10,806 matches
-
al Franței.<br> S-a născut la Trzebnica cu un an înainte ca tatăl ei să fie făcut rege al Poloniei de Carol al XIII-lea al Suediei care a invadat țara. Foarte apropiată de tatăl ei, Maria a împărțit exilul cu el la Wissembourg în provincia franceză Alsacia, loc sugerta de Filip al II-lea, Duce de Orléans, nepot de frate al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. În 1721
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
fost aplicată de diferite autortăți halahice, mai des decît de o instituție centrală, au apărut diferite răspunsuri la aceleași întrebări, propuse de reprezentanții celor mai diverse comunități. Majoritatea diferențelor nu au fost rezolvate pentru motivul că evreii au trăit în exil și nu au avut o ierarhie judiciară centralizată. Evreii observanți ai religiei deveneau cel mai adesea discipolii unui rabin sau se afiliau unei comunități bine structurate. Halahá s-a dezvoltat începând din secolul al V-lea (e.n), producând în
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și un număr de state germane a învins în final Primul Imperiu Francez și l-a obligat pe Împăratul Napoleon I să abdice și să plece în exil pe insula Elba. După dezastruoasa campanie napoleoniană din Rusia, în februarie-martie se încheagă noua Coaliție europeană, Prusia alăturându-se Rusiei, Marii Britanii și rebelilor din Spania și Regatul Portugaliei. Dupa o serie de victorii ale lui Napoleon la Lützen și Bautzen
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
produsul unei căsătorii morganatice, el era numit "Prinț de Battenberg" prin mama sa. Victoria Eugenie a primit acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
9 aprilie 1940. Deși inițial i s-a acordat autonomie, Danemarca a rămas ocupată militar de-a lungul întregului război. În contrast cu fratele lui, regele Haakon al VII-lea al Norvegiei și cu regina Wilhelmina a Olandei, care au plecat în exil în timpul ocupației naziste din țările lor, Christian al X-lea a rămas în capitala sa, fiind un simbol vizibil al cauzei naționale daneze. În ciuda vârstei sale și a situației precare, călărea zilnic calul său "Jubilee" prin oraș. În 1942, Adolf
Christian al X-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315456_a_316785]
-
ai romanilor, erau însărcinați cu controlul administrării justiției în întregul imperiu. Sentințele lor erau definitive și fără apel (Andronic al III-lea va cunoaște însă o mare deziluzie din partea celor patru. Din 1337, trei dintre ei, corupți, erau condamnați la exil).Instituția judecătorilor generali nu-și va mai înceta activitatea. Ea va supraviețui până la căderea imperiului, suferind pe parcurs transformări ce răspundeau nevoilor practice. Cei patru judecători nu puteau asista mereu la procesele provinciale, sentința fiind dată în numele colegiului de unul
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
1455. Șase miniștri loiali lui Danjong au încercat să îl asasineze pe Regele Sejo și să îl readucă pe Regele Danjong pe tron. Operațiunea a eșuat, cei șase miniștri au fost executați iar Danjong a fost ucis în locul său de exil. În ciuda faptului că a ajuns pe tron detronându-l pe nepotul său, Regele Sejo s-a dovedit unul dintre cei mai capabili conducători, la fel că Regele Taejong. El a întărit sistemul care permitea guvernului să stabilească numărul exact de
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
de zece mii de ori dacă regele îi va mai acordă o audiență. Cu toate acestea, el nu a mai avut o șansă să îl vadă pe Jungjong. Din cauza pețiților pentru clementa, regele a comutat pedeapsă lui Jo de la moarte la exil. Jo Gwang-jo a fost exilat în Neung-ju. Dar la mai puțin de o lună mai tarziu, Jungjong a concediat mulți miniștri care au cerut clementa pentru Jo și a poruncit că Jo să fie otrăvit. Înainte de a bea otravă, Jo
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
Anro s-au luptat pentru putere după ce fiul lui Kim Anro s-a căsătorit cu fiica mai mare a lui Jungjong. Kim Anro a fost exilat de către Nam Gon și Shim Jung pentru abuz de putere dar a revenit din exil după moartea lui Nam Gon și l-a alungat cu succes pe Shim Jung acuzându-l că a luat mită de la consoarta Park pentru a o ajuta să îl pună pe fiul ei în locul prințului moștenitor. Mai tarziu, el i-
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
putere, creându-se două facțiuni politice separate. Facțiunea lui Yoon Im a ajuns cunoscută că ,Marii Yoon” în timp ce facțiunea fraților Yoon a ajuns cunoscută că ,Micii Yoon”. Până atunci, Jungjong a promovat din nou savanți Sărim prin rechemarea acestora din exil și reconfirmarea funcților lor de la curte pentru a restrânge puterea facțiunii Hungu. Mulți oameni de știință Sărim s-au alăturat Marilor Yoon deoarece aveau mari speranțe că prințul moștenitor care studiase avându-i că mentori pe Jo Gwang-jo și Yi
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
cazac. Aceasta a atras demisia lui Șkuro. El a pretins că liderii albi Denikin și Wrangel nu au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ în întreaga Europă, bazându-se de excepționalele lor calități de călăreți
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ în întreaga Europă, bazându-se de excepționalele lor calități de călăreți. În paralel, Șkuro a fost implicat în conducerea unor activități antisovietice. Emigranții albi și-l amintesc pe
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
al doilea război mondial. Repatrierea acestor soldați a fost hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți dintre repatriați erau cetățeni sovietici, dar erau și cetățeni ai altor țări, care părăsiseră Rusia mai înainte de încheierea războiului civil, sau care se născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au luptat împotriva Aliaților în rândul forțelor Axei, au fost etichetați drept „fasciști”, dar odată cu ei au fost repatriați și membrii familiilor lor, (femei, copii sau, bătrâni). Cazacii care au luptat împotriva Aliaților nu au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
1468. s-a născut la Bruxelles, la castelul ducal Coudenberg, ca fiica lui Carol Temerarul, conte de Charolais și a celei de-a doua soții a acestuia, Isabella de Bourbon. Nașul ei a fost Ludovic, Delfin al Franței, aflat în exil în Burgundia în acea perioadă. El a numit-o după mama sa, Maria de Anjou. Reacțiile la nașterea ei au fost mixte: bunicul patern, Ducele Filip cel Bun, nu a fost impresionat și "a ales să nu participe la botez
Maria de Burgundia () [Corola-website/Science/317482_a_318811]
-
noiembrie 1916, pe o perioadă de doi ani care a inclus Bătălia de la Verdun. După izbucnirea Revoluției germane din 1918 atât împăratul Wilhelm al II-lea cât și Prințul Moștenitor au semnat documentele de abdicare. Frederic Wilhelm a plecat în exil în insula Wieringen în Olanda. În 1923 s-a întors în Germania după ce a dat asigurări că nu se va angaja în politică. El l-a susținut pe Hitler pentru o vreme sperând și anunțând public că acest om va
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
al Prințesei Cecilie. O astfel de idee a dispărut repede după ce Friedrich Ebert a devenit cancelar și o republică avea să fie declarată câteva zile mai târziu.<br> Atât Kaiserul cât și Prințul Moștenitor au trecut granița pentru a căuta exil în neutra Olandă. Monarhia s-a prăbușit odată cu înfrângerea Germaniei la sfârșitul războiului. Cecilie cu copiii ei locuiau la Potsdam în timpul perioadei revoluționare. S-a mutat cu copii și cu soacra ei în siguranța relativă a Palatului Neues. Aici era
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
era când împărăteasa Auguste Viktoria și-a informat nora: "Revoluția a izbucnit. Kaiserul a abdicat. Războiul este pierdut". Fosta Prințesă Moștenitoare germană privea realist noua situație politică cu care se confrunta familia ei și Germania. Fosta împărăteasă a plecat în exil alăturându-se soțului ei. Cecilie era pregătită să facă același lucru însă a vrut să rămână în Germania, împreună cu copiii ei, dacă era posibil. I s-a permis acest lucru și la 14 noiembrie ea a plecat de la Palatul Neues
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
eliberat în 1964 și a putut emigra în Franța, permisiune ce i s-a acordat ca un gest de curtoazie față de generalul Charles de Gaulle, președintele francez, care va face o vizită în 1968 în România. În vremea aceea, în exil se contura formarea unei ramuri externe a PNȚ, sub conducerea lui Nicolae Penescu, ultimul secretar general al partidului lui Iuliu Maniu. Penescu era contestat de cercurile foștilor țărăniști deoarece, cedând presiunilor Securității, depusese o mărturie defavorabilă lui Iuliu Maniu și
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
apoi ministru în cele o sută de zile de domnie a lui Napoleon. Ca urmare a loviturii de stat din 1798, Carnot a fost înlăturat din funcțiile pe care le deținea în acel timp și este nevoit să plece în exil, unde își petrece ultimii ani din viață. În 1813, în timpul Campaniei din Rusia, Carnot și-a oferit serviciile pentru apărarea patriei, iar în 1814 s-a acoperit de glorie la apărarea orașului Anvers.
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
pe Muntele Sirion și ar fi murit în raidul Fiilor lui Fëanor din anul 538. Povestea dezvoltă ceea ce se relatează în "Silmarillion" desore aceste personaje, începând cu copilăria lui Túrin, continuând cu captivitatea tatălui său în Nírnaeth Arnoediad și cu exilul lui Túrin în Doriath, cu perioada petrecută de Túrin în Nargothrond, relația incestuoasă neintenționată cu sora lui, Nienor, și terminând cu sinuciderea cu ajutorul sabiei Gurthang după omorârea lui Glaurung. Elemente de referință privind numele personajelor principale: În această poveste, Túrin
Narn i Chîn Húrin () [Corola-website/Science/321869_a_323198]
-
în revista „Conta” nr. 9 (ian. - martie), 2012; Carmen Cătunescu, "Faima de aici a lui Constantin Arcu", în „Hyperion”, nr. 7-8-9/2013; Victor Teișanu, "Constantin Arcu sau romanul ca terapie și exorcizare*", în revista „Hyperion” nr. 10-12/2014; Toma Grigorie, "Exilul cu mască sau fără mască", în revista „Mozaicul” nr. 1/2015; Constantin Dram, "Proiecția inversă și noua voluptate a lecturii - Un nou roman de Constantin Arcu", în „Convorbiri literare”, aprilie 2015; Ana Dobre, "Măștile exilului, măștile prezentului", în revista „Luceafărul
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
nr. 10-12/2014; Toma Grigorie, "Exilul cu mască sau fără mască", în revista „Mozaicul” nr. 1/2015; Constantin Dram, "Proiecția inversă și noua voluptate a lecturii - Un nou roman de Constantin Arcu", în „Convorbiri literare”, aprilie 2015; Ana Dobre, "Măștile exilului, măștile prezentului", în revista „Luceafărul de dimineață” nr. 4, aprilie 2015; Tudorel Urian, "Timpuri noi", în revista „Acolada” nr. 6/2015; Luciana Sima, "Măștile exilului sau paradisul și infernul realității imediate," în „Astra. Literatură, arte și idei”, nr. 3-4/2015
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
lecturii - Un nou roman de Constantin Arcu", în „Convorbiri literare”, aprilie 2015; Ana Dobre, "Măștile exilului, măștile prezentului", în revista „Luceafărul de dimineață” nr. 4, aprilie 2015; Tudorel Urian, "Timpuri noi", în revista „Acolada” nr. 6/2015; Luciana Sima, "Măștile exilului sau paradisul și infernul realității imediate," în „Astra. Literatură, arte și idei”, nr. 3-4/2015; Constantin Trandafir, "Realitatea imediată, grotescă și parodică," în revista „Argeș” nr. 1, ian. 2016; Felix Nicolau, "Cu românașii de pretutindeni", în „Ziarul de duminică”, 26
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
de muncă - ca cetățean român și evreu - și l-a trimis într-un lagăr de muncă în Munții Ural. În scurtă vreme, în 1942 este arestat sub suspiciunea de spionaj pentru România și trimis - fără judecată - la 15 ani de exil în Siberia, loc unde a învățat de altfel, limba rusă. Reabilitat și eliberat în 1956,s-a stabilit la Moscova, unde s-a căsătorit cu Șura, fiica doctoriței Țețilia Guterman-Entina, care îi dăduse îngrijiri vitale, salvându-i viața în timpul suferințelor
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]
-
devenit rege al Portugaliei în 1828 după ce și-a detronat nepoata, regina Maria a II-a a Portugaliei. El a domnit până în 1834 când domnia Mariei a II-a a fost restaurată iar Miguel a fost obligat să plece în exil. Descrisă ca fiind una dintre cele mai frumose femei din Europa, Maria Tereza s-a căsătorit ca a treia soție a Arhiducelui Carol Ludovic al Austriei, fratele mai mic al împăratului Franz Joseph I al Austriei. Ceremonia a avut loc
Maria Tereza de Bragança () [Corola-website/Science/321986_a_323315]