11,805 matches
-
sociale ale ei / Petronel Dobrică Reprezentări legale și realitate cotidiană în instituția penitenciară Radu Baltasiu Câteva considerații privind situația economică din spațiul rural / Mariana Stanciu Implicații sociale ale fenomenului migrației internaționale / Irina Stănculescu August Von Haxthausen și satul devălmaș rusesc („mir”-ul). Asemănări și deosebiri cu satul devălmaș românesc / MESAJELE COMUNICĂRII Paul Dobrescu Studiile culturale britanice și problemele comunicării. Contribuția lui Raymond Williams / Alina Bârgăoanu Orientarea experimentală - cea mai fertilă contribuție americană la studiul comunicării / Arlette Bouzon, Joelle Devillard, Laurent Morillon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trends, this study provides a new image on the most important social changes (in demography, society and economy), with special issues regarding the Central and Eastern European countries. Primit la redacție: august 2006 AUGUST VON HAXTHAUSEN ȘI SATUL DEVĂLMAȘ RUSESC („MIR”-ul) Asemănări și deosebiri cu satul devălmaș românesc Irina Stănculescu, Institutul de Sociologie În 1843 Franz Ludwig Maria August freiherr von Haxthausen-Abbenburg, nobil din Westfalia, cercetător al vieții rurale, pornește într-o călătorie în Rusia la invitația țarului, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
1843 Franz Ludwig Maria August freiherr von Haxthausen-Abbenburg, nobil din Westfalia, cercetător al vieții rurale, pornește într-o călătorie în Rusia la invitația țarului, pentru a studia situația țărănimii. În lucrarea publicată în urma acestei călătorii, Haxthausen descrie satul devălmaș rusesc („mir”-ul) și în mod special familia, alcătuirea gospodăriei, sistemul de proprietate asupra pământului, cu părțile lui devălmașe și cele aparținând gospodăriilor. Observațiile sale au rămas o referință în domeniul cercetării vieții rurale, în special pentru ceea ce mai târziu se va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
încă din introducerea primului volum al studiului său, Haxthausen adaugă faptul că, în străinătate, realitatea socială din Rusia era tot atât de puțin cunoscută și înțeleasă (Haxthausen, 1847, Vol. I, VII). Din această privință el este cel dintâi care face cunoscut Europei mir-ul, aducându-l în prim-planul gândirii sociale, fapt ce va alimenta lungă vreme disputele între adepții diferitelor ideologii politice, fiecare găsind în principiile de funcționare a acestuia argumente pro sau contra. Lucrarea Études sur la situation intérieure... este în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Sensul primitiv al acestui cuvânt indică ceva venerabil și sfânt; el semnifică în același timp obștea [la commune] și universul și nu ar putea fi tradus într-o limbă străină decât prin cuvântul grecesc Kosmos” (Haxthausen, 1853, vol. III, 130). Mir-ul formează o unitate socială distinctă ce nu se reduce la totalitatea indivizilor care o alcătuiesc și căreia aceștia îi datorează supunere. În sprijinul acestei afirmații sunt aduse mai multe proverbe rusești ce pun în evidență caracterul de netăgăduit al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sunt aduse mai multe proverbe rusești ce pun în evidență caracterul de netăgăduit al mir-ului: „Nimeni pe lume nu poate renega mir-ul”, „Tot ceea ce a decis mir-ul trebuie dus la îndeplinire”, „Numai Dumnezeu poate judeca mir-ul”, „Mir-ul este ceva măreț” (Haxthausen, 1853, vol. III, 131) ș.a. Obștea este după Haxthausen o extensie a familiei patriarhale, „o familie fictivă” (Haxthausen, 1847, vol. I, IV), ai cărei membri posedă bunuri în comun și sunt conduși de un șef
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu un gard. Somat să se prezinte pentru a da socoteală de această infracțiune, acesta preferase să se sustragă prin fugă de la pedeapsa severă ce îl aștepta. Văzând că acuzatul nu apare, comunitatea îl judecase în absență, hotărând dărâmarea gardului (...)”. „Mir pologhil”, așa a decis comunitatea, i se răspunde călătorului german (Haxthausen, 1847, vol. I, 224). În ansamblul satelor de tipul mir-ului se face distincție între părțile folosite individual, pentru culturi, și cele folosite devălmaș, care includ ca mai peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
throughout Russia in 1843, at the invitation of the Tsar, with the intention of studying the situation of the peasantry. In the work published as a conclusion of his journey, Haxthausen made a description of the Russian rural commune (the “Mir”) with special references to the structure of the Russian family, the composition of the household, the system of property, with its collective and individual ownership of the land. His observations have remained a reference point in the rural life studying
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
intérieure..., vol.I, VII-VIII. Starr, op.cit., p.469. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, VII. Grunwald, op.cit., 52. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III, 129. Ibidem, vol.I, VII. Pentru o prezentare a modului în care mir-ul rusesc a fost „folosit” în favoarea unei doctrine politice sau a alteia în Franța, vezi Ezequiel Adamovsky Russia as a Space of Hope: Nineteenth-century French Challenges to the Liberal Image of Russia in European History Quarterly, Londra, vol. 33, 4
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Editura Univers, București, 1982). Andrei Veress, Pictorul Barabas și românii (cu însemnările sale din 1833 despre viața bucureșteană), în Academia Română Memoriile Secțiunii Literare, București, seria III, tomul IV (1928-1929), 379. Ibidem, 380-381. Deși subliniază distincția existentă între comunitatea sătească rusească, mir-ul, și conceptul commune din limba franceză, în versiunea franceză a textului lui Haxthausen acesta din urmă este în mod frecvent utilizat în desemnarea deopotrivă a obștei, a satului sau a comunității sătești. Din acest motiv, în traducerile realizate după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul în mâini, condamnat de vajnica soție să „fie activ”, chiar dacă era sedat de atâtea pastile. Am fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți, eu spuneam că sunt îngrijorată pentru că nu mai am legătură cu copiii, fiind fără telefon. Adevărul e că eram foarte speriată. Nu mai aveam legătură cu nimeni din afara casei. Nu putea să-mi dea zi liberă (deși era o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un almanah, se numea Barbanera, un fel de manual al omului simplu: când se cultivă roșiile, cum va fi vremea în mai, rețete culinare, anecdote, curiozități... Pentru mine era bine, pentru că erau texte mici, deduceam ce nu știam. Concetta se mira: — Ce tot stai cu cartea aia în mână? — Citesc. — De ce? Crezi că te face mai deșteaptă? Nu-ți folosește. — Mie îmi place să citesc! Păi da, am zis eu că voi sunteți doamne! Asta nu putea să-mi ia. Seara
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
echilibrată. Nu eram. Dar masca am purtat-o. Scrisoarea 59 Mi-am adus foarte repede aminte din ce cauză am plecat. Sărăcie și neobrăzare. Trenul spre casă era plin de golani și de bețivi. Drumurile erau doar gropi, mă și mir cum a învățat nepoțelul meu să meargă . Prețurile la alimente sunt ca în Italia, dar salariile sunt pe sfert. Pentru mulți intervine nepăsarea. Când vezi că muncești și n-ai ce mânca, mai bine lași munca, lași tot, te apuci
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să pară ușoară. Spiritul îi seamănă mult cu înfățișarea trupului: este, ca să spun așa, la fel de stângaci desenat ca și chipul, și la fel de strălucitor: belșugul, hărnicia, avântul sunt calitățile ei spirituale dominante. Fără bun-gust, fără grație și fără dreaptă judecată, ea miră, surprinde, dar nici nu place, nici nu interesează. Fața ei nu are nici o expresie; tot ceea ce spune pornește dintr-o imaginație dezordonată. Este uneori ca un profet pe care îl agită un demon și care nici nu prevede, nici nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vileag prefă cându-se că se sustrage, această suficiență amestecată cu discreție și cu rezervă, alternanța de lucruri spuse pe jumătate și de tăceri afectate, și uneori o critică ușoară și dispre țuitoare la adresa a tot ceea ce se făcea fără el, mirându-se că soluția mai bună nu sare în ochi, aceasta era cu adevărat arta și secretul lui Brienne. Nu dezvăluia din sine decât eșantioane: unde mai pui că adesea nu erau mostre luate din propria lui stofă. Totuși, în aproape
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dezonorat în urma unor escrocherii infame, pângărise patul conjugal aducând în el o boală rușinoasă, Doamna de LĂ apelase la îngrijirile lui Marat, care, nemărginindu se la rolul de medic, a hotărât să fie urmașul soțului. O asemenea legătură m-a mirat multă vreme. Doamna era blândă, amabilă, bună și, în viața de familie, nu exista nimic mai aspru, mai violent și mai sălbatic decât Marat. ĂCând am părăsit Parisul pentru a întemeia liceul din Londra, prietenia lui Marat m-a urmat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un bun vorbitor. Nu rostește decât cuvinte, însă fiecare cuvânt exprimă un gând și dovedește reflecție. Într-o conversație serioasă nu este niciodată captivant, dar impune. Puțini oameni sunt mai capabili decât el să conducă treburile acestei lumi, astfel încât mă mir că și-a pierdut favoarea Împăratului, pentru că, de când îl știu, a avut arta de a se adapta, cu o rară dibăcie, caracterului fie cărui om. Vorbește puțin, ceea ce îi înlesnește să-și calculeze cuvintele; cum nu se instruiește decât conversând
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se afla între oamenii din clasa și din partidul popular, nu avea aerul unui mare senior travestit, ci al unui parvenit stângaci în materie de republicanism. Se afla mai mult în elementul său la Curtea lui Bonaparte, și nu mă mir că grația sa l-a captivat pe Bonaparte, chiar fără să-și dea seama. Îl învăța lumea vechiului regim, pe care Bonaparte n-o cunoștea și pe care dorea s-o cunoască, pentru a încerca să-i dea dinastiei sale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și-ar fi dat seama de ele: strădania sa constantă era aceea de a nu se lăsa măsurat; când era cazul, se retrăgea în tăcere; se ascun dea în cele trei ceasuri mute pe care le acorda whistului. Lumea se mira că un om ca el poate coborî până la amuzamentele vulgului: cine știe însă dacă acest om atât de capabil, aranjându-și în mână cei patru valeți, nu împărțea imperii? În timpul acestor momente de taină el cizela în sinea lui un cuvânt
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de viață. În ultimele săptămâni care i-au precedat moartea, părea cuprinsă de o mie de proiecte care presupuneau un lung viitor; detalia cu interes planurile ei de rostuire, de relații sociale, de avere; îngrijirile prietenilor ei o înduioșau; se mira ea singură de a se simți din nou legată de viață. Pentru cei care o înconjurau era o durere mai mult, o durere cu atât mai amară cu cât nici o urmă a ei nu trebuia să se vadă pe chipurile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
duceau la anumiți bolnavi să-i vindece. Nu se îndoia că face bine ce face, nici de dulcea ei magie, nici de virtutea ei. Aproape că voia să-ți răneas că întâi inima, pentru a-și prilejui apoi plăcerea și mira colul de a te vindeca. Când plângeai sau te arătai iritat, îți spunea cu o exasperantă clemență: „Vino, și te voi vindeca.“ Și a și reușit să-i vindece pe câțiva, pe cei mai mulți. Toți prietenii ei, cu foarte puține excepții
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tineresc care o făcea să-și ducă batista la gură ca pentru a nu izbucni în râs. Însă, cât a fost tânără, această copilărie a sentimentelor, îmbinată cu un grațios manej, a provocat mai mult de o dată ăputem să ne mirăm?) complicații serioase. Mulțimea aceasta de bărbați atrași și îndrăgostiți nu era la fel de ușor de stăpânit și de eludat ca pacificata dinastie Montmorency. Trebuie să fi existat în jurul ei, în anume ceasuri, destule violențe și răzvrătiri pe care mâinii acesteia gingașe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vehemență prea accentuată. Ea se așeză pe marea ei canapea și l-a lăsat să converseze, susținând conversația doar cu câte o vorbă ușoară, un suflu care împingea lin vela fără s-o facă să înainteze prea mult. El mă mira prin vorba lui voalată, prin vorbele de spirit timide, bontonul lui admirabil, aptitudinea de a face înțeles tot ce spunea, care îl vădea pe adevăratul genti lom, maliția lui împachetată în mătase și în bumbac, dulcegăriile lui de lume mare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
public, însă onoarea ne țintuia în băncile noastre. Unii dintre cei care ne-au invadat astfel erau înarmați, pe alții îi vedeai că poartă arme ascunse, dar nici unul nu părea să aibă intenția de a ne lovi. Privirile lor erau mirate și răuvoitoare, mai degrabă decât dușmănoase; la mulți, un soi de curiozitate grosolană, pe cale să se satisfacă, domina orice alt sentiment. Într-adevăr, chiar și în mijlocul răzmerițelor noastre celor mai sângeroase se află o mulțime de inși șmecheri sau gură-cască
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un serios semn de întrebare legat de limitele până la care poate avansa schimbarea. Dacă schimbările postmoderne înseamnă dezaxare, atunci există riscul instaurării dezechilibrelor, a haosului. Prin urmare, postmodernismul devine o lume nesigură. În acest caz, nu ar trebui să ne mire, probabil, nostalgia cadrelor didactice față de trecut cu atât mai mult, cu cât uneori schimbarea vizează doar solicitările externe, lăsând nemodificat sistemul. Raportul dintre centralizare și descentralizare la nivelul școlii reprezintă, de asemenea, un posibil paradox. Faptul că la nivelul sistemului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]