KorAP: Find »[drukola/base=filosof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...403 404 405 ...489 >

12,214 matches

Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

certitudini; este incapacitatea rațiunii de a ieși din sine și de a se proiecta pe solarele căi ale ascensiunii spiritului (...) este scleroza spiritului, o maladie a nedesăvârșirii, ucigătoare de visuri și speranțe..."56, fiind demnă de dispreț sau de indiferență, filosoful din Lancrăm urmărește să smulgă dogmei virtuți creatoare, să găsească în ea resurse de înnoire a filosofiei. Aceasta nu înseamnă că încearcă să justifice dogmele creștine. Din acest punct de vedere, Blaga se delimitează de interpretarea teologică a dogmelor, care

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ucide potențialul creator. Pentru el, dogmele trebuie urmărite dintr-un unghi filosofic, ca tip de gândire sau ca metodă. Dogma se naște, după Blaga, înaintea creștinismului, în contextul epocii elenistice, o perioadă de eclectism cultural, de amestec de curente spirituale. Filosoful român vede aici o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii rămân suspendate, fără a putea umple hiatul căscat între gând și gând. Intelectul, cu oricâtă

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
gând și gând. Intelectul, cu oricâtă silitoare muncire, nu izbutește să săvârșească ultime sinteze. Prin tensiunea fără soluție dintre "elementele" și "adevărurile" incongruente ale elenismului se pregătește încetul cu încetul terenul pentru dogmă"57. Dogma presupune la originile ei, spune filosoful din Lancrăm, o anume "criză a intelectului", una în care intelectului, "care și-a demonstrat singur neajunsurile, neputând să creeze ultime sinteze, i se impunea cel puțin în anume măsură o renunțare la sine"58. Filosoful de numele căruia se

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
la originile ei, spune filosoful din Lancrăm, o anume "criză a intelectului", una în care intelectului, "care și-a demonstrat singur neajunsurile, neputând să creeze ultime sinteze, i se impunea cel puțin în anume măsură o renunțare la sine"58. Filosoful de numele căruia se leagă apariția dogmelor este, în opinia lui Blaga, Philon din Alexandria. El e primul care, în această atmosferă de sincretism cultural, încearcă să adapteze mitologia iudaică la filosofia grecească și invers, propunând, în acest context de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
noi metode, a unui nou mod de a gândi 61, anunțându-se "ca o soluție creatoare a marii crize eleniste"62. Acesta era actul prin care se năștea dogma, susține Blaga. Explicația acestei prime formulări a dogmei este căutată de către filosoful român în dilema în care se afla Philon, plasat între monoteismul iudaic, care nu admitea alterarea divinității, și ideea greacă a emanației unor existențe secundare din divinitate. Dogma, adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
depășește sau nu înțelegerea omenească 67. Nu acest sens al termenului îl interesează pe Blaga. Pentru el, dogma contează doar ca formulă intelectuală care se constituie în dezacord cu logica. Raporturile dogmei cu oamenii sau comunitățile nu intră în definițiile filosofului din Lancrăm. Spre deosebire de filosofia de până la el, Lucian Blaga privește dogmele într-un mod mult mai general. Îl interesează dogmele ca tip de ideație, ca mod de gândire, dincolo de conținuturile lor concrete sau de funcția ce le-a fost atribuită

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
și dispreț în mediile filosofice și științifice, susține Blaga. Ce semnificație filosofică pot să aibă dogmele, dincolo de acest fapt clar, că sunt antinomii, adică structuri de gândire ce încalcă legea fundamentală a logicii, principiul noncontradicției? Aceasta a căutat să afle filosoful român. El va susține că există în dogme încă ceva foarte important, în afară de simpla antinomie logică. Acest ceva face din ele mai mult decât nonsensuri logice sau simple obiecte de credință religioasă. În acest sens, Blaga pătrunde în structura conceptuală

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
tratat drept absurde, Blaga le-a luat în serios, propunând o valorificare pozitivă a acestora, o adoptare a lor în spațiul teoriei cunoașterii. Dogmele devin punct de plecare pentru o nouă metodă și un nou tip de ideație, pe care filosoful român le considera absolut necesare nevoilor spirituale ale timpului. Pentru a legitima acest tip aparte de ideație, Lucian Blaga propune câteva inovații filosofice absolut originale 85. Ele sunt integrate apoi în teoria cunoașterii luciferice, care ocupă cea de-a doua

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
O alta va fi introducerea ideii de "direcție" în cunoaștere și a conceptului de "minus-cunoaștere". Distincția intelect enstatic intelect ecstatic este menită să plaseze dogmaticul într-un plan de intelectualitate, ferindu-l astfel de interpretări iraționaliste. Datorită structurii nelogice, unii filosofi au gândit dogmele ca o jertfire sau suprimare a intelectului și le-au plasat în zona credinței. Dogmele ar fi revelații divine, livrate pentru o acceptare irațională. Altoirea gândirii dogmatice pe credință, spune Lucian Blaga, a dus dogmele într-o

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
intelect, care este o facultate a conceptelor, rațiunea este o facultate a ideilor, având virtuți metafizice 88. În această calitate, la fel ca și intelectul ecstatic blagian, rațiunea kantiană intră în spațiul antinomiilor, acesta fiind un destin inevitabil, după cum demonstrează filosoful german. Diferența este, însă, foarte mare între cele două facultăți. Dacă rațiunea kantiană cade în antinomii, fapt inadmisibil și care îi zădărnicește scopul, intelectul ecstatic blagian face saltul în antinomii, tocmai prin aceasta atingându-și scopul. Asupra acestei comparații voi

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
la istoria filosofiei, doar rațiunea speculativă hegeliană reușește să ia în stăpânire antinomiile, însă cu o diferență mare față de gândirea dogmatică, după cum vom vedea. În sfârșit, este exclusă asimilarea ecstaziei intelectului cu intuiția intelectuală, singura formă de cunoaștere prin care filosofii au admis că este posibilă surprinderea transcendentului. Solicitat de ideația dogmatică, Lucian Blaga introduce o altă inovație epistemologică absolut originală: ideea de direcție în cunoaștere. Are nevoie de aceasta pentru a acredita în planul teoriei cunoașterii metoda dogmatică. În acest

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
admis că este posibilă surprinderea transcendentului. Solicitat de ideația dogmatică, Lucian Blaga introduce o altă inovație epistemologică absolut originală: ideea de direcție în cunoaștere. Are nevoie de aceasta pentru a acredita în planul teoriei cunoașterii metoda dogmatică. În acest sens, filosoful român observă că, deși s-a știut că sunt posibile diverse tipuri sau variante ale cunoașterii (mitică, rațională, intuitivă, dialectică etc.), tuturor acestor tipuri li s-a atribuit același sens: de reducere la minimum a misterului cosmic 89. Blaga susține

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
reveleze aspecte din esența lumii. Această critică presupune o neînțelegere a fondului propunerii lui Blaga. Minus-cunoașterea este tocmai expresia forțării acestei limite a înțelegerii, pe care logica și teoriile clasice ale gândirii și cunoașterii au impus-o, anume paradoxul, contradicția. Filosoful din Lancrăm a încercat să arate că este posibilă o anume cunoaștere sau înțelegere dincolo de această limită, unde formula antinomică devine semnificativă, plină de sens. Același gen de critici au plasat ideile acestea ale lui Blaga în zona iraționalismului 101

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
101 sau în cea a misticismului 102. Apropierea lui Blaga de misticism era, se pare, un curent dominant în perioada interbelică. Din păcate, această apropiere este exagerată. Unul din cei care au făcut, chiar în acea perioadă, deosebirea dintre gândirea filosofului român și curentul mistic a fost Mircea Vulcănescu 103. Un altul a fost Iosif Brucăr, care îl interpreta, însă, pe Blaga în orizontul pozitivismului și al fenomenologiei 104. Pentru acesta, preocuparea blagiană pentru mister s-ar situa în prelungirea eșecului

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
altei realități"112. El există doar ca operație a gândirii sau a logicii, aplicată iraționalului. Prin reducția pe care gândirea o operează la nivelul obiectelor cunoașterii, iraționalul nu dispare, ci doar este înlocuit de un alt irațional. În acest sens, filosoful din Lancrăm adoptă ceea ce va numi "principiul inconvertibilității iraționalului"113, conform căruia "iraționalul este "raționalizabil" în sensul unei reducții la mai abstract, sau în sensul varierii sale calitative, dar nu e convertibil în ceva rațional"114. Progresul cunoașterii nu este

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
mod. Cum spune un comentator, "în corpul pluralismului metodologic tematizat de Blaga cu privire la științe și filosofie, metoda antinomiei transfigurate este văzută, de fapt, ca unul din modurile de raționalizare a existenței"125, asimilat uneori pe nedrept cu cel pe care filosoful din Lancrăm îl numea "raționalizarea pe linia identității contradictorii", adică linia dialectică a lui Hegel. 1.1.5. Destinul metafizic al metodei antinomiei transfigurate Metoda antinomiei transfigurate este destinată de către Lucian Blaga în primul rând metafizicii. Ea exprimă, în opinia

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
contradictorii", adică linia dialectică a lui Hegel. 1.1.5. Destinul metafizic al metodei antinomiei transfigurate Metoda antinomiei transfigurate este destinată de către Lucian Blaga în primul rând metafizicii. Ea exprimă, în opinia sa, o formă absolut originală de cunoaștere metafizică. Filosoful român încearcă să acrediteze acest lucru într-una dintre secțiunile Eonului dogmatic, discutând modalitățile metafizice de raportare la transcendent ce au funcționat ca supoziții pentru diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
dar formulabil. Lucian Blaga consideră calea hegeliană și cea a lui Plotin sau Schelling drept variante hibride, născute dintr-o tendință confuză de a împăca intelectul cu concretul intuitiv, astfel că le exclude din acest tablou 127.În cadrul situațiilor rămase, filosoful român respinge mai întâi poziția raționalistă. El constată că teza raționalizării transcendentului a produs sisteme metafizice pline de dificultăți logice, pe care autorii lor (un Spinoza sau un Leibniz) nu au știut să le învingă, în schimb s-au priceput

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
în felul acesta, ca perfect justificată. Pe de altă parte, Blaga se delimitează și de poziția lui Kant. În primul rând, nu este chiar așa de sigur că aplicarea categoriilor asupra transcendentului duce inevitabil la antinomii, cum afirmase acesta. Demonstrațiile filosofului german nu sunt convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 130. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite, așadar, lui Blaga să privească altfel decât filosofii raționaliști și decât Immanuel Kant posibilitățile rațiunii de abordare a transcendentului. Deși nu a fost luată în seamă, de teama contradicției, această supoziție de construcție metafizică, că transcendentul este neraționalizabil dar formulabil, se dovedește a fi deosebit de fertilă. Dogma este

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv în metafizică. Aceasta înseamnă că antinomia devine o punte către înțelegerea (un alt tip de înțelegere) miezului ultim al existenței. În plus, filosoful român apreciază că introducerea metodei dogmatice ar opri succesiunea nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând metafizici bazate pe antinomic, goana după

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de principiile logice, evită contradicțiile. În ciuda acestui fapt, contradicțiile își fac loc și în corpul științei. În primul rând, știința cuprinde în construcțiile sale contradicțiile latente ale concretelor cu care operează (spațiul, timpul, lucrul, individul, mișcarea, schimbarea), contradicții evidențiate de către filosofi de-a lungul timpului 137. Știința, însă, folosește aceste concrete, în pofida contradicțiilor lor latente. Ignoră contradicțiile, tratând concretele care le conțin drept fapte ireductibile. În afara acestor contradicții latente ale construcțiilor științifice, mai există o serie de construcții și metode explicite

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ondulatoriu se prezintă ca două aspecte ale uneia și aceleiași realități necunoscute în sine. Lucian Blaga vede aici, în soluția lui de Broglie, manifestarea științifică a metodei dogmatice sau cel puțin o situație foarte apropiată de minus-cunoaștere. Din păcate, spune filosoful român, formularea antinomică a teoriei cuantelor a fost considerată doar o stare de criză și de tranziție. El aplică procedeul transfigurării antinomiei la teoria cuantelor: 3. Teoria entelehială din biologie, formulată de Hans Driesch, cuprinde iarăși idei cu valoare antinomică

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
a fost doar un vizionar al unei noi metafizici dogmatice, ci a vrut să fie chiar el primul ei reprezentant. Metafizica sa din Diferențialele divine 155 se dorește a fi măcar o încercare în acest sens. În miezul acestei metafizici, filosoful român așează câteva idei cu caracter antinomic. Este vorba despre felul în care concepe Centrul sau Totul existențial și modul de geneză a lumii. Blaga continuă aici linia metafizicii cunoașterii pe care o construise în Censura transcendentă. Acolo, principiul metafizic

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
între sine și acesta. Blaga spunea că această antinomie "e și o fereastră deschisă spre însăși natura prăpăstioasă a Marelui Anonim"156. El întrevedea în aceasta un mister de nivel ultim, care depășește posibilitățile logice de înțelegere. În Diferențialele divine, filosoful din Lancrăm încercă să se apropie de acest mister, de natura principiului metafizic absolut. Urmărește să dezvăluie rațiunile ontologice ale acestui fapt major din economia metafizică a lumii, pe care l-a descris în lucrarea despre cenzura transcendentă. În acest

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]