10,667 matches
-
experiența a ceea ce nu poate fi mărturisit cu certitudine, jurnalul intim se stabilizează În una din celelalte două forme. Adevărul este Însă că, de cele mai multe ori, ele coexistă. Fiecare, În felul său, contribuie la instituirea unei tensiuni temporale În interiorul jurnalului intim. A unui pact cu ziua de azi, cu ziua de ieri. Contragerea În fragment Jurnalul intim rezolvă și tensiunea Întreținută de memorie. Organizându-se ca discurs, ca materialitate și coerență În jurul ideii de iluzie a vieții 67, memoria dobândește unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
celelalte două forme. Adevărul este Însă că, de cele mai multe ori, ele coexistă. Fiecare, În felul său, contribuie la instituirea unei tensiuni temporale În interiorul jurnalului intim. A unui pact cu ziua de azi, cu ziua de ieri. Contragerea În fragment Jurnalul intim rezolvă și tensiunea Întreținută de memorie. Organizându-se ca discurs, ca materialitate și coerență În jurul ideii de iluzie a vieții 67, memoria dobândește unitatea dintre sine și lume, deschizând drum apariției textului, permițând transcrierea tensiunii invizibile, a nevăzutului ce organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fără să conchidă, care se mulțumește cu sugestiile parțiale: contabilizarea unei singure zile. Logică este și evoluția de la fragment la jurnal. „Alunecarea” spre jurnal Își găsește alibiul În distrugerea nostalgiei comunicării totale. De altfel, indiferent de scopul său imediat, jurnalul intim rămâne un text cu autodestinație 70. Oricâți cititori ar avea În vedere, de la unul singur - autorul Însuși -, ca În atâtea cazuri, sau trei-patru, cum pretinde Stendhal ori, pur și simplu, un public larg, jurnalul intim e dominat de clauza secretului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de scopul său imediat, jurnalul intim rămâne un text cu autodestinație 70. Oricâți cititori ar avea În vedere, de la unul singur - autorul Însuși -, ca În atâtea cazuri, sau trei-patru, cum pretinde Stendhal ori, pur și simplu, un public larg, jurnalul intim e dominat de clauza secretului 71. Tendință facilitată și de idealul fragmentarismului: suprema condensare. O reducere nu a sensului, ci a formei. Aceasta este și una din rațiunile pentru care jurnalul intim nu este preocupat de stil. Dacă nu admitem
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ori, pur și simplu, un public larg, jurnalul intim e dominat de clauza secretului 71. Tendință facilitată și de idealul fragmentarismului: suprema condensare. O reducere nu a sensului, ci a formei. Aceasta este și una din rațiunile pentru care jurnalul intim nu este preocupat de stil. Dacă nu admitem că stilul său e Însăși absența stilului - o tehnică a omisiunii și a revenirii, a aproximării și a descrierii amănunțite. Un stil creat de presiunea conjugată a timpului și a memoriei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și a revenirii, a aproximării și a descrierii amănunțite. Un stil creat de presiunea conjugată a timpului și a memoriei, care nu se pot reconcilia decât negându-se și afirmându-se reciproc, la nesfârșit. Un bastion al narcisismului Desigur, jurnalul intim nu e scutit de „mediocritatea artistică a spontaneității”72. De artificiul de a te menține În zona lucrurilor pe care le trăiești, dar nu le controlezi. Singura lui justificare este, după Roland Barthes, cea literară. El nu trebuie să răspundă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de semnificație literară. Dar, pentru a exista o plăcere estetică, trebuie să existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele artistului”, care, În cazul jurnalului intim, sunt, aproape nemodificate, și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În fragmente de conversație, În relatări, În captarea În priză directă a unei experiențe a eului, În confruntarea structurii narcisice 76 care dă soluția activității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
triumfătoare a eului, a rămas ultimul „bastion al narcisismului”77. Reflectarea, sub orice formă, dar, mai ales, reflectarea ca Înfruntare a vieții, introduce o „structurare speculară”78 și, odată cu ea, absența și Îndoiala interpretării. Plăcerea estetică dovedește, În cazul jurnalului intim, existența unui narcisism autoproducător, liber, suficient sieși. Jocurile artei ori unicul joc al artei cu eul scriitorului permit repetiția și multiplicarea, instaurând o subtilă diferență. Jurnalul intim devine posibil În clipa În care monotonia și repetiția transcend spațiul evenimentelor. Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și, odată cu ea, absența și Îndoiala interpretării. Plăcerea estetică dovedește, În cazul jurnalului intim, existența unui narcisism autoproducător, liber, suficient sieși. Jocurile artei ori unicul joc al artei cu eul scriitorului permit repetiția și multiplicarea, instaurând o subtilă diferență. Jurnalul intim devine posibil În clipa În care monotonia și repetiția transcend spațiul evenimentelor. Timpul și spațiul confesiunii nu sunt „nici independente” și „nici echivalente”79. Și nici măcar decisive pentru edificarea structurii sale. Decisivă e topologia evenimentelor, timpul insinuat Între fragmentele spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi format și de „un jet puternic de cuvinte”, de o panglică de infra-limbaj80. Altfel spus, teroarea ordinii a fost Înlocuită de nu mai puțin despoticul spectru al libertății, al eliberării de sub constrângerile construcției literare tradiționale. Ca gen literar, jurnalul intim intră În scenă abia În această clipă: când caracterul non-logic și non-articulat al gândirii intimiste devine un a priori al discursului. Aproprierile de tipul joycean al narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
existențiale. Mai aproape de realitate e observația că statutul ambiguu al jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura incertitudine!) publicării sale83. Precaritatea textuală nu e, Însă, o piedică În devenirea literară. Marcat de strategia secretului, jurnalul intim Își construiește o identitate prin Înseși gesturile care Îl cenzurează, care Îi conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie Înseamnă a Înfrunta experiența discontinuului 84, enunțul jurnalului nu este izolat decât În aparență. El se leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie Înseamnă a Înfrunta experiența discontinuului 84, enunțul jurnalului nu este izolat decât În aparență. El se leagă de toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare a jurnalului intim este paradigmatică 85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin fatalitatea repetiției: zilele, Întocmai senzațiilor, Întâmplărilor sau gândurilor, se succed, redeschizând ceea ce părea definitiv Închis. Adevărata calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin fatalitatea repetiției: zilele, Întocmai senzațiilor, Întâmplărilor sau gândurilor, se succed, redeschizând ceea ce părea definitiv Închis. Adevărata calitate a jurnalului intim - aceea de numitor comun al contrariilor unei vieți - se relevă În spațiul dintre astfel de segmente. Unite pe dedesubt, ochiuri ale aceleiași plase, fragmentele de jurnal formează o țesătură imposibil de izolat, imposibil de redus la un singur sens. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
text nu e cu adevărat text decât „dacă se ascunde primei vederi”86. Adevăratul text literar nu admite descifrarea instantanee a legilor sale de funcționare și nu-și dezvăluie de la prima ochire regula jocului. Din acest punct de vedere, jurnalul intim pare a fi una din Întruchipările perfecte ale textului. Faptul divers transcris se desparte de sine, „decupându-se În evenimentul temporal”87 care-l determină, dobândind o existență și forme proprii. Odată cu intrarea În regimul scrisului el Începe să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se supune unei funcții precise - traducerea pulsiunilor conștiinței. El poate Înceta chiar: să fie ceea ce fusese - un cuvânt -, asumându-și până și riscul paragramaticalizării 90. Acceptând, ca autobiografia, autoportretul, ca amintirile, biografiile, memoriile sau corespondența, un „pact autobiografic”91, jurnalul intim intră În categoria textelor referențiale. Ele nu vizează „efectul de real”, ci imaginea realului. Adică o formă de transcriere, de interpretare - o formă literară. Oameni de interior După cum se observă, practicarea jurnalului ține, În mod fatal, de intermitență. E imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci „constanța proiectului”92. Adică amplitudinea voinței de a scrie. Nu de a face simplă analiză, simplă contabilitate a existenței, ci de a recrea, de a reinventa o lume. O lume În care autorul crede, așa cum crede și În jurnalul intim. Crede cu tot riscul implicat de scrierea lui: de așteptare Înșelată, prin speranța recuperării unui timp, fără să-și dea seama că și timpul scrierii alterează 93, În exact aceeași măsură, spațiul temporal pe care-și propusese să-l recupereze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care-și propusese să-l recupereze. Cronofagia jurnalului, cel mai subtil dintre viciile sale de fond, nu anulează, Însă, cu totul, ceea ce rămâne În urma sa: un proiect, o mărturisire, amprenta, unica amprentă materială, a unei existențe. Caracterul literar al jurnalului intim este rezultatul altui paradox, aproape insesizabil. Dacă jurnalul, ca scriere, apare În momentul În care importanța eului devine vizibilă pentru oricine, reflex al dorinței de a-l cunoaște, de a-l cultiva, de a-l consemna pe foaia de hârtie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalului intim pătrunsese, pe scară largă, În literatura propriu-zisă: În roman, În reportajul literar. Literaritatea sa nu o dau, firește, nici rescrierea, nici retușurile, nici finisarea Îndelungată sau Înfrumusețarea. Literaritatea o dă noua atitudine față de propriu-i statut. Sensul jurnalului intim nu se raportează, În fond, la nici una din premisele sale. Nici la autor, nici la dată, nici la „intimitatea” conținutului. Problemele autorului, probleme morale, familiale, financiare etc. sunt, În noua perspectivă, problemele unui personaj. Ale unui personaj dintr-o scriere
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
text care-și trădează, poate, mult prea ușor mecanismele de funcționare - dar nu și pe cele de apărare. Un text evolutiv, și nu rezolutoriu 94, fără sfârșit, producându-se În chiar clipa scrierii sale. Ca literatură, abia ca literatură, jurnalul intim acceptă orice definiție 95. Acceptă și oricâte interpretări, pentru că oferă nesfârșite posibilități de explorare a părții sale nevăzute. Ca mitologie a autenticității, ca oglindire a eului, ca depozitar al inexprimabilului, ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
presimțind parcă zgârcenia Parcelor neîndurate, care ne taie firul vieții cu foarfecele”. Surprinzătoare e, la Radu Stanca, sinceritatea poemelor, deși punerea în scenă nu lipsește. Balada erotică, începută, în chip tradițional, cu o notă fantastică, galopantă, e întoarsă spre motive intime, încât Pierrot-ul care se preface că plânge pentru a ne amuza plânge la sfârșit cu adevărat. Convertirea lirismului trubaduresc, fantastic până la macabru, în lirism intim, terorizat de ideea morții, e, aici, actul poetic hotărâtor. EUGEN SIMION SCRIERI: Problema cititului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
erotică, începută, în chip tradițional, cu o notă fantastică, galopantă, e întoarsă spre motive intime, încât Pierrot-ul care se preface că plânge pentru a ne amuza plânge la sfârșit cu adevărat. Convertirea lirismului trubaduresc, fantastic până la macabru, în lirism intim, terorizat de ideea morții, e, aici, actul poetic hotărâtor. EUGEN SIMION SCRIERI: Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, Sibiu, 1943; ed. îngr. și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1997; Ștefan Braborescu, București, 1965; Versuri, pref. Ion Negoițescu, București, 1966; Teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Motivația nu e condiționată de factori educativi externi, ci de imbolduri proprii izvorâte din conștiința defectului. În opțiunea profesională, cât și în alegerea modelului de viață se observă originalitatea subiecților și sinceritatea opiniei lor, exprimate mai ales în jurnalele lor intime. Din acestea se constată adeziunea pentru onestitate și adevăr. În trăirile lor afective se observă constanța stării lor de bucurie, tristețe, timiditate și mai rar cutezanță. Primesc critica justă cu o deosebită înțelegere și reacționează furtunos în fața nedreptății, acuzărilor nejustificate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
manifestă dorința de a avea un prieten sincer și devotat, majoritatea au înclinație spre reverie, izolare, neîncredere în colegi, rude, părinți. Doi din lotul nostru manifestă prietenie pentru sexul opus, dar preferă s-o tăinuiască, s-o descrie în jurnalul intim, jenându-se de persoana iubită pentru defectul ce-l are. Bugetul de timp pare mai echilibrat la 15 logonevrotici din lotul nostru, iar la 5 din ei activitatea în timp apare dezordonat. Cât privește succesul școlar, la 12 cazuri se
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în integrarea lor pe plan social. Crizele vor apare mai frecvent în condițiile unui mediu social nefavorabil, a unei educații nejuste, când părinții elevului nu sunt consecvenți pe linia de comportare a puberului logonevrotic indicată de logoped, pedagogi, medic. Caracterul intim al puberului logonevrotic cu defectul său, sesizarea deficitului său duc la tablouri (aspecte) grave ale crizei puberale, cu elemente cunoscute de delicvența minoră: furt, vagabondaj, abandon școlar etc. Nu pot fi trase concluzii omogene asupra lor, deoarece pe fondul particularităților
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
aptitudinilor, dacă generează o practică instructiv educativă eficientă. Învățarea activă este metoda care duce la dezvoltarea psihică autentică a elevului. Studiile și cercetările psihogenetice promovate de P. Janet, J. Piaget, L. S. Vîgotski, I. P. Galperin, arată că există o legătură intimă între acțiunile practice și cele mintale. Mai mult chiar, activitatea mintală este constituită din operații mintale reversibile, care provin psihogenetic din interiorizarea acțiunilor practice. Operația mintală care se formează nu rezultă dintr-o simplă percepție, ea nu este înscrisă în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]