12,502 matches
-
grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței urmând alte multe în aceeași situație, am târât totuși de mână pe bietul Moș Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară convoiului de căruțe, vorbea despre preotul parohiei care până în ultimul ceas al evacuării spovedise și împărtășise, în biserica deschisă, oamenii
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
și nu găseau, în luna noiembrie 1977, a fost eliberat din funcție guvernatorul Vasile Malinschi, care a fost înlocuit de Vasile Răuță. Nici acest guvernator nu a avut o viață ușoară și a fost destituit tot din cauza aurului. A urmat drama din 1980, când România a intrat în încetare de plăți. Am fost prima instituție care am primit informații despre acest lucru. Banca Reglementelor Internaționale (B.R.I.) ne-a cerut să garantăm cu aur creditele luate de la aceasta de B.N.R. După declanșarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
orașul Rădăuți, până când s-au stins din viață, cu veșnicul regret că nu s-au întors la locurile natale, acolo unde dorm somnul de veci părinții și rudele lor. Iar noi, ultima generație de refugiați, trăim de 66 de ani drama dezrădăcinării care ne tulbură sufletele și inimile sfâșiate de durere și suferință.
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Gloria milei" (2003; poezie); Ce rost are să trăiești în România tranziției?" (2004; eseu social-politic); "Podul" (2004, teatru); "Tinerețe fără bătrânețe și sentimentul tragic al timpului" (eseu, 2004); "Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate" (2005); "Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a în 2013); "Iadul etic, iadul estetic" (2008, conferințe, studii, eseuri); "Paznicul ploii" (poezie, 2010); "Contribuții la estetica umbrei" (2012; eseuri, dialoguri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pur estetică într-un act de propagandă partinică. Ai scris o carte surprinzătoare, de teatru, "Cațavencii". Cartea a primit premiul Asociației Scriitorilor din Iași după ce a ratat premiul Uniunii Scriitorilor "la mustață"... Ce reprezintă teatrul în evoluția ta literară? Câtă dramă și câtă comedie găsim în societatea românească? Cațavencii s-a scris cu trecerea anilor și a cuprins în paginile ei drama și comedia societății românești, atât cât s-a putut, prin tipologia unor personaje de cele mai multe ori desprinse din viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Scriitorilor din Iași după ce a ratat premiul Uniunii Scriitorilor "la mustață"... Ce reprezintă teatrul în evoluția ta literară? Câtă dramă și câtă comedie găsim în societatea românească? Cațavencii s-a scris cu trecerea anilor și a cuprins în paginile ei drama și comedia societății românești, atât cât s-a putut, prin tipologia unor personaje de cele mai multe ori desprinse din viața trăită de zi cu zi. Așa cum ți-am mai spus, scriu teatru de când am început să scriu și poezie. O piesă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am timp să mă ocup de acest lucru, cere timp, nervi, pentru că bătălia în domeniu este mare și extrem de inegală. Uneori nu merită să te bați pentru un spectacol care ar putea să-ți aducă și injurii, probleme și datorii. Drama și comedia societății românești este o mină de aur pentru dramaturgi, însă dramaturgii s-au săturat să aștepte, iar cei care sunt la vârf nu spun mare lucru. Nu mai ține teatrul eseu. Teatrul de replică scurtă, eficientă, de mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Pentru un poet, e mai multă ficțiune decât pentru un măcelar, pentru măcelar e mai multă realitate decât pentru poet. De fapt, pentru ultimul, aceasta e și cea mai mare dramă: că ajunge să le confunde și să creadă că una e alta sau că, fundamental, sunt ambele același lucru. Ce ți-a adus ție poezia în viața asta? Ce i-ai dat tu poeziei? Ce ai pierdut din cauza literaturii? Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Valeriu, oamenii sunt egali, ca și în moarte. Imbecilii și geniile simt același lucru, au aceleași porniri, se comportă aproximativ la fel, diferența stă în nuanțe. Iubirea este o victorie, de cele mai multe ori pasageră, a îngerului. De ce această secundă? În dramă fiecare secundă e determinantă, ori e vorba de prima, ori de a douăzeci și șaptea, este generată aceeași tensiune. Oricum, nu avem voie să pierdem niciun om pe drum, dacă ascunde în el certitudinea de care avem nevoie? La noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a comandat un whisky. L-a dat pe gît, a pus paharul jos și s-a uitat la mine cu capul Înclinat ușor Într-o parte, pe spate. - Ce-are gagiul ăsta? - Un pistol-mitralieră și vreo treiș’ cinci de drame de morfină. - Morfina pot s-o plasez imediat, dar cu pistolul-mitralieră s-ar putea să dureze ceva. Doi agenți au intrat și s-au aplecat peste tejghea, vorbind cu barmanul. Jack a dat din cap spre ei. - Garda. Să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la gardă. L-am Întrebat atunci pe Ike: - Și rețetele? Mi-a spus că doctorii nu pot prescrie morfină decît În soluție. Cantitatea maximă pe care aveau voie s-o prescrie pe o rețetă era cincisprezece centogramos, adică vreo două drame jumate. M-am gîndit c-ar ieși mult mai ieftin decît cu Lupita, așa c-am Început să dăm pe la doctori. Am reperat cîțiva care scriau rețeta pentru cinci pesos și Încă cinci care o onorau. O rețetă ține o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cutie-ntreagă de cuburi de morfină. Ca-ntr-un vis de junky. PÎnă atunci nu mai văzusem niciodată atîta morfină la un loc. Am pus banii și am Împărțit-o. Cu șapte grame pe lună, aveam În jur de trei drame pe zi, mai mult decît avusesem vreodată În State. Astfel aveam o grămadă de marfă la un preț de treizeci de dolari pe lună, față de trei sute pe lună În S.U.A. *** În perioada asta n-am intrat În relații cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dar tot el s-a fript. * Trufașul nu e un cultivator de trufe, ci de trufie. * Fotbalul se joacă pe... bani. * Calul cu mânere nu mănâncă fân. * Calul Troian mănâncă soldați. * Istoria nu e o antologie de povestiri, ci de drame. * Nici o agenție turistică nu organizează călătorii pe hartă. * Drumul drept nu e neapărat și direct. * Cei născuți la aceeași dată nu sunt întotdeauna de-o seamă. * Plânsul ușurează, dar nu înlătură cauza. * Câinele turbă de prea multă grăsime; omul de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
relativă la mișcarea alienaților în acești ani, cuprinzând totodată o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îl tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau de altă natură lasă să se întrevadă, din aceste documente, drama bolnavului mintal al timpului respectiv. Primirea bolnavilor la Ospiciul Neamț continua să se facă în condițiile amintite mai sus. O mare perioadă de timp nu s-au făcut diferențieri pe categorii de tratament. În ultimii ani mai ales în ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ce știam anticipat pentru clipa dovezii nu însemna nimic. Acum știu cu adevărat și știu ce înseamnă să știi cu adevărat...“ Buna întâmpinare, în epocă, a Subiectului banal l-a îndemnat pe Ury Benador să rescrie, în alt roman, aceeași dramă din perspectiva eroinei (Hilda, 1936), cu mai puțin succes, după G. Călinescu. Eugen Ionescu găsea totuși cartea „excepțională. Lucrul acesta îl putem spune liniștit și limpede“. De suferințele din gelozie ale muzicianului Ludwig Holdengraeber cititorul ia cunoștință dintr-un manuscris
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Vagabondul lui Raj Kapoor a făcut epocă. Mai mult decât acestea, și în cu totul alt sens, ne vor impresiona însă, în acei ani, producțiile noului val din cinematografia sovietică, generate de liberalizarea hrușcioviană, cu atât de omeneasca reprezentare a dramelor războiului, dispensată de clișeele eroice, din Zboară cocorii al lui Kalatozov, cu investigarea, până atunci prohibită, a lumii marginalilor din Cazul Rumianțev al lui Heifiț, cu îndrăzneața evocare a iubirii tragice dintre un ofițer alb și o tânără bolșevică din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Unii au observat însă că această comportare, pe cât îi dezvăluia poetului firea, pe atât îi ascundea existența personală, abătând atenția semenilor de la multele sale suferințe tăcute. Din tinerețe fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului și a impasibilității decât să se știe că este om ca și ceilalți, expus prea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
împlinise de două zile cincizeci și șapte de ani. Este de aflat în scrisori și ceea ce Mircea Iorgulescu numește „cronica sincopată a unui timp dramatic, așa cum a fost el trăit de un om a cărui existență este marcată de propriile drame“. Dramele timpului țineau de ceea ce se întâmplase în România în ultimul an, paroxistic, al dictaturii lui Ceaușescu, de neașteptata prăbușire a regimului comunist, un eveniment de care, în 8 ianuarie 1990, Mugur scria că încă era „total copleșit“; țineau apoi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de două zile cincizeci și șapte de ani. Este de aflat în scrisori și ceea ce Mircea Iorgulescu numește „cronica sincopată a unui timp dramatic, așa cum a fost el trăit de un om a cărui existență este marcată de propriile drame“. Dramele timpului țineau de ceea ce se întâmplase în România în ultimul an, paroxistic, al dictaturii lui Ceaușescu, de neașteptata prăbușire a regimului comunist, un eveniment de care, în 8 ianuarie 1990, Mugur scria că încă era „total copleșit“; țineau apoi, aceste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
timpului țineau de ceea ce se întâmplase în România în ultimul an, paroxistic, al dictaturii lui Ceaușescu, de neașteptata prăbușire a regimului comunist, un eveniment de care, în 8 ianuarie 1990, Mugur scria că încă era „total copleșit“; țineau apoi, aceste drame ale timpului, de evoluțiile bui măcitoare post decembriste, în plan social, politic etc. Iar dramele proprii țineau de moartea Iuliei, soția poetului, întâmplată în iunie ’89, de plecarea în exil a ultimilor prieteni, cei mai buni, de contrarierile pe care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ceaușescu, de neașteptata prăbușire a regimului comunist, un eveniment de care, în 8 ianuarie 1990, Mugur scria că încă era „total copleșit“; țineau apoi, aceste drame ale timpului, de evoluțiile bui măcitoare post decembriste, în plan social, politic etc. Iar dramele proprii țineau de moartea Iuliei, soția poetului, întâmplată în iunie ’89, de plecarea în exil a ultimilor prieteni, cei mai buni, de contrarierile pe care i le provoca manifestarea postrevoluționară a unor oameni mai mult sau mai puțin apropiați. Țineau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lumii românești din anii totalitarismului comunist. Spiritul polemic l-a aruncat pe Mircea Iorgulescu, în cartea despre Caragiale, în cea mai plină de riscuri experiență critică a sa. A izbutit s-o domine datorită marelui său talent de polemist. O dramă din copilărie La împlinirea venerabilei vârste de nouăzeci și cinci de ani, Ramuri a inițiat o dezbatere necesară despre rostul revistelor literare. De ce necesară? Pentru că este timpul din nou, din nefericire, să se atragă atenția asupra sorții vitrege a acestor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
erau minunate. Să mai notez că Mihai Gafița, viitorul istoric literar și editor, era unul dintre alcătuitorii revistei, el redactând și pagina de cuvinte încrucișate, sub pseudonimul misterios S. Tih. Faptul l-am aflat, ulterior, desigur, chiar de la el. O dramă a copilăriei mele a fost aceea pe care am trăit-o în dimineața unei zile de miercuri a anului 1946. Miercuri era ziua în care sosea revista mea preferată la Brăila, și m-am prezentat ca de obicei la chioșcul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prin strădanii cinstite și pricepere, oamenii să-și poată împlini măcar proiectele minime, iar ajutați de șansă, și pe cele mari. Să se realizeze, cu alte cuvinte, potrivit voca ției și competențelor. Se înregistrau și eșecuri, de bună seamă, ratări, drame ale insuccesului, ele consumându-se însă tot în spațiul normalității, ca elemente cu semn negativ ale unei dinamici sociale totuși nepervertite. Încă nu se instalase la noi comunismul, cu aberantele răsturnări de criterii, cu întronarea legii selecției inverse, în numele moralei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
povestiri de D.R. Popescu, Nicolae Velea sau Vasile Rebreanu. Dar și la poeți le-aș fi putut găsi (am pomenit de Labiș), și ei îndatorați acestui inventar tematic, de la Nichita Stănescu la aproape oricare dintre confrații săi șaizeciști. Își descoperiseră drama: fiind copii în vreme de război, nu se bucuraseră de copilărie, aceasta le fusese furată, nu se jucaseră, candoarea și zburdălniciile vârstei le fuseseră interzise. Poate că era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]