15,033 matches
-
moravuri opuse. E imaginea împestrițată a unei epoci de tranziție“, își rezumă, în 1834, baronul de Bois-le-Comte impresia despre București. Cu doi ani mai târziu, profesorul de la Sorbona Saint-Marc Girardin consemnează la rândul lui „o tranziție universală în locuințe, în costume, în legi, chiar în limbă“ drept notă dominantă a spectacolului pe care îl ofereau Principatele Române. Constatările unor străini cu ochiul ager, dispunând și de un larg orizont comparativ, trezesc un interes incontestabil. Mai revelatoare însă, pentru că ne înfățișează tranziția
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
moldovenești. Mulți dintre boierii ieșeni, notează în continuare Ramsay, duc un trai opulent și primesc în vizită pe ofițerii armatei ruse, dar manierele lor în societate și chipul de a-și mobila locuințele prezintă contraste la fel de surprinzătoare ca echipajele și costumele descrise mai sus. Auzi vorbindu-se franțuzește și vezi toalete occidentale, dar și fumători de ciubuc lungiți pe divane sau țigani zdrențăroși care deretică prin casă. În septembrie 1837 descindea în București Ion Codru Drăgușanu: „Iacă-mă în Babilonul României
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Ion Codru Drăgușanu: „Iacă-mă în Babilonul României. Nu-ți scriu figurativ, ci deplin în sens leterale. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și combinațiunea cea mai bizară den toate.“ O vie întipărire îi produc „peregrinului“ varietatea și policromia costumelor: „giubeaua turcă, ișlicul armenesc (o căciulă cât ciubărul de mnel sur, numită în batjocură tombatera), apoi ceacșirii scarlatini [= roșii] rivalizează cu dulama circaziană, atila maghiară și fracul germano-franc, nu arar căptușit cu atlas roșu. Tot așa e cu încălțământul, cizme
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Șosea seamănă mult cu aceea a Iașilor în viziunea lui G.A. Ramsay: „șirul trăsurilor este lung și înghesuit pe drum și afli aici în orice seară, credincioasă întâlnirii, toată elita acestei națiuni împestrițate, care își schimbă astăzi moravurile odată cu costumele. În aceeași trăsură, unde vezi femei care, prin toaletă și maniere, se străduiesc să imite cât mai bine eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
distinctă, care trebuie deci abordate ca atare. Îmi vine să cred, după consultarea unui număr apreciabil de surse, că primele semne ale înnoirii s-au manifestat la noi în domeniul... dansului. În 1812, la curtea lui Caragea nu se purtau costume occidentale, dar se dansau, potrivit unei relatări anonime (Journal of a Nobleman, Londra, 1831), contradansul englez, cadrilul francez, valsul german și mazurca poloneză, toate în sunetele unei muzici ungurești. Dansurile europene ar fi fost învățate de la ruși, în timpul ultimei lor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
În zadar severul anteriu al boierilor ar vrea să se opună acestei invazii a modelor și frivolităților moderne. Generației actuale îi trebuie un salon spațios, unde valsul și galopul să se poată desfășura și învârti în voie, îi trebuie un costum care să nu împiedice pașii eleganți ai mazurcii și care să nu se încurce în strâmtul labirint al cadrilelor franceze.“ Așadar, la început a fost dansul! Lucrul ar rămâne inexplicabil, riscând pe deasupra să pară și neserios, dacă nu ne-am
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
am gândi că impulsul modernizării reprezintă, prin excelență, un impuls social. Este deci firesc ca primele lui simptome să se manifeste în sânul vieții de societate. Să nu uităm apoi că învățarea unui dans costă mai puțin decât confecționarea unui costum, un costum mai puțin decât o mobilă, iar o mobilă mai puțin decât o casă. Dar un dans nou, pentru a fi jucat cum trebuie, pretinde un costum nou, un costum nou revendică o mobilă nouă... și așa mai departe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
că impulsul modernizării reprezintă, prin excelență, un impuls social. Este deci firesc ca primele lui simptome să se manifeste în sânul vieții de societate. Să nu uităm apoi că învățarea unui dans costă mai puțin decât confecționarea unui costum, un costum mai puțin decât o mobilă, iar o mobilă mai puțin decât o casă. Dar un dans nou, pentru a fi jucat cum trebuie, pretinde un costum nou, un costum nou revendică o mobilă nouă... și așa mai departe. Vă mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
uităm apoi că învățarea unui dans costă mai puțin decât confecționarea unui costum, un costum mai puțin decât o mobilă, iar o mobilă mai puțin decât o casă. Dar un dans nou, pentru a fi jucat cum trebuie, pretinde un costum nou, un costum nou revendică o mobilă nouă... și așa mai departe. Vă mai amintiți, din Zadig al lui Voltaire, capitolul intitulat Dansul? Ni se povestește acolo în ce chip, la rugămintea regelui Nabusan, înțeleptul i-a ales un vistiernic
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
învățarea unui dans costă mai puțin decât confecționarea unui costum, un costum mai puțin decât o mobilă, iar o mobilă mai puțin decât o casă. Dar un dans nou, pentru a fi jucat cum trebuie, pretinde un costum nou, un costum nou revendică o mobilă nouă... și așa mai departe. Vă mai amintiți, din Zadig al lui Voltaire, capitolul intitulat Dansul? Ni se povestește acolo în ce chip, la rugămintea regelui Nabusan, înțeleptul i-a ales un vistiernic cinstit. După ce trecuseră
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
șederea la Iași a prințului Potemkin. O înrâurire mai amplă, deși nu întru totul durabilă, se va exercita în răstimpul 1806-1812. Boieroaicele din Iași și din București, ne informează contele de Langeron, general în armata rusă, se grăbesc să îmbrace costumul european. De pretutindeni, în cele două capitale, sosesc croitorese și negustori de mode. Se aduc mobile de la Viena, vechile rădvane sunt înlocuite cu trăsuri elegante, casele se umplu de servitori străini, iar în saloane și iatacuri nu se mai aude
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu precarul lor echilibru între țarigrad și țar. În ochii bănuitori ai guvernului turcesc, observă medicul englez William Mac Michael, care străbate Principatele la sfârșitul anului 1817 și începutul celui următor, aspectul vestimentar nu e lipsit de însemnătate, iar adoptarea costumului occidental ar părea o inovație la fel de periculoasă ca și schimbarea ideilor politice. Boierii care îmbrăcaseră fracul în timpul ocupației ruse au fost ulterior nevoiți, odată cu restabilirea autorității otomane, să reia anteriul și calpacul. Un sociolog al timpului nostru (Jean Stoetzel) a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Poartă șlic cât un mirtic, / Evghenistul oboroacă / Unde șoarecii se joacă.“ Membrii protipendadei aveau ișlice de asemenea amplitudine încât, dacă e să-l credem pe Vasile Alecsandri, „nu se găsea în Iași rădvan destul de încăpător ca să conție doi logofeți în costumul lor de paradă. Când o păreche de postelnici se urca în aceeași caleașcă, șlicele lor erau expuse a să turti sub desele caramboluri ce făcea între ele pe stradele podite cu grinzi de lemn, și, pentru a le feri de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nostru social o dau fenomenele de juxtapunere și divergență, amestecul cotidian al vechiului cu noul. Să privim împreună acest desen al pictorului Emmanuel-Adolphe Midy intitulat La rencontre și făcând parte din ciclul Souvenirs de Moldavie (cca. 1840). Tânărul îmbrăcat în costum european, ridicându-și cilindrul în semn de salut, și boierul în anteriu, care-și saltă cu amândouă mâinile voluminosul calpac - iată emblema epocii! În 1837, vizitând Obșteasca Adunare a Valahiei, contele Demidov remarca prezența în sânul ei a câtorva boieri
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
păstrau veșmântul larg și impunător, împreună cu barba și ișlicul. O litografie a lui Auguste Raffet, care însoțea expediția lui Demidov, înregistrează plastic impresia: prezidată de mitropolitul țării, care șade într-un jilț cu baldachin, adunarea e un expresiv conglomerat de costume europene și orientale. Dintre boierii de modă veche, trei își țin calpacele pe cap, ceilalți poartă fesuri cu ciucure. Privind această gravură, în care giubelele alternează cu fracurile precum slovele cu literele în alfabetul de tranziție, s-a născut gândul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Ispravnicul era o amfibie cu straie moldovenești sau leho-asiatice, la picioare neamț, la cap franțoz, la brâu purta sabie și la șapcă roș“ (G. Sion, Un curcan. Novelă din Moldova). Mulți oameni de o anume vârstă și condiție socială adoptaseră costumul „ruso-turc“ evocat mai sus de Kogălniceanu. Un boier întâlnit de J.A. Vaillant la Dulcești (lângă Roman) în 1841 păstra încă veșmântul oriental, dar înlocuise ișlicul cu o șapcă; „sunt bucuros că am aflat la el - notează francezul - ideile de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
strâmtă și înaltă, fără a renunța însă la giuvaierele orientale și la bogatele șaluri de cașmir. Pe puntea vasului austriac „Ferdinand“, navigând între Galați și Constantinopol, atenția lui Edouard Thouvenel este atrasă de o prințesă moldoveană, nepoată de domn fanariot. „Costumul acestei ilustre doamne - observă diplomatul francez - era împrumutat, în proporție egală, modelor Europei și ale Asiei. Brusa oferise strălucita stofă a turbanului, iar Viena pânza cu mari broderii a rochiei, ale cărei mâneci à l’imbécile vădeau, la aceea care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
stabilirea de raporturi etiologice, iar versul lui Virgiliu, „Felix qui potuit rerum cognoscere causas“, trezește în noi un sunet melancolic. Ceea ce nu ne va opri, azvârlind cojile teoriei lui A. Russo, să reținem miezul ei rațional: existența unei legături între costum și conduita socială, chiar dacă nu univocă și nici ca relație de la cauză la efect. Felul de a gândi al secolului XIX acordă însă variantei „fiziologice“ tăria locului comun, a unei convingeri extrem de răspândite. A. Russo consideră că „șalvarii încurca slobozenia
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
convingeri extrem de răspândite. A. Russo consideră că „șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul“. D. Ralet crede și el că înlocuirea ișlicului cu pălăria a ușurat „fluturările gândului“. S-ar părea că o națiune își schimbă caracterul odată cu costumul, presupune Marie Boucher (o franțuzoaică stabilită în Moldova); „oricum fie, este vădit că una nu se tâmplă fără alta. Molăciunei obiceiurilor boierului i vinea bine antereul, care era făcut parcă înadins să-i împedice mersul prea repede, și măreției sale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în contact nobilul meu bonjur, lucrat cu atâta măiestrie de Orji, cu patul d tale, făcut de mindirigiul arman?“ (C. Negruzzi, Magaziile Iașilor, în Albina românească, 1846, nr. 10). Mersul „raționalizării“ e, cum se observă, o reacție în lanț: schimbarea costumului o antrenează pe aceea a mobilierului, iar coadaptarea lor va genera noi consecințe în planul mentalității și al stilului de viață. Semnificația cea mai largă a fenomenelor despre care vorbim se atașează procesului istoric desfășurat la scara unui continent și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Dacă ceva nu poate fi folosit pentru a minți, atunci nu poate fi folosit nici pentru a spune adevărul; de fapt, nu poate fi folosit pentru a spune nimic.“ În categoria posibilelor instrumente ale minciunii, epoca de tranziție promovează curajos costumul. În cursul vizitei la Iași, cucoana Chirița, ne amintim cu toții, cădea în mrejele unor escroci, îndrăgostiți subit de zestrea fetelor sale: „Cine dracu să-i cunoască? Acu toți îs îmbrăcați într-un fel... și nu poți alege care-i boier
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pare a fi un patriarh al locului... e îmbrăcat moldovenește, și eu stau de-l privesc cu curiozitate, sau ca pre o curiozitate.“ La iarmarocul de Sf. Ilie din Fălticeni, în 1852, Wilhelm de Kotzebue mai zărea ici-colo câte un costum vechi, „ce s-a pierdut aproape cu totul și pe care nu-l mai poartă decât câțiva boieri bătrâni, care ar răci dacă ar înlocui blana orientală cu fracul sau cu haina ușoară de pichet“ (Din Modova). Într-un orășel
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
frac și pălărie“ (Trompeta Carpaților, 1866, nr. 437); alții trec la letopiseț pe cei din urmă cavaleri ai vetustății: „Boieri mari ca banul Iordache Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia lui Carol I, vechiul costum cu anteriu, brâu și, în loc de ișlic, o șapcă rusească“ (Constantin Moisil, Bucureștii vechi). Să fi însemnat însă părăsirea veșmântului boieresc și lichidarea mentalității aristocratice? Proclamația de la Islaz înscria, între cele 22 de puncte ale ei, „egalitatea drepturilor politice“, „contribuția generală
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
întrebuința, îi slujeau acum de papuci“. La un nivel social inferior, întruchipat la orașe de lumea meseriașilor și a negustorilor, iar la sate de aceea a boiernașilor, nevoia de respectabilitate se va satisface încă multă vreme cu vestigii ale vechiului costum boieresc, deseori în combinații dintre cele mai bizare. În publicul unui spectacol bucureștean de operă, Cezar Bolliac remarca, în 1845, prezența unor figuri de panopticum: „De unde ies aste fesuri și giubele, aste chiulafuri și tătărci, aste fizionomii uitate sau necunoscute
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
românesc, 1845, nr. 13). O priveliște carnavalescă oferea, la 1848, garda civică a Bucureștilor, alcătuită din exponenți ai stratului de mijloc: „Ce vedeai în frontul acestor companii? Negustori, cavafi, ișlicari, curelari, covaci, plăpumari, cojocari, caretași, dogari, cizmari, bărbieri, fiecare în costumele lor. Frontul era împestrițat de giubele, scurteici scurte, elecuri cu poturi, căciuli, șăpci, spențere, fracuri, surtuce și anterie; era o cadră hazlie. Era frumos să vezi acest front numai cu puști ostășești fără patrontașe și fără alte curele, să vezi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]