârnind discordie. Calificativele și notele, rămân la aceste cadre didactice o problemă deschisă, atâta timp cât nu evaluează obiectiv ci preferențial. Ne bucură faptul că majoritatea cadrelor didactice sunt dăruite profesiei. Acestea știu că perfecționarea și autoperfecționarea constituie premise favorabile creșterii valorice a persoanei. La
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
cu cel simbolic, discută natura analogică a simbolului în raport cu semnul și reflectează asupra formulării filozofice a adevărurilor mistice - aceasta pe lungimea a trei pagini mari și exclusiv cu instrumentele filozofului. Reaua credință a Martei Petreu se vădește din nou în calificativul de „volubilitate“ pe care îl aplică aici argumentării naeionesciene, când el s-ar fi potrivit de fapt, în mod perfect, întregii cărți a Evelynei Underhill. Această nouă injurie gratuită e menită să anuleze dintr-un condei una dintre instanțele în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Așa e în filozofie, în gândire, și așa a și debutat în viață; vezi cum a plecat de la liceul din Brăila.“ Nae Ionescu se folosește frecvent de argumentele cuiva pentru a-i dovedi contrariul, fapt care i-a atras adesea calificativul nedrept de sofist. În realitate, era doar un procedeu logic, iar el era un logician mai bun decât cei pe care îi contrazicea. Tot lui Băncilă îi datorăm o interesantă observație asupra originalității Profesorului: „El nu are un sistem de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
prin cele două obiecte „Informatică” - numai pentru clasele de matematică-informatică și științe ale naturii și obiectul „Tehnologia informației și comunicației” - pentru toate celelalte clase indiferent de profil. Interesul elevilor pentru aceste obiecte s-a materializat de-a lungul anilor prin calificativele excepționale primite la proba de competențe digitale din cadrul examenului de bacalaureat, prin rezultatele bune și foarte bune la teza scrisă de informatică tot de la acest examen (promovabilitate 100%), prin premiile obținute la olimpiade și concursuri și nu în ultimul rând
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să-mi povestească tot ceea ce citise în lipsa mea, sau măcar tot ceea ce gândise despre mine, își pierdea timpul în mod neînsemnat. Alături de critici trebuiau să vie și laudele. Erau acei "drăguți", acei "buni", acei "care cântau drăguț la piano". Îndeosebi calificativul de "bun" îl risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l caracterizeze în mod deosebit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să calmeze spiritele, netrăgându-se niciun foc; la Târgoviște ajunge căpitan și i se încredințează comanda Escadronului școlii de ofițeri; se face tot mai cunoscut prin spiritul său de dreptate și neocolirea conflictelor cu superiorii; face școala de război cu calificativul excepțional ajungând ofițer de stat major; în 1916 e în comandamentul Armatei de Nord, șeful Biroului III Operații, la generalul Prezan; elaborează planuri strategice precum și pe cel al apărării Capitalei, aprobat de Berthelot. Numele căpitanului Ion Antonescu circulă pe la toate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și o direcție înțeleaptă și diligentă, mărginindu-se doar la moderni, s-ar gîndi la Mirabeau, Becque, Bernard, Jules Renard, la Shaw, Wedekind, Strindberg, plus un mare ETC...” (în Cronica, an II, nr. 59, 27 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
raporturi sintactice ducînd la înțelesuri proaspete. (...) Cuvîntul nou ori cuvîntul uitat învie sub pana scriitorului sub constrîngerea minței lui căutătoare de limpezime, zeloasă de a imagina, de a defini și a expune. O vedenie cu totul particulară îl duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tot Contimporanul semnalase - prin același Vinea — precursoratul „paginilor bizare” ale lui Urmuz. Bilanțul revistei ilustrează, pe de altă parte, atitudinea „anexionistă” a Contimporanului față de revistele avangardiste mai tinere (75 HP, Punct, Integral), dar mai ales față de adversara unu, minimalizată prin calificativul lapidar „de prozelitism”. Înainte-mergător și portdrapel al artei noi, Contimporanul se prezintă și drept principalul promotor al acesteia în rîndul publicului. Bilanțul expozițiilor personale și colective (al „realizărilor” grupării) pune în evidență faptul că influența novatoare a Contimporanului nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela” Don Quijotte - dau, potrivit acelorași critici, măsura talentului său. „Umbra” lui Urmuz și calificativul de „minor”, apoi dispariția din literatura română și neimpunerea sa în afară îl vor arunca finalmente într-un con de umbră. Primul critic important care îl valorizează în perioada comunistă este Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză: acesta include
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatrelor românești a unor dramaturgi expresioniști, primele spectacole de acest gen (cu piesele Nju de Ossip Dymov și Pelicanul de Strindberg) au fost montate la București abia în 1922 de către regizorul german Karlheinz Martin și primite cu ostilitate în presă (calificativele „demență”, „puerilitate” etc. apar frecvent); în același an, „Kunstleriche Schaubuhne” din Berlin juca la Cernăuți piesa Jederman a lui Hugo de Hoffmanstahl, iar în 1923, ansamblul german „Raoul Aslan” reprezenta în Capitală Der Brand in Opernhaus de Georg Kaiser, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și a „contradicțiilor sale absurde”, pe care numai „artistul de geniu le poate integra și absolvi”, el se oprește în fața limitei, preferînd, în locul „mărginirii fatale a creatorului”, luciditatea „celui avizat”. Conștiința critică sterilizată învinge, așadar, spiritul creator. Raicu refuză totuși calificativul de „antiliteratură”: „Urmuz e un devotat al ideii de literatură (...) își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl suporte”: reificarea... Mai reticent față de Urmuz este Al. Piru care, în a sa Istorie a literaturii române de la început pînă azi (Editura Univers, București, 1981, p. 405), îi acordă un scurt medalion unde rezumă plat judecățile călinesciene, adăugîndu-le doar calificativul de „precursor mondial al literaturii absurdului”... Capacitatea inovativă a autorului față de G. Călinescu se vede și din titlul cărții, unde „origini” e înlocuit de „început”, iar „prezent” de „azi”... Antiliteratură, metaliteratură, literatură. Urmuz „romancier” Considerat inițial drept „poet” de către unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mizînd pe ruptură, dizarmonie, subversiune, impuritate, inovație, deschidere, procesualitate și atitudine. O „cumințenie a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit de spiritul violent-negator al avangardelor occidentale; acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-mi făceam niciodată norma la bețivi. La Centrală mi-am dobândit reputația de „tată al răniților“. Johnny Vogel m-a văzut de vreo două ori împărțind mărunțiș și a urlat la mine ca nebunul. Locotenentul Jastrow mi-a dat un calificativ slab în evaluarea mea pe prima lună ca polițist în uniformă, iar un un tip de la birouri mi-a spus că ar fi menționat „refuzul meu de a face uz de suficientă forță în fața infractorilor recalcitranți“. Pe Kay a distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de bucătărie pe care fură poftiți să se așeze - cuiburi de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade hulpave, răfăriile, amănuntele, aproape întingîndu-și unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce ecourile sale se vor fi șters. Pentru a rezuma, să spunem că analistul fenomenului e scindat Între real și mit. Mai exact, mitul se naște din real, dar Îi dă la rândul său formă, iar modul În care atribuim calificativul de dandy trece Întâi prin ideea pe care ne-o facem despre dandysm”1. Și, spre a face definitiv ordine: „Recunoaștem că dandysmul, În limitele sale stricte și oficiale, poate fi studiat ca fenomen istoric. Nu e deloc Întâmplător că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
renumiți, au început să părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să ducă tratative. Încă din 21 mai, el a primit un sol al imperialilor. A urmat un alt emisar, două zile mai târziu, pentru o vizită scurtă. În timp ce urca rampa castelului, am auzit rostindu-i-se numele însoțit de câteva calificative foarte răuvoitoare. Este adevărat că era vorba despre unul dintre șefii familiei Colonna, văr al cardinalului Pompeo. Un preot florentin s-a pornit să-l ocărască, însă toți cei de față l-au făcut să tacă. Mulți știau într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]