12,849 matches
-
pregătit să-i aud răcnetul de împotrivire, dar nu fu nici un răcnet). Sânt eu, bărbatul tău, asta n-a însemnat nimic niciodată pentru tine? O, tu, pe care te-am adorat, nefericită ființă pe care lumina soarelui te va mai lumina încă, nu mă vezi, nu mă auzi? Matilda! Pe tine te chem! Trezește-te!..." Și dacă moare? îmi trecu prin cap. Mă ridicai și rătăcii prin birou asaltat de gândul că astfel se petrec nenorochile, și ucigaș e cel care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se arate. Cum? Să-ți povestesc, Lavinia..." Și reluai speculația fantezistă despre jocul de-a v-ați ascunselea al luminii. Copiii ascultau și ei curioși acest basm modern din care nu se întruchipa însă nimic care să-i fascineze, că lumina ba apărea, ba dispărea, nici o minune, asta puteau face și ei cu o lanternă... Lavinia, ca și soțul ei, arăta incredulă, dar nu anxioasă. La urma urmei, părea ea să spună, totul poate fi adevărat, dar întrucît ne-ar schimba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă înhăitasem! Dacă nu venea nenorocirea să fiu arestat și trimis la ocnă ași fi ajuns să merg în patru labe în fața ei! Așa, a dat Dumnezeu și m-am trezit, greu și după aia, dar mi s-a mai luminat mintea și m-am despărțit de ea. Dar tot n-o uit! Am uitat-o, am uitat-o, îi răspundeam. Am uitat-o, mamă!" " Da?! Atunci de ce nu te duci s-o vezi pe Sibi? Ai zis că te duci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
barbat." "De ce?" "Plecați chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să-mi explice mai mult. Credeam că mama mai avea încă de trăit cel puțin luni. Muri a treia zi, vegheată de Sibi. O găsii întinsă în patul ei, luminată de lumânări. Rubedeniile pe care ea nu vrusese să le vadă ("plecați de-aici, n-am nimic, o să-mi treacă!") umpleau acum odaia și veranda. Mama nu mai era frumoasă fără viață, moartea n-o transfigurase, arăta mai bătrână cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e, degeaba ești tânăr, dacă... Dar și dacă... Hai noroc... Ce faci tu acolo, dragă, te-ai dus cu mâna goală să bei vinul oamenilor... Tânăra nevastă se apropie cu două sticle în mână și parcă tot grupul nostru se lumină de prezența ei... Era blondă, plină de viață și de față cu noi zbanghiul o luă în brațe, o trase lângă el și îi lipi capul de obrazul lui atât de strâns și rămase astfel recules atât de multă vreme
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bizuie doar pe ceea ce se știe în timpul în care ai trăit, și din acel timp nu există alte mărturii, te îneci în conul de umbră al umanității din acea parte a pământului în care ai trăit... Dacă vrei s-o luminezi, trebuie să faci un efort suprem, aproape inuman... Da, îl voi face, gândeam, pentru asta m-am născut... Restul e nerozie..." Dar săptămânile trecură vertiginos... Și întîmplarea mă luă prin surprindere. Tocmai când, pierdut în reverie, meditam asupra afirmației fizicianului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne contempla îndelung. "Sînteți de la Salvamont?", îl întrebai când ajunserăm sus și ne oprirăm să ne odihnim. Abia acum tipsia de aur a soarelui mușcă cu partea ei de jos îndepărtatele creste și începu să piară dincolo de hăuri. Cerul se luminase și din furtună nu mai rămăsese nimic, ca și când nici n-ar fi fost. Individul mormăi ceva ininteligibil, dar apoi confirmă că era de la Salvamont: "Mai e cineva jos?", zise. "Nu, spusei. Dar de ce s-au oprit scaunele?'' Nu-mi răspunse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din micile gropi, dar avea mișcări chibzuite și aplicate și înainta cu o anume siguranță a desorientării, care mă înduioșa. Când ajunserăm la cota 1 400, unde era cabina, înserarea se terminase. Ea trase ușa telefericului și intrarăm în cabina luminată de un bec puternic. Era goală. Probabil că era ultima coborâre. Rezemai schiurile într-un colț și îmi scuturai bocancii de zăpadă. Nimeni nu-mi imită acest gest firesc. Suzy însă rosti deodată, cu un glas nefiresc: Faceți cunoștință: domnul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu poți să vii cu noi. O să-ți povestim la întoarcere. Ea trase ușa sasului după ea. Tim se duse numaidecât la hubloul cel mai apropiat și-și lipi nasul de geam. În exterior, fascicilele lămpilor de pe căștile părinților lui luminau un peisaj crepuscular. ― Nu pricep de ce nu pot să merg cu ei. ― Pentru că așa a zis mama. Tot gândindu-se la ce s-ar putea juca mai apoi, "Newt își lipi fața de alt hublou. Lumina pălea odată cu îndepărtarea părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Burke se așeză înapoi pentru a se uita peste umărul lui. Ripley constată cu bucurie că Gorman părea să se priceapă la treburile acestea. Își venise în fire după lunga perioadă de inactivitate. Degetele-i alergau pe butoane pentru a lumina cadranele și ecranele, aidoma celor ale organistului care găsea notele muzicale trăgând de registre și apăsînd pe clape. Vocea lui Ferro răzbătu din postul de pilotaj, triumfătoare: ― Am reperat până la urmă baliza dracu'. Semnalul e slab, dar perceptibil. Norii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Și dacă un omuleț verde nu vă ucide înainte, o să mă ocup personal de asta. Executarea. Două minute. (Privi în stânga.) Și cineva să-l trezească pe Hicks. Se auziră câteva râsete, iar Ripley nu-și împiedică un zâmbet care-i lumină fața când dădu cu ochii de biograma caporalului șef, specifică unui om doborât de plictiseală. Secundul Apone dormea profund și visa fără îndoială locuri cu un climat mai blând. Ei îi părea rău că nu putea să se destindă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rangului doi, volubil, o transmitea la VTT. Hudson își aplecă ochii spre picioarele lui care se aflau de-o parte și de cealaltă a unei găuri, apoi se lăsă mai jos. Văzură într-o secundă deschiderea de dedesubt și, slab luminată de lampa căștii sale, o secțiune a nivelului inferior. Țevi, conducte, cabluri..., totul ros de acid. Apone studie deschizătura, apoi se întoarse. ― Echipa a doua, răspundeți. Unde sunteți? ― Am încheiat inspecția, se auzi vocea lui Hicks. N-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lângă turnul telecomunicațiilor. Aici Gorman, terminat. ― Terminat, mda, mormăi Hudson. Vine. Parcă sunt deja mai liniștit. Vasquez se asigură că microfonul ei era întrerupt înainte de a aproba: ― Căcăciosul! Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unul prin pasajul îngust. Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar putea cineva să spună unde ne aflăm? întrebă Corman. Burke examină o hartă. ― În secția medicală. Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aliaj de titan. Gorman izbuti să-și stăpânească furia și modifică inutil alte reglaje. ― Dacă alimentarea auxiliară și epuratoarele ar fi oprite, recepția ar fi mult mai bună, dar oamenii mei n-ar mai avea decât lămpile pentru a-și lumina drumul. Alegerea e dificilă. Scutură din cap studiind imaginile neclare, apoi se apropie de microfon. ― Nu vedem mare lucru. Ce-i în fața noastră? Paraziții bruiară și răspunsul lui Hudson. ― Aștept să mi se spună. Nu sunt decât un simplu comteh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o luă de subțiori și o târî după el. Ea văzu o mare siluetă întunecată aruncându-se asupra lui Drake și-și modifică unghiul de tragere chiar în clipa în care Hicks îi dădu drumul pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
am declarat în fața comisiei de anchetă, îți amintești? Și încep să mă întreb dacă nu cumva știi ce s-a întîmplat... ― După dumneata, ce crezi că ar fi fost dacă aș fi cerut măsuri de securitate excepționale? ― N-am idee. Luminează-mă. ― Administrația colonială s-ar fi amestecat în afacerea asta și o puzderie de funcționari ar fi venit să se uite peste umărul nostru și ne-ar fi dat teancuri de formulare de completat, privându-ne de libertatea de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la pensie. Zece ani de tras, iau biștarii, apoi cumpăr un băruleț pe undeva și angajez o chelneriță ca să stau la taclale cu clienții în timp ce banii curg gârlă în cont. Femeia se uită la ferastră. Un alt jet de gaz lumină peisajul învăluit în cețuri. Fața-i era ca de piatră. ― Mă faci să plâng. Caută-ți niște cabluri de lipit. Poate-ți trece. Ripley îl privi pe Hicks. ― Problema e simplă. Dacă murim stând aici, trebuie neapărat să plecăm. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau secerați de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks.) Cincisprezece metri. Și încărcătoarele roboților C și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
duioșie. ― Gata, gata. Sșșșt. Acum e bine. E bine. Rețeaua de canalizare, legată de enormul con al sta--ției de epurare a atmosferei, conținând fluidul de răcire comprimat, ajunsese la incandescență. Arcuri electrice, într-o coroană pe armătura superioară a turnului, luminau suprafața Acheronului și clădirile dărăpănate ale coloniei Hadley prin fulgere sporadice și orbitoare. Era evident că stația funcționa anormal. Moderatoarele încă mai încercau cu încăpățânare să oprească o reacție în lanț incontrolabilă. Îndoiala nu fusese inclusă în programarea lor. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îndepărtate, toate sistemele de securitate erau alimentate de baterii independente: ceea ce împiedica ușa și iluminarea să funcționeze, nu le putea afecta pe acestea. Focul consuma rapid hârtia, amenințându-i mâna. Strânse din dinți și rămase cu torța în mână. Aceasta lumina slab încăperea și se reflecta pe suprafața lucioasă a sferei chirurgicale atârnate deasupra mesei de operație. ― Hai, hai! Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Aș vrea să-l duc pe Pământ, ca să fie judecat. E nevoie ca toți să știe ce s-a-ntâmplat cu această colonie și de ce. Vreau să... Se făcu întuneric. Hicks se răsuci imediat spre consola tactică. Ecranul era încă luminat de o baterie autonomă, dar fără imagine fiindcă ordinatorul central nu mai funcționa. După o verificare rapidă, constată că nu mai mergea nimic: uși automate, ecrane, camere, și toate celelalte. ― Au întrerupt curentul, făcu Ripley, neclintită în beznă. ― Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înapoi împleticindu-se. Gorman apăru imediat lângă ea și folosi și el propria pușcă. Nimeni nu avu timp să remarce că Burke se grăbea spre singurul culoar încă deschis: pasajul dintre centrul de exploatare și circa medicală. Jeturile de napalm luminau haosul și incinerau atacanții pe rând. Câteodată, creaturile în flăcări se poticneau urlând înnebunite, fapt ce amplifica confuzia și violența incendiului. Dar strigătele lor exprimau mai multă furie decât suferință. Acidul șiroia din corpurile calcinate și deschidea cavități mari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în plin. Armă lansatorul de grenade și apăsă pe trăgaci întorcând ușor capul. Suflul deflagrației o zgâlțâi pe Ripley, iar Vasquez era să fie aruncată la pământ. Ripley avu certitudinea că o văzuse pe operatoarea arzătorului zâmbind atunci când explozia îi lumină fața. Hicks se clătină și flacăra albăstruie a aparatului său de sudură dansă pentru scurt timp. Apoi bărbatul se redresă și-și continuă treaba. Încuietoarea se detașă în sfârșit din panou și căzu cu zgomot în interiorul secției nedicale. Hicks își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul se lumină, ca de strălucirea unui soare. Ripley și Newt și Hicks alergau cât îi țineau puterile. Erau deja departe de deschizătura pe care caporalul o decupase în conductă, dar unda de șoc a exploziei celor patru grenade zdruncină această secțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]