14,040 matches
-
a fost principalul opozant al ideii de a adopta o stemă și a bate medalie, deoarece considera că adoptarea unor astfel de însemne heraldice ar fi provocat nemulțumirea Marilor Puteri garante, întrucât unirea principatelor nu fusese acceptată decât pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Medaliile aveau să fie totuși acordate în 1866, după abdicarea forțată a lui Cuza. În 1860, primul ministru Ion Ghica oferă spre dezbatere Consiliului de Miniștri, un nou proiect de stemă, pictat de către Carol Popp de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
tuturor stemelor districtuale din Țara Românească datează din 1782: sigiliul domnesc al lui Nicolae Caragea prezintă medalioane cu herburile tuturor județelor, plasate uniform în jurul stemei mari a țării. Acest tip de sigiliu va fi preluat și de către urmașii săi la domnie. După 1829 va apărea un nou medalion, corespunzător județului Brăila, iar după 1845 va dispărea medalionul județului Săcuieni, odată cu districtul respectiv. Iată reprezentările județelor, așa cum se regăsesc pe sigiliul din 1782: Cel mai vechi izvor cunoscut cu privire la stemele ținuturilor moldovenești
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
deschidere a oricărui act emis oficial. O medalie conferită participanților la Divanurile ad-hoc din Moldova și Țara Românească (1857) conținea, pe lângă stemele celor două principate, și devizele pe avers și pe revers. În ceea ce privește devizele naționale, unele dintre stemele propuse în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza conțineau dictonul . Aceasta era o variantă a latinescului și își avea originile în idealurile pașoptiste. În plus, subliniază puternica forță morală a populației care a stat la baza unirii celor două principate, precum și consensul întregului popor
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
-se de soldații pe care îi antrenase în timpul jocurilor de război, Petru a reușit să împiedice un complot pentru proclamarea ca împărăteasă a surorii sale vitrege, Sofia. După moartea fratelui său Ivan al V-lea, Petru a rămas țar unic. Domnia lui Petru a fost dominată de acțiunile războinice. Pentru început, a încercat să securizeze granițele sudice ale statului său împotriva atacurilor tătarilor și turcilor otomani. Una dintre campaniile sale la Marea Azov, care avusese ca obiectiv cucerirea unui port fortificat
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
nobili care asiguraseră ascensiunea Anei Ivanovna pe tron a încercat să-i impună diverse condiții împărătesei. În lupta împotriva foștilor susținători, Ana s-a bucurat de ajutorul unor nobili care se temeau mai mult de dominația oligarhiei ruse decât de domnia unui monarh autocrat. Astfel, principiul auatocratice s-au bucurat de un sprijin puternic în ciuda luptelor haotice pentru tron. Ana a murit în 1740, iar nepotul ei minor a fost proclamat țar cu numele de Ivan al VI-lea. După o
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
iar nepotul ei minor a fost proclamat țar cu numele de Ivan al VI-lea. După o serie de lovituri de palat, Ivan a fost înlocuit de fiica lui Petru I, Elisabeta, care a domnit între 1741 și 1762. În timpul domniei succesorilor lui Petru cel Mare, Rusia a avut un rol din ce în ce mai activ în diplomația europeană. Din 1726 până în 1761, Rusia s-a aliat cu Austria împotriva Imperiului Otoman, sprijinit în mod tradițional de Franța. În războiul polonez de succesiune, (1733-1735
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Din fericire pentru Regatul Prusiei, Elisabeta a murit în 1762, iar succesorul ei, Petru al III-lea, un mare admireator al regelui Frederic cel Mare, a schimbat alianțele, alăturându-și imperiul cu Prusia. Petru al III-lea a avut o domnie scurtă și nepopulară. Deși era nepotul lui Petru cel Mare, tatăl lui erea duce de Holstein-Gottorp, astfel încât Petru al III-lea fusese crescut într-un mediu german luteran. Rușii îl considerau un străin. Împăratul nu și-a ascuns disprețul pentru
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Ecaterina, l-a răsturnat de la putere cu ajutorulu unor complotiști, Alexei Orlov, amantul împărătesei, asasinându-l în cele din urmă pe țarul detronat. Astfel, Ecaterina a fost încoronată în iunie 1762 ca împărăteasă cu numele de Ecaterina a II-a. Domnia împărătesei Ecaterina a II-a a fost una a expansiunii țării, care a adus impeiului noi teritorii uriașe în sud și vest, ca și o consolidare a puterii centrale. După victoria dintr-un nou război ruso-turc dintre 1768 și 1774
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
căpătase un statut de autonomie. În 1813, Imperiul Rus a cucerit teritoriul din jurul orașului Baku din Caucaz de la Persia. Până la începutul secolului al XIX-lea, imperiul era solid instalat și în Alaska. Istoricii sunt în general de acord că în timpul domniei lui Alexandru I s-a născut mișcarea revoluționară rusă. Tinerii ofițeri care au participat la luptele împotriva lui Napoleon din vestul Europei s-au reîntors în Rusia cu idei revoluționare, inclusiv în ceea ce privește drepturile omului, guvernul reprezentativ și democrație. Occindentalizarea intelectuală
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
pentru Prințul Frederic, declarând în plus că Mihai nu își va recâștiga tronul niciodată. Această atitudine defetistă a lui Carol se adaugă numeroaselor abuzuri , de natură publică (tentativa de a acumula întreaga putere în stat de-a lungul întregii sale domnii și depășirea atribuțiilor lui constituționale ) sau privată (divorțul de Principesa Elena în favoarea metresei Magda Lupescu), și explică de ce Regele Mihai a refuzat să-și mai întâlnească vreodată tatăl după plecarea acestuia din România în 1940. De asemenea, Mihai nu a
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
necesare pentru ca un pod să fie construit din nou în zonă au apărut o dată cu șocul invaziei vikingilor, recucerirea orașului de către regii din Wessex și reocuparea acestuia de către Alfred cel Mare. Totuși, nu există dovezi arheologice cu privire la construirea unui pod înainte de domnia lui Ethelred și de încercările acestuia de a opri invazia vikingilor din anii 990 e.n. În anul 1014, în conformitate cu un poem popular scandinav, podul a fost distrus de prințul norvegian Olaf, în timp ce îi dădea ajutor regelui Ethelred în ceea ce, dacă
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
lucrările care se efectuau la noua Catedrală Saint Paul și cu ridicarea Turnului Londrei. A fost distrus însă din nou, de această dată de un incendiu, în 1136. După distrugerea din 1136, unele lucrări de reconstrucție au fost efectuate în timpul domniei regelui Ștefan, probabil de-a lungul acelorași linii instituite de William al II-lea al Angliei. După urcarea pe tron a lui Henric al II-lea a fost o încercare de a organiza întreținerea podului prin instituirea unei bresle monahale
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
orașele principale ale parohiilor; avea chiar și o intrare la nivelul râului pentru pescari și pentru cei care transportau pasageri peste râu. Noul pod a fost construit în 33 de ani și nu a fost terminat decât în 1209, în timpul domniei lui Ioan. Regele Ioan a autorizat construirea de case pe pod, ca mijloc direct de obținere a veniturilor necesare pentru întreținere, astfel că podul a fost curând invadat de prăvălii. Podul medieval avea 19 arcade mici și o parte care
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a primit porecla de "Bloody Mary" (Maria Sângeroasa). Maria a fost singurul copil care a supraviețuit copilăriei al regelui Henric al VIII-lea și al primei lui soții Caterina de
Maria I a Angliei () [Corola-website/Science/308481_a_309810]
-
se află un rând de patru medalioane cu monahi (printre care și starețul Isaia). În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușneanu. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. Pe lespedea de pe mormântul Doamnei Anastasia se află următoarea inscripție: "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Alexandru
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
și a pictării bisericii. O tradiție spune că domnitorul Matei Basarab, urmărit fiind de turci, s-a ascuns în scorbura unui soc din Clocociovul păduros. Scăpând de urmăritori, drept recunoștință a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moșii. În sprijinul acestei tradiții vine și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la 7153 (1645) de răposatul Matei Basarab Vodă”, probabil sub influența unei pisanii pusă în anul 1645
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
autorului de literatură științifico-fantastică Isaac Asimov. Este penultimul scris de către Asimov în ordinea publicării și primul în ordinea cronologică a desfășurării acțiunii din Seria Fundația. În 1989, romanul a fost nominalizat la premiul Locus. Acțiunea se petrece pe Trantor în timpul domniei Împăratului Cleon I. În timpul unei convenții matematice, Hari Seldon prezintă modul în care psihoistoria poate fi aplicată din punct de vedere practic. Aflând despre acest lucru, Împăratul Imperiului Galactic vrea să-l folosească pe Hari în avantajul său politic, dar
Preludiul Fundației () [Corola-website/Science/308534_a_309863]
-
a condus unitățile Gărzii Preobrazenski care a arestat-o pe regentă. Ivan al VI-lea a fost și el arestat. Ivan va fi ucis de gardienii săi în 1764 când un ofițer a încercat să-l elibereze. Pentru mulți istorici, domnia Elisabetei a întruchipat corupția unei curți imperiale al cărei lux depindea de exploatarea a milioane de șerbi. Totodată a fost o perioadă de creștere economică și progres cultural. Distracțiile preferate ale împărătesei erau dansul, muzica, artele frumoase și banchetele. Împărăteasa
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
în mâinile demnitarilor cu vechime. Ea și-a menținut autoritatea neangajându-se niciodată în întregime în favoarea nici unei facțiuni. Razumovski cu care se pare că s-a căsătorit în secret nu avea ambiții politice. Figurile dominante din a doua jumătate a domniei erau membri ai familiilor Voronțov și Șuvalov. Împărăteasa a dovedit un interes activ față de politica externă. Elisabeta a încheiat favorabil pentru ruși războiul cu Suedia care a izbucnit în vara anului 1741 obținând o parte din sud-estul Finandei conform Tratatului
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
care erau nevoiți să apară în veșminte de bal și să prezinte omagii unei împărătese costumate în marinar olandez. A fost o influentă patroană a artelor care și-a sprijinit miniștrii în încercările lor de a îmbunătăți educația rușilor. În timpul domniei ei, talentatul om de știință și matematician Mihail Lomonosov a reorganizat Academia de Științe și a înființat Universitatea de la Moscova în 1755. Opera, baletul și teatrul au cunoscut o mare înflorire. În arhitectură, stilul baroc preferat de țarină a ajuns
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
s-a demonstrat puterea autocrației. Mănăstirea Smolnîi fondată de împărăteasă în 1748 și a cărei denumire derivă din cuvântul rus care se traduce prin "smoală", reflectă faptul că locul pe care a fost amplasată fusese utilizat la prelucrarea păcurii în timpul domniei lui Petru cel Mare. În 1761 s-a construit Casa Bărcii ca să adăpostească barca de lemn cu care a învățat să navigheze Petru I. Prima înfăptuire majoră a Elisabetei a fost Palatul de Vară proiectat de Bartolomeo Francesco Rastrelli, care
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
1757 au contribuit la sporirea venitului și la stimularea fabricării bunurilor pe plan autohton.<br> Abolirea impozitelor interne din 1753 a promovat dezvoltarea comerțului. S-au înființat bănci care să finanțeze nobilii ce doreau să-și dezvolte moșiile. Până la sfârșitul domniei Elisabetei, producția de fontă a Rusiei o depășea pe cea a Marii Britanii. Instituția șerbiei s-a întărit în timpul domniei Elisabetei. Printr-un decret emis în 1760 li se permitea moșierilor să-i pedepsească pe șerbii sub 40 de ani trimițându
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
1753 a promovat dezvoltarea comerțului. S-au înființat bănci care să finanțeze nobilii ce doreau să-și dezvolte moșiile. Până la sfârșitul domniei Elisabetei, producția de fontă a Rusiei o depășea pe cea a Marii Britanii. Instituția șerbiei s-a întărit în timpul domniei Elisabetei. Printr-un decret emis în 1760 li se permitea moșierilor să-i pedepsească pe șerbii sub 40 de ani trimițându-i în Siberia. Pedeapsa cu tortura aplicată deținuților sub 17 ani a fost abolită în 1742. În 1754 țarina
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
se prefacă din motive diplomatice că dă crezare ipotezei complotului. Maximilian al II-lea, socrul lui Carol al IX-lea, dezgustat, descrie masacrul "rușinos". Chiar și țarul Ivan cel Groaznic își exprimă oroarea în privința masacrului. Masacrul marchează o cotitură în domnia lui Carol al IX-lea și o schimbare completă a problemei religioase în Franța. Sub presiunea radicalilor catolici și probabil cu speranța de a recupera cât mai repede unitatea credinței, Carol al IX-lea și Caterina de Medici decid să
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
reînființat. Ansamblul Mănăstirii Stavnic a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 3 obiective : Deși în aceste locuri a existat o viață monahală încă din vremea domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), schitul este cunoscut abia de la începutul secolului al XVIII-lea (pe la 1727), când a fost întemeiat de către medelnicerul Constantin Cocoranul, care ulterior s-a și călugărit aici, luându-și numele monahal de Calistru. Inițial era
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]