11,345 matches
-
odios, iar cei care au avut de suferit se vor răzbuna pe mine. De ce oare nu puteam să înțeleg că oamenii mă vor alunga? Eram atât de convinsă că sunt un om bun, că i am ajutat și am suferit foame, frig și lipsuri alături de ei, încât mă simțeam încă „de-a lor”. Mă ridic de pe scaun și mă uit pe geam. Cu uimire văd zeci de oameni care stau în stradă grupuri, grupuri și privesc în sus, spre ușa primăriei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am venit să te judecăm, primărițo! Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
legea ........................................... 165 Descurcăreața.................................. ................................ 168 Sărbătoarea toamnei ............................................... ......... 170 225 Oaspeții din Germania ............................................... ..... 172 „Știe tot satul unde ați fost aseară!” ................................. 176 Vizita președintelui ............................................... .......... 178 O propunere șocantă ............................................... ........ 185 Oameni simpli și curați la suflet ...................................... 190 Maria ghicitoarea ............................................... ............. 191 Abandonate ............................................... ...................... 194 Congresul foamei ............................................... ............. 197 Capitolul IV. Bietul om sub vremi ................................... 206 Postfață (Geta Modiga) ............................................... ...... 219 DE ACELAȘI AUTOR: De la poezie la rugăciune (poezie religioasă) Editura Sfera, Bârlad, 2008 (reeditată în 2010) Daruri (poezie) Editura Cronica, Iași, 2009 Raiul în care am fost (proză
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
experiențe și cu puține elemente de comparație. Sunt amintiri scrise cu sânge și lacrimi și nici un cronicar nu va reuși să Înfățișeze universul concentrațional mai veridic și mai convingător ca acest copil care ajunge să creadă că viața Înseamnă frig, foame, amenințare, neomenie. Și totuși puținele și Îndepărtatele imagini din copilărie, senzații, gesturi, răzbăteau În realitatea crudă de fiecare zi menținând firescul uman, iubirea curată, gingașă, duioasă. Lițu Moșneagu (Vaslui) ne scrie: La Chișinău și În mai multe localități din Basarabia
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
coordonate economice pozitive, iar în politică urma, fără abatere, linia trasată de Moscova. Fiind avangarda "socialismului victorios" și "fereastra țărilor comuniste", era programat "să arate bine", nivelul de trai fiind ridicat, magazinele pline și cetățenii mulțumiți că nu rabdă de foame, frig, lipsă de medicamente, ca în România sau în alte părți. La relativa bunăstare a RDG contribuiau tacit toate statele "de după cortină", pentru a demonstra "Imperialiștilor" și "Statelor prietene din lumea a treia" valabilitatea ideilor geniale avansate de cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și mi-am îndreptat și eu privirea spre "înalt". Am rămas așa cam o jumătate de oră și nimic! Fiind deja vremea prânzului, ziariștilor li se făcuse foame. Am ochit un chioșc alimentar, am găsit acolo câteva pâini, le-am cumpărat și, aidoma Mântuitorului în Cana Galileii, am început să le împart, fără nici o șansă de a le înmulți. Observasem în apropiere o baracă și cineva mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de mare și excelentele "centollas", crustacee gigante de culoare portocalie-roșcată, cu o carne asemănătoare cu cea a langustelor și homarilor. Drumul ne-a oferit posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă viteza mică cu care circula acel tren, avea staționări pe linia moartă chir și de o zi. Copiii din Moldova au fost
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
muncii românilor cu sacrificiul făcut pentru a se scăpa de datoriile enorme ce le făcuse România. Regele Mihai I, prin ziarul „The Times”, arată că românii nu pot să se exprime liber, așa cum o fac vecinii lor, că suferă de foame, stau în frig și în întuneric și că riscă foarte mult când își părăsesc clandestin țara. Pe data de 4 decembrie 1989, s-a hotărât o întâlnire de o zi între Gorbaciov și Ceaușescu, asistați de prim ministrul lor, respectiv
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se zice din necunoaștere) s-au semnat acte pe care trebuie să le respectăm, chit că am fost, cum spune românul, duși cu zăhărelul, ca și în familii nechibzuite unde mama e la clacă, tata la crâșmă, copiii mor de foame. Așa și cu situația din țra noastră. O țară, un județ și chiar o comună trebuie să fie condusă (conduse), să se asigure desfășurarea activităților, a ordinei. Ca peste tot și în comuna Hlipiceni era nevoie de o nouă conducere
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă viteza mică cu care circula acel tren, avea staționări pe linia moartă chir și de o zi. Copiii din Moldova au fost
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
muncii românilor cu sacrificiul făcut pentru a se scăpa de datoriile enorme ce le făcuse România. Regele Mihai I, prin ziarul „The Times”, arată că românii nu pot să se exprime liber, așa cum o fac vecinii lor, că suferă de foame, stau în frig și în întuneric și că riscă foarte mult când își părăsesc clandestin țara. Pe data de 4 decembrie 1989, s-a hotărât o întâlnire de o zi între Gorbaciov și Ceaușescu, asistați de prim ministrul lor, respectiv
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se zice din necunoaștere) s-au semnat acte pe care trebuie să le respectăm, chit că am fost, cum spune românul, duși cu zăhărelul, ca și în familii nechibzuite unde mama e la clacă, tata la crâșmă, copiii mor de foame. Așa și cu situația din țra noastră. O țară, un județ și chiar o comună trebuie să fie condusă (conduse), să se asigure desfășurarea activităților, a ordinei. Ca peste tot și în comuna Hlipiceni era nevoie de o nouă conducere
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Tăceam, era plăcut să simt aroma fumului; "parfumat cu levănțică?", l-am întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel, o dulceață specială. Și, o să mă credeți, mi-a spus dânsul, ține și de foame, garantat, efectul este sigur." * Tocmai pe când mă gândeam cât de curios afect a avut propaganda mondială împotriva tutunului, care a crescut consumul țigărilor care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ei, nemțoaica, și părinții soțului ei și cei trei copii ai Mariei au rămas pe drumuri. Cine mai avea interes de limbi străine? Bătrâna a rămas fără clienți, ceilalți nu aveau vârstă și nici drept de muncă, erau muritori de foame. Maria Ivanovna, frumoasă, energică și cu un simț al umorului cum rar există, a reușit să se angajeze femeie de serviciu la un spital. Cu atât, care era foarte puțin, s-au descurcat cum au putut. Dar cum am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
neconvingătoare; acum plouă, gardurile sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se apropie de mine cu coada plecată, înmuiată, și acceptă să îi încurajez, dintr-o elementară politețe a lor. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și deveneau aurii, cu reflexe de metal. Un leu bucata, chiar trei la doi lei. Nu știu cum mi-a trecut prin minte să cumpăr chefali și să-i arunc departe, în mare, să-i găsească Dumnezeu și să-i țină de foame. Cumpăram zilnic chefali aurii și, retrăgându-mă într-un loc ferit, unde era un promontoriu pe o stâncă udată de spuma valurilor, având grijă să nu mă vadă nimeni, am aruncat câteva zile la rând, în valuri, cât de departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau o faci pe nebunul?" Și m-a îmbrățișat posesiv. Era Victor deci acel domn cu înfățișare nepotrivită pentru un local de categoria "Rapidulețului". Victor, colegul meu de bancă din școala primară, liceu și facultate. Dormisem într-un pat, împărțisem foamea cu el o serie întreagă de ani, trecuserăm prin aceleași evenimente; eram, cumva, o identitate. Ne lega însă mai mult decât un trecut comun, o ciudată înclinație către vis, întrecându-ne într-un joc bine învățat, devenit a doua natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mine în această privință; dar cu mine Samson se purta prietenește, povestindu-mi, cu ochii lui frumoși (singura parte a trupului încă neafectată de inaniție), despre necazurile sale. într-o vreme, Samson manifesta chiar o semnificativă mutație biologică, înșfăcând, de foame, tot felul de vegetale; spărgea nucile cu dinții, mânca resturi de cartofi fierți și tot felul de rădăcini suspecte care îi cădeau la îndemână. Toată ziua, Samson "cel lacom" bea apă și spre seară primea ceai cu resturi de pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind fierbinți, nu le puteam ține în mână și nici chiar subțioară; de aceea ridicam poalele mantalei și așa, rupând mereu câte o bucățică de coajă, să-mi astâmpăr foamea și să mai uit de frig, ajungeam în sfârșit triumfător acasă. Nici povestea lemnelor nu era mai surâzătoare. În prima iarnă s-au mai găsit pe ici, pe colo, dar în a doua iarnă nu se mai găsea un băț
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
despre obsedantul deceniu și o mulțime de traduceri din literatura clasică și contemporană universală. N-am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta sovietizată tip Roller; dimpotrivă, participam la efervescența săpăturilor arheologice din zona Hunedoarei și la o teribilă foame de restituire. Profesorii mei absolviseră totuși universitatea. Orașele muncitorești erau supuse investițiilor în cultură și loisir. Filarmonica din Cluj concerta lunar în orașul înecat în fum. Exista o revistă literară locală. Mama participa la campanii de alfabetizare a adulților cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cărate cu noi pentru lucrarea de diplomă. Dacă am fi fost cu o câtime mai clarvăzărori asupra viitorului proxim, le-am fi ars pe toate încă de atunci. Și acolo am făcut un protest sub forma unei greve colective a foamei, urmat de amenințări cu decimarea prin exmatriculare. Pe mine m-au anihilat dintr-un condei, punându-mă în BOB la ședința de alegeri din noiembrie. A fost o lecție nouă: dacă vrei să anihilezi pe cineva, vâră-l în sistem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mă îndemna să stau cuminte până pe 1-2 februarie ca să intru cu nașterea în planul lunii celeilalte. Din păcate, copiii nenăscuți se purtau după legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era foame la fel de tare, deși rațiile difereau în urban/rural și pe criterii de clasă. Pe vremea aceea făceam o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și lână la piața neagră, făceam meditații pe produse, predam lecții neconforme liniei partidului și refuzam să mâncăm rahatul ideologiei oficiale, furam din porumbul colectiv ca să hrănim trei găini private ouătoare, făceam avorturi, făceam bancuri. Alții, foarte puțini, făceau greva foamei, scrisori la Europa Liberă, proteste la Comitetul Central. Alții răspândeau mici manifeste. Alții plasau „șopârle” în texte sau filme. Alții aveau rude între brașovenii revoltați. Alții aveau rude în străinătate. Greu să scapi din rețeaua de complicități și să trăiești
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aparțineam de acolo. Mi-am vândut apartamentul, dar m-a păcălit agenția și am luat mai nimic. Banii i-am dat fiică-mii. Are patru copii și fostul ei bărbat le plătește la toți 260 000 pe lună. Le e foame, doamnă. Domnu’ doctor zice că mă operează și că de ce n-am venit la timp. Dar de unde să știu eu că altul mă operează pe gratis? Toți vecinii mi-au zis că fără 2 000 000 n-am ce căuta
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]