12,372 matches
-
jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul de jurnalism discutat în cartea aceasta. Dar măcar este "narativ". Relatarea, publicată în 1704, constă în mare parte din corespondența trimisă în tot regatul de către martori. Rolul lui Defoe este mai mult unul de editor. În postura de autor, el adoptă un stil în mare parte discursiv asigurând conexiunea dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
corespondența trimisă în tot regatul de către martori. Rolul lui Defoe este mai mult unul de editor. În postura de autor, el adoptă un stil în mare parte discursiv asigurând conexiunea dintre vocile corespondenților săi. Totuși, uneori apare și vocea sa narativă. De exemplu, descrie reacția locuitorilor orașului de pe coasta Angliei Deale la vederea marinarilor naufragiați care s-au refugiat în timpul furtunii pe un banc de nisip care urma să fie inundat de marea agitată: Era, fără îndoială, un spectacol trist să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe banc se îneacă. La fel ca descrierea tâlharului Dennis Clancie a lui Settle, cea a lui Defoe este lipsită de descrieri detaliate și de caracterizare. Din nou, observăm o relatare în mare parte cronologică. Un exemplu de jurnalism literar narativ caracterizat ca fiind "pionier" (Kerrane și Yagoda, 21) se poate găsi în True and Genuine Account of the Life and Actions of the Late Jonathan Wild, ("Adevărata poveste a vieții și acțiunilor răposatului Jonathan Wild"), publicată în 1725 și parte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a scris] mereu ca un jurnalist care scrie reportaje, dar interesul său față de fapte era arzător, iar imaginația sa era ca o lupă care scotea în evidență obscurul" (34). Pentru era sa, el a fost cu adevărat un jurnalist literar narativ. Este un lucru binecunoscut că Defoe abordează romanul modern odată cu publicarea lucrării Viața și aventurile lui Robinson Crusoe în 1719. Astfel, facilitează influența romanului modern asupra jurnalismului literar narativ modern, cel puțin dacă îl considerăm ca fiind adoptarea după Războiul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pentru era sa, el a fost cu adevărat un jurnalist literar narativ. Este un lucru binecunoscut că Defoe abordează romanul modern odată cu publicarea lucrării Viața și aventurile lui Robinson Crusoe în 1719. Astfel, facilitează influența romanului modern asupra jurnalismului literar narativ modern, cel puțin dacă îl considerăm ca fiind adoptarea după Războiul Civil american, a unor tehnici asociate în prezent cu romanul realist. A explorat îndelung granițele neclare dintre ficțiune și nonficțiune, dar relațiile dintre acestea două sunt complexe și ar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a unor tehnici asociate în prezent cu romanul realist. A explorat îndelung granițele neclare dintre ficțiune și nonficțiune, dar relațiile dintre acestea două sunt complexe și ar fi mai indicat să sugerăm că frontierele dintre romanul modern și jurnalismul literar narativ se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea (pe cât de ferme se pot dovedi orice granițe în proza narativă care aspiră la prezentul neconcluziv) în ceea ce am caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relațiile dintre acestea două sunt complexe și ar fi mai indicat să sugerăm că frontierele dintre romanul modern și jurnalismul literar narativ se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea (pe cât de ferme se pot dovedi orice granițe în proza narativă care aspiră la prezentul neconcluziv) în ceea ce am caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui Socrate. Ce este poate mai important este că se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație cu ele însele și cu alte forme de proză. Deși unele relatări în proză narativă din secolul al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care se dezvoltă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație cu ele însele și cu alte forme de proză. Deși unele relatări în proză narativă din secolul al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care se dezvoltă odată cu Defoe la începutul secolului al XVIII-lea, "tradiția dominantă era a romanului de dragoste cavaleresc, curtenesc sau pastoral" (Bush, 53). Cu alte cuvinte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
modă, autenticitatea reală sau presupusă a unei relatări era un avantaj pentru scriitorul de ficțiune" (Sutherland, 214). Un exemplu concludent sunt subtitlurile lucrărilor Maiorul Clancie de Settle și Jonathan Wild de Defoe. Dar una din marile ironii în dezvoltarea prozei narative este că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea situația s-a inversat, dacă luăm în calcul observațiile de și în legătură cu James Boswell, jurnalist, biograf și scriitor de povești adevărate. Samuel Johnson a remarcat că Boswell dorea să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
călătorie, The Journal of a Tour to the Hebrides with Samuel Johnson LL.D. (1786) și în biografia sa, Life of Samuel Johnson (1791). Dar, în această percepție se pot vedea începuturile unei înțelegeri greșite ale relației dintre jurnalismul literar narativ și roman, o înțelegere eronată care va fi adâncită și perpetuată două sute de ani mai târziu de nimeni altul decât eminentul jurnalist nou al anilor '60 ai secolului al XX-lea, Tom Wolfe. Examinând forma, el notează: "Introducerea realismului detaliat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
forma, el notează: "Introducerea realismului detaliat în literatura engleză a secolului al XVIII-lea a fost ca introducerea electricității în tehnologia mașinilor" (Noul jurnalism, prefață). De fapt, cu excepția monologului interior, "realismul detaliat" făcea de mult timp parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se pot vedea semnele timpurii ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă, se gândește: Nu pot explica în cuvinte ce dor ciudat am simțit în sufletul meu atunci când am văzut scena; câteodată izbucneam așa: o, dacă ar fi fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
avut în acel moment chiar dacă sunt amintiri îndepărtate ale acestora: el chiar a simțit "dorul" pe care se chinuie să îl descrie. Monologul interior va evolua ca tehnică a romanului de ficțiune care poate fi invidiat doar de jurnalistul literar narativ care ajunge, dacă dorește să rămână pur "nonficțional", să i se spună ce gânduri trec prin mințile oamenilor. Când cuiva i se spune, este îndepărtat din start de "realitatea" conștiinței cuiva (natura reflectantă, intermediară a limbii este încă o barieră
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pur "nonficțional", să i se spună ce gânduri trec prin mințile oamenilor. Când cuiva i se spune, este îndepărtat din start de "realitatea" conștiinței cuiva (natura reflectantă, intermediară a limbii este încă o barieră). Pe de altă parte, alinarea jurnalistului narativ literar este că ficțiunea nedeghizată este un fals evident care nu va putea vreodată să susțină că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
natura reflectantă, intermediară a limbii este încă o barieră). Pe de altă parte, alinarea jurnalistului narativ literar este că ficțiunea nedeghizată este un fals evident care nu va putea vreodată să susțină că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în exemplul lui Boswell despre cum relatările veridice pot beneficia de tehnicile asociate cu romanul modern de ficțiune o recunoaștere critică cum că un astfel de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
După cum notează Frederick A. Pottle despre Jurnal londonez, "în general Boswell își știe povestea ca și cum ar fi romancier" (12). Rezultatul este "o mare putere de realizare imaginativă care compensează lipsa invenției [ficționale]" (14). Cu "realizarea imaginativă" în inima jurnalismului literar narativ, se separă și mai mult firele modelelor de story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
realizarea imaginativă" în inima jurnalismului literar narativ, se separă și mai mult firele modelelor de story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca relatarea făcută
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o cârciumă, doi bețivi s-au luat la harță și cum din cauza zgomotului ea nu putea să adoarmă (aducându-ne aminte poate de motelurile ieftine, cu pereții mult prea subțiri, presărate pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este discursivă, se dedă totuși narațiunii. Relatarea sa despre un sclav negru din Carolina de Sud care este lăsat să moară într-o cușcă deoarece a omorât supraveghetorul unei plantații este la fel de captivantă ca orice alt exemplu de jurnalism literar narativ: Am văzut la treizeci de metri depărtare ceva care semăna cu o cușcă, suspendată de ramurile unui copac, ale cărui ramuri păreau să fie acoperite de păsări de pradă care își agitau aripile și se străduiau să se așeze pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rândul său "jurnalism personal", printre alte nume (Weber, Some Sort, 20). Această evoluție, separarea modelelor de informație și de "story", poate fi găsită la începutul secolului al XIX-lea, deschizând drumul spre ceea ce eu numesc antecedentele imediate ale jurnalismului literar narativ modern. Din perspectiva istoriei jurnalismului modern, cele două forme s-au separat în secolul al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar narativ îl
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ modern. Din perspectiva istoriei jurnalismului modern, cele două forme s-au separat în secolul al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar narativ îl va accepta numai ca să-l repudieze în final. Dezvoltarea celor două forme poate fi trasată la apariția în 1830 a presei elitiste partizane. Un eveniment notabil a avut loc în 1833, când Benjamin H. Day a fondat în New York
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deși percepția acelei certitudini tinde să se eschiveze de ochiul subiectiv al fotografului care a făcut-o. Ceea ce mai apare atunci este formula pentru jurnalismul subiectiv modern, care plasează cele mai importante informații în șapou, într-o inversare a povestirii narative. Șapoul, ca și stilul de scris invers piramidal în care informația este prezentată ideal în ordinea descrescătoare a importanței, a fost în parte rezultatul invenției telegrafului și utilizării sale în timpul Războiului Civil. "A apărut deoarece corespondenții nu puteau fi întotdeauna
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]