10,218 matches
-
o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru pe care l-a fondat în omagiul celui pe care-l consideră drept precursorul său în registrul cruzimii. Ceea ce suprarealiștii aduc nou în scenă, este modul lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Fiu al unei comediene, el însuși comediant foarte de tânăr, cunoaște bine arta actoriei, asupra căreia a reflectat întreaga viață, atât în practica personală, cât și în predarea ei, și căreia îi consacră o revistă, The Mask, pe care o fondează în 1908. Teoria sa exercită o influență imediată asupra întregii Europe, căci începând cu 1909, Craig este neîncetat în deplasare, părăsind Londra în mod regulat pentru a lucra la Florența, unde deschide o școală de actorie, Arena Goldoni, la Moscova
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Craig, utilizând paravanele pentru a delimita spații aparținând unor grupuri de personaje opuse prin rasă și ideologie, sau pe cei vii de cei morți. Jacques Copeau (1874-1949) introduce în Franța ideile lui Craig. După ce a lucrat cu el la Florența, fondează Vieux-Colombier în 1913. Compania sa, din cauza războiului ce izbucnește un an după aceea, nu are decât o existență efemeră, dar influența sa este majoră asupra întregii concepții franceze a regiei scenice din secolul al XX-lea. În perioada dintre cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceea, nu are decât o existență efemeră, dar influența sa este majoră asupra întregii concepții franceze a regiei scenice din secolul al XX-lea. În perioada dintre cele două războaie mondiale, în 1927, doi dintre elevii săi, Jouvet și Dullin, fondează Cartel-ul. Ei îi invită pe Pitoëff și Baty să li se alăture. Georges Pitoëff și soția sa Ludmila, venți din Rusia, unde au fost formați de Stanislavski, chiar dacă i-au respins principiile, descoperă publicului francez numeroși autori străini, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Înaintea plecării sale în Mexic, a adunat chiar el texte răzlețe, articole publicate în La Nouvelle Revue française, conferințe, scrisori etc., ce demonstrează lunga sa experiență de actor și de regizor, dobândită la teatrul Alfred Jarry, pe care l-a fondat în 1920 împreună cu Vitrac 27. Dacă, în mod tragic lovit de nebunie, nu a avut timpul să-și ordoneze în totalitate arhitectura ansamblului culegerii, Teatrul și dublul său nu rămâne mai puțin una din lucrările esențiale ale teatrului din secolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exprimare nu poate avea sens decât în strânsă legătură cu psyché-ul. "(...) stăpânirea corpului este un element al noului sistem de joc, fără ca posedarea mijloacelor psihice să poată fi considerată ca secundară. Să spunem mai degrabă că sistemul lui Meyerhold este fondat pe demonstrația formală a fondului emoțional." Abstractizarea jocului scenic eliberează imaginația spectatorului. Meyerhold, care nu caută să facă din scenă o reflectare a realului, îi cere în schimb o reală participare. De aceea el așteaptă de la regizor, care joacă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oglinda culturii unui popor", este înainte de toate analizarea conflictelor sociale. Colaborarea sa, la începuturile sale pe scenă, cu Erwin Piscator (1893-1966), îi întărește convingerea că numai un teatru politic are importanță 42. Acest regizor german, puternic angajat în mișcarea comunistă, fondează, în 1919, un teatru la Koenisberg, Tribunalul, conduce apoi în 1920 Teatrul proletar, apoi Teatrul Central, înainte de a crea în 1977 Piscator-Buhne. Concepând scena ca pe un instrument de propagandă, el își definește concepția în Teatrul politic (1929). Brecht își
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scris tinde atunci să fie reconsiderată. Această creație are loc cel mai adesea plecând de la o serie de improvizații pe platou, uneori plecând de la adaptarea unor texte narative. Din acest vis se naște Teatrul Soarelui, sub conducerea Arianei Mnouchkine. Ea fondează compania în 1964, dintr-un grup studențesc la început, după modelul lui Berliner Ensemble al lui Brecht, adică în cooperare. Din 1969, cu Les Clowns, ea își creează propriile texte dramatice. Fiecare actor participă atât la elaborarea textului cât și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încurajare de schimbare a condițiilor în care trăim. Vrem să ne povestim Istoria pentru ca să o facem să înainteze dacă acesta poate fi rolul teatrului."46 Un număr oarecare de trupe lucrează pe acest model în anii 70, Théâtre de la Salamandre, fondat de Gildas Bourdet, Théâtre de l'Aquarium, de către Jacques Nichet. Unele spectacole se nasc din transpunerea unor texte narative, recitite în lumina actualității politice. Așa se întâmplă în special cu Războaiele pichrocoline (Les Guerres pichocrolines), după Rabelais, creat de Gildas
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ură nesfârșită și dragoste dezbină." (n.tr.) 58 Agnition în orig. (lat. agnitio), termen folosit de Corneille, ca și de unii comentatori ai lui Aristotel, pentru a denumi "recunoașterea" ca moment al tragediei clasice. (n.tr.) 59 Călugăr din ordinul fondat de Gaetano de Tiene și P. Carafa (episcop de Theato), pentru a reforma moravurile clerului. (n.tr.) 60 Bossuet este departe de a fi primul care-l taxează pe Molière de imoralitate. Autorul lui Tartuffe și al lui Dom Juan
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
craniul bufonului Yorrick, coborând o altă parte a solului. 24 Vezi scrierile lui Schlemmer, adunate în Théâtre et abstraction, L'Age d'Homme, 1978. 25 Bauhaus sau "Casa Arhitecturii" este totodată loc de cercetare și de creație și o școală fondată de Walter Gropius, arhitect berlinez, în 1919, la Weimar. Școala, unde sunt predate arhitectura, pictura, sculptura, teatrul, dansul, în scopul creării unei sinteze a artelor, se închide în 1933, când Hitler îi alungă de acolo pe aproape toți artiștii. 26
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Italianul Eugenio Barba, născut în 1927, este unul din elevii lui Grotowski. 34 Joseph Chaikin, american născut în 1935, care a făcut mai întâi parte din Living Theatre, a condus, din 1963 în 1973, Open Theatre pe care l-a fondat. 35 Este vorba de o conferință de-a lui Arrabal, rostită în 1963 la Universitatea din Sidney și publicată în revista Indice, nr. 205, 1966. 36 Mihail Scepkin, cel mai mare actor rus din secolul al XIX-lea, a fost
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Sidney și publicată în revista Indice, nr. 205, 1966. 36 Mihail Scepkin, cel mai mare actor rus din secolul al XIX-lea, a fost interpretul de predilecție al lui Gogol din care a creat toate rolurile principale. El a fondat, pe scena rusă, jocul realist, tradiție de care ține Stanislavski. 37 Thomas Richards, Travailler avec Grotowski sur les actions physiques, Actes Sud, 1995, coll. Le Temps du théâtre. 38 Nikolaï Evreinoff reînnoiește arta scenei în Rusia între 1905 și 1925
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sale de etnolog, dobândite în cursul unor lungi călătorii în Asia, Africa și America, pasiunea sa pentru biologie, care îl conduce la o activitate asupra utilizării ritmurilor biologice în teatru, fac din el un regizor de excepție. 39 Stanislavski a fondat Teatrul de Artă din Moscova în 1848. Meyerhold, pe care naturalismul folosit de Stanislavski nu-l satisface, părăsește Teatrul de Artă în 1902 pentru a fonda Societatea dramei noi. Va mai lucra apoi cu Stanislavski când vor crea împreună Teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ritmurilor biologice în teatru, fac din el un regizor de excepție. 39 Stanislavski a fondat Teatrul de Artă din Moscova în 1848. Meyerhold, pe care naturalismul folosit de Stanislavski nu-l satisface, părăsește Teatrul de Artă în 1902 pentru a fonda Societatea dramei noi. Va mai lucra apoi cu Stanislavski când vor crea împreună Teatrul Studio. 40 Folosim acești termeni, deși puțin ortodocși din punct de vedere geometric, căci sunt cei folosiți de Meyerhold. 41 În 1933, cu ocazia venirii lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
transmiterea HIV/SIDA este semnificativă pentru cei cu nivel de școlarizare scăzut (școală elementară și generală), cu o pondere medie de 15% răspunsuri incorecte. La polul opus sunt cei care au pregătire superioară, cu un bagaj de cunoștințe corecte și fondate pe o bază mai detaliată de informații primite la liceu și universitate (Tabelul 93). Nivelul de școlarizare WC-ul Baia Nu Da Nu Da Școala elementară 83,3 16,7 85,7 14,3 Școala generală 90,5 9,5
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
unor turnee ale trupelor de teatru de dincolo de Carpați (Tardini-Vlădicescu, Mihail Pascaly), despre care, în periodicele ardelene și îndeosebi în „Familia” lui Iosif Vulcan, apar entuziaste aprecieri, ideea unui teatru stabil este formulată de directorul „Familiei” în articolul exortativ Să fondăm teatru național! (1869). După ce caracterizează teatrul ca o școală morală, umanitară și patriotică, prin care poate fi educat gustul frumosului și poate fi cultivată limba, Vulcan expune posibilitățile concrete ale acțiunii de ridicare a teatrului în limba română. Se propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
T.R. să își considere principalul țel realizat. Din fondurile societății au mai fost sprijinite totuși, un timp, trupele de teatru și tipărirea de literatură dramatică. Contopirea cu Astra, în 1934, apare ca o soluție firească. Repere bibliografice: Iosif Vulcan, Să fondăm teatru național!, F, 1869, 29, 30, reed. în Din presa literară românească a secolului XIX, îngr. Aurel Petrescu și Geta Rădulescu-Dulgheru, pref. Romul Munteanu, București, 1967, 185-191; Apel către publicul român, F, 1870, 13; Iosif Vulcan, Istoricul Societății pentru Crearea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
După al doilea război mondial se constituie Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (primul congres se ține în 1954), ca parte componentă a Uniunii Scriitorilor din URSS și moștenitoare a Uniunii Scriitorilor Sovietici din Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, fondată în 1934, în urma desființării, printr-o hotărâre din 23 aprilie 1932 a CC al PC(b) (intitulată Despre restructurarea organizațiilor literare și artistice), a Asociației Scriitorilor Transnistreni Răsăritul, creată în 1928; organizația a fost subordonată administrativ, în 1940, Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor-șef. Aproape șaptesprezece ani nu ocupă nici o funcție și trăiește din scris. În 1990 fondează Editura Roza Vânturilor, specializată în publicarea unor opere fundamentale mai puțin cunoscute, aparținând lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade ș.a. Începând din 1994 predă istoria literaturii române la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia” din Târgoviște. Titularizat profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de vedere (sau pentru a le condamna și respinge) fenomene religioase din alte tradiții considerate Înrudite. Perspectiva raționalismului critic a transpus În fapt un proces de depășire a acestei optici. Această perspectivă este distinctă de tradiția noastră culturală, de altfel fondată pe o anumită dialectică potrivit căreia, În momentul precis În care se stabilește o confruntare cu un punct de vedere diferit, cu altul-decât-mine, chiar numai pentru a-l absorbi și elimina, se declanșează, oricum, un proces fecund de punere În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obiect de batjocură, vorbește destul de clar despre dorința regilor de a se integra Într-un sistem antic. Mai important este Însă impulsul dat construirii de temple. Aproape toate templele mari care mai există Încă În Egipt, cu excepția celor tebane, sunt fondate de Ptolemei: Philae, Kom Ombo, Edfu, Esna, Dendera sunt temple care Îi preaslăvesc pe Ptolemei, dar care ilustrează și diversitatea lumii religioase pe care o stăpânesc. În timp ce templele mai vechi erau locuri În care regele Își arăta devoțiunea față de zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolului al XIII-lea a fost considerată o consecință a unei greșeli comise de suveranul Șuppiluliuma I, ispășită mai apoi de fiul său Murșili al II-lea. Concepția pe care o au hitiții despre „neglijență/greșeală/păcat” (waștul, waștai-) este fondată pe ideea violării unei reguli, a unei orânduiri și privește esențialmente zona comportamentelor concrete; o asemenea infracțiune Îl face pe cel care a comis-o „impur” din punct de vedere ritual, fapt ce se poate răsfrânge asupra individului, a casei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exercitată pe scenă de educare și Întărire a cetățenilor În identitatea lor și Îl Îndepărta de dimensiunea religioasă a cultului dionisiac, producând astfel o disociere iremediabilă care distrugea raportul Între dimensiunea religioasă a teatrului și cetate 1. Dezvăluindu-i mecanismele fondate pe „programe de acțiune” (subcapitolul 1.4), care făceau ca personajele să poată fi schimbate Între ele, el Îl transforma, la sfârșit, În logos; mitul devenea deci intrigă și acțiune, dar și inventarul din care se putea inspira poetul. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aveau drept obiect zborul păsărilor, cleromantice, dacă se Întemeiau pe „sorții” (kleroi) aruncați cu zarurile sau din pozițiile luate de niște bețișoare lăsate să cadă. În toate aceste cazuri, arta divinatorie (mantikè tehne) apărea ca o practică deductivă (mantikè èntehnos) fondată pe interpretarea semnelor concrete. Dar divinația putea să fie și rodul inspirației divine (mantikè adìdaktos sau àtehnos sau èntheos), care Îl făcea pe vizionar să vorbească; sau cel care cerea sfatul, dormind În sanctuarul zeității sau al eroului, putea primi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]