12,206 matches
-
am auzit c-o fost prins Ceaușescu și că s-o schimbat regimul, am căzut În genunchi, vă spun sincer, și m-am rugat lui Dumnezeu și i-am mulțumit, pentru că, vă spun sincer, nici o noapte n-am dormit-o liniștită până atunci... Că știam că mă urmăresc. Apoi, de când o venit revoluția, stau liniștită. Trecutu-i trecut. Și-așa nu mai poți să-l Învii, și-apoi ne-o dat ceva ajutore, pentru tot ce-am pierdut, și pentru anii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
căzut În genunchi, vă spun sincer, și m-am rugat lui Dumnezeu și i-am mulțumit, pentru că, vă spun sincer, nici o noapte n-am dormit-o liniștită până atunci... Că știam că mă urmăresc. Apoi, de când o venit revoluția, stau liniștită. Trecutu-i trecut. Și-așa nu mai poți să-l Învii, și-apoi ne-o dat ceva ajutore, pentru tot ce-am pierdut, și pentru anii de Închisoare, și pentru soțul meu... Ce părere au avut copiii despre detenția dumneavoastră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâini cari i-au trecut tronul la 1866. Locotenenții domnești: Lascăr Catargiu, general Golescu și colonel Haralambie sunt chemați îndată la Palat.3 Lascăr Catargiu ia atunci răspunderea situației, sfătuiește pe rege să nu abdice, asigură că poporul Capitalei stă liniștit, că dezordinea este opera nu mai a câtorva sute de studenți și de școlari instigați de liberali, în sfârșit, garantează pentru repedea potolire a spiritelor, fără vărsare de sânge și fără nici o greutate. În realitate faptele erau cam așa cum le
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sf. Gheor ghe157, casele d lui Mișu Cantacuzino 158, casele d-rului Demostene. În locul tuturor acestora erau fie locuri virane, fie vechi căsuțe, aproape niște ruine. de Marsillac, care își avea locuința în apropiere, în casa Resch, „promenada preferată a oamenilor liniștiți și a copiilor“ (Marsillac, Bucarest, p. 59). 152. Construcția Ateneului Român, ridicat din inițiativa lui Constantin Esarcu, a durat din 1883 până în 1888; fondurile necesare terminării construcției au fost adunate prin subscripție publică și loterii (bucureștenii fiind îndemnați prin apelul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lucru care a dispărut complet din București este acest sunet de clopoței ce se auzea iarna răsunând din toate părțile. Pitorescul valtrapului și al muzicii clopoțeilor îl regretăm noi cari l am cunoscut. Plimbatul în sanie sub ninsoarea deasă și liniștită era una din voluptățile epocii. 254. De data aceasta (foarte rar!) memoria îl înșală pe Bacalbașa. Versurile nu aparțin poetului, pe atunci popular în mediile suburbane, G.A. Geanoglu, ci lui I. Fănuță, stihuitor de aceeași factură, care compusese spontan
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
liberal creștea și cucerea tânăra generațiune. Pe vremea aceea, între 1872-1874, liberalismul era aceea ce este astăzi socialismul, mai mult, aceea ce se numește astăzi „bolșevism“. Liberalii erau numiți încă „roșii“. Roșiii erau o sperietoare pentru bur ghezia cuminte și liniștită. Pe vremea aceea socialismul nu exista, nici vorba nu era cunoscută.3 Țara era împărțită numai în două tabere: albii și roșiii. Partide și păreri politice [anul 1872] 193 2. Ab ovo (lat.), de la începutul începuturilor, dintotdeauna. 3. Bacalbașa face
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
generală; pentru acest motiv respectați pacea lumii atât de prețioasă, mai cu seamă pentru popoarele a căror independență este de origină recentă, căci în timp de război această independență se pune în joc pe o aruncătură de zar. Fiți uniți, liniștiți, studioși, faceți să vă stimeze Europa, ceea ce ați și început a face, și acesta va fi mijlocul cel mai sigur de a vă garanta independența și libertatea. Iertați-mi a răspunde simpatiei voastre prin sfaturi: aceasta este rolul obicinuit al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
contribuie la creșterea și consolidarea puterii ei economice. 56. Edgar Quinet a murit la 15/27 martie 1875, iar înmormântarea sa a avut loc la 18/30 martie 1875. „Această ceremonie funebră - nota Românul - a avut aspectul unei importante și liniștite manifestări republicane“ (ROM., an. XI, 25 martie 1875, p. 272). El era căsătorit din 1852 cu Hermiona, fiica lui Gh. Asachi. 57. ROM., an. XI, 23 martie 1875, p. 267. 58. În ședința Adunării Deputaților de sâmbătă 21 iunie/3
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în „casa cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o peste sicriu și a plîns zguduit, jelind-o și jeluindu-se ca și în ziua precedentă la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care îmi sfîșie pieptul. Preotul, dascălul și pălimarul „citesc” primul „stîlp”. Încep să vină femei și bărbați la priveghi. Unii plîng, dar au în același timp ochii iscoditori, să vadă ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care altele sînt căile spre prosperitate. Nu le-am spus asta niciodată. Ce vor fi gîndit atunci de „neajungerea” mea cronică? Stau la căpătîiul mamei, singur, și caut să mi întipăresc în minte fiecare trăsătură a ei. Fața sa pare liniștită, exprimînd un fel de ciudată împăcare cu cele ce s-au întîmplat. Observ că are mîna stîngă încleștată iar dreapta i-i vînătă. Sînt mîinile care m-au legănat, m-au purtat, m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
calm. Prima rugăciune (mulă) a fost ținută în ebraică. Același preot a oficiat și în românește, rugînd pe Dumnezeu să-l așeze pe Mișu al nostru în rîndurile drepților, să i trimită îngerii spre a-l conduce spre tărîmuri mai liniștite. Deși cîntarea era stranie, cînd pronunța numele „Mișu Sachtera”, simțeam că se produce, involuntar, o ironie, că acele două cuvinte nu se potrivesc într-o astfel de rugăciune. Și totuși... L-aud, alături, pe Sp. rememorînd ce făcea Mișu în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a chemat o doamnă, alta decît nevastă-sa. Plecînd, mi-a întins mîna. M-am trezit agitat sau, și mai exact spus, speriat. Pînă acum, am invidiat sau am rîvnit vreodată bunăstarea ori norocul altuia? Niciodată! Aspirația mea e traiul liniștit, sobru, decent. N-am visat și n-am încercat să devin bogat. (Ani spune că nu pot, că nu sînt născut pentru asta!). De la prima lectură (eram tînăr profesor), mi s-a părut că mă recunosc (să fie vorba de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
moartea lui, Catrina (care și-a înăbușit cu greu invidia) i-a luat locul, a devenit ea „sora lui Camilar”. Frustrare, pe de o parte; autocompensare, pe de altă parte. Lucru cert, relațiile lor sînt definitiv otrăvite. Sub o mască liniștită, dar frămîntîndu-și continuu palmele în poală, mătușa mi-o bîrfește cu neașteptată cruzime pe soră-sa. „Ți-o spun ca unui copil de-al meu”, își descarcă ea sufletul, asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape de intelectualii satului decît de țărani, însușindu-și cîteva din preferințele lor. Într-un fel, cultivarea florilor constituia un semn de diferențiere socială. Cu pămînt puțin, săracii nu puneau în el flori, ci porumb, cartofi, fasole. În plus, și temperamentul liniștit al mătușii (opus celui veșnic agitat al mamei) s-a potrivit cu dragostea pentru flori. O dragoste în care intrau, deopotrivă, delicatețea și egoismul. Rar o lăsa inima să rupă și să dăruie din ele, le păstra pentru sine. Florile creșteau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
moarte. Cînd se va produce, să mă îngroape repede, ca n război sau ca la evrei, simplu, fără protocol și cuvîntări, chiar în secret față de curioși și față de veșnicii inoportuni. Nu suport ideea de cadavru expus. *Ca Roxana să plece liniștită la examen, i s a ascuns moartea „Bunicii”. Fiecare intenție de a o vizita (și-au existat trei sau patru) i-a fost sabotată, sub un pretext sau altul. La ultima, strîngînd din pumni, a strigat: „Rezistă, Bunică, rezistă!...” și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unu noaptea), la telefon, Gelu, care are obiceiul de a se raporta la tipurile literare și care, probabil, tocmai recitește Frații Karamazov. (Adică − adaug eu aci, pentru a marca și mai net diferența − a fost un copil și un adolescent liniștit, retras, pasionat de lectură, săritor, caritabil, apoi s-a transformat într-un tînăr orgolios, bețiv, zănatic, care a coborît pe panta viciului pînă la „iad”.) Era într-una din acele „pase proaste”, morbide, chinuitoare, care-i vin tot mai des
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu prea au unde se duce pentru a da jos depozitele de untură, dar - mă întreb - își pun vreodată problema degresării sufletelor? „Iată un popor cu nervii liniștiți”, mi-a zis Marianne după primii pași în expoziția de artizanat chinezesc la care o însoțeam. Mereu interesante, pătrunzătoare, observațiile ei subliniau diferența dintre felul nostru, al europenilor, de a munci și cel al oamenilor din Extremul Orient. Tehnologiile de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pot și matinal (la învățămîntul de partid, fixat pentru ora 8) să joace comedia afectărilor. Iată-l pe Verman exagerîndu-și criza de conștiință: „A fost o cădere, o (scuturîndu-și umerii) alunecare de moment... N-am mai avut de-atunci nopți liniștite, ci numai nopți albe... Trebuie să-mi atrag atenția mie însumi...” Gestul turnării cenușii în cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
program istovitor, o disciplină inflexibilă, o gimnastică făcută vrînd nevrînd în fața celor ce stau la televizor: aplauze, ridicări în picioare, ovații, jos sus, și tot așa. Mă gîndesc - culmea! - la somnul „familiei” și al capului ei. Poate fi un somn liniștit, odihnitor? Cu ce figuri vor sta mîine în fața celor din sală? Se vor uita în ochii lor cu încrederea de altădată? Vor citi în ei aceeași loialitate? De fapt, Congresul nu mă interesează defel, pentru că i cunosc „documentele”, știu ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prea convins - ca medic în armată. Cineva i-a propus să scrie o piesă despre evenimentele armate, la care a răspuns: «Ascultă, trebuie să treacă 20 de ani. E imposibil să vorbești acum. E necesar ca autorul să aibă sufletul liniștit. Numai așa poate fi imparțial»” (Henry Troyat, Cehov, în Almanahul „Viața Românească”, 1989, p. 87). Regula „sufletului liniștit” e valabilă, cred, și pentru „literatura subiectivă”. întîrziind strîngerea în volum a însemnărilor, m-am străduit să-l am în momentul transcrierii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care a răspuns: «Ascultă, trebuie să treacă 20 de ani. E imposibil să vorbești acum. E necesar ca autorul să aibă sufletul liniștit. Numai așa poate fi imparțial»” (Henry Troyat, Cehov, în Almanahul „Viața Românească”, 1989, p. 87). Regula „sufletului liniștit” e valabilă, cred, și pentru „literatura subiectivă”. întîrziind strîngerea în volum a însemnărilor, m-am străduit să-l am în momentul transcrierii lor. Am renunțat la multe din ele, pe altele le-am estompat prin omiterea anumitor părți, iar pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încercat să le fac mai clare. În nici una însă nu mi-am schimbat punctul de vedere inițial și nu l-am adaptat la noile mele raporturi (mai bune sau mai rele) cu persoanele citate. N-aș putea vorbi de „suflet liniștit” dacă n-aș fi rămas autentic, adevărat atît în conținut, cît și în expresie. „Sufletul liniștit”, lin joacă rolul unei instanțe de validare: îmi certifică (sau nu) faptul că am fost onest scriind ce (și cum) am scris. Oricît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inițial și nu l-am adaptat la noile mele raporturi (mai bune sau mai rele) cu persoanele citate. N-aș putea vorbi de „suflet liniștit” dacă n-aș fi rămas autentic, adevărat atît în conținut, cît și în expresie. „Sufletul liniștit”, lin joacă rolul unei instanțe de validare: îmi certifică (sau nu) faptul că am fost onest scriind ce (și cum) am scris. Oricît de modeste literar, sub ochiul „sufletului liniștit”, fragmentele parvin la calitatea de mărturii și semne. S-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autentic, adevărat atît în conținut, cît și în expresie. „Sufletul liniștit”, lin joacă rolul unei instanțe de validare: îmi certifică (sau nu) faptul că am fost onest scriind ce (și cum) am scris. Oricît de modeste literar, sub ochiul „sufletului liniștit”, fragmentele parvin la calitatea de mărturii și semne. S-a văzut: nu evocă lucruri extraordinare, ci incidentele unei vieți mediocre, viața mea într o perioadă care, prin simplul fapt că eram încă tînăr, ar fi trebuit să fie luminoasă. N-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fapt că eram încă tînăr, ar fi trebuit să fie luminoasă. N-a fost. Am considerat-o și o consider una de eroziune, de agitații sterile și discontinuități. Nu port însă pică trecutului, nici evenimentelor, nici oamenilor. Făcută cu „sufletul liniștit”, transcrierea diverselor note și însemnări e ca o trecere prin purgatoriu, te curăță de patimile pe care, fatalmente, textele le-au păstrat, încît ajungi să privești cu o melancolie senină, zîmbitoare, chiar și paginile compuse odinioară cu nervii încordați și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]