10,832 matches
-
Șerbia într-un principat suveran, iar pe liderul acestuia într-un principe ereditar. A fost înființată Mitropolia Sârbă a Belgradului, independentă față de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. Atât turcii cât și sârbii au recunoscut Imperiul Rus drept garant al autonomiei noului principat. Miloš Obrenović s-a tratat în stațiunea din comuna Vâlcele. Drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului cu apele minerale de acolo, în anul 1843 a finanțat construirea bisericii ortodoxe din Vâlcele, Covasna. Sârbii s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
fost o ciocnire decisivă în al Doilea Război Italian de Independență, pas crucial în cadrul Risorgimento. Contextul geopolitic al războiului a fost lupta naționaliștilor italieni pentru unificarea Italiei, țara împărțită de multă vreme între Franța, Austria, Spania, papalitate și numeroase mici principate italiene. Bătălia a avut loc lângă satele Solferino și Sân Martino, din Italia actuala, aflate la sud de Lacul Gardă între Milano și Verona. Confruntarea s-a dat între austrieci pe de o parte, și forțele franceze și piemonteze care
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
a făcut și istoricul Gheorghe Balș în 1925. Pisania vechii biserici a fost păstrată la biserica de lemn din cimitirul satului , iar astăzi se află în lapidariumul Muzeului Național de Istorie al României. În anul 1775, partea de nord a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, noul teritoriu fiind denumit Bucovina. Printre preoții care au slujit aici menționăm numele parohului Alexandru Ciupercovici (1823-1902), viitor arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (1896-1902). El a păstorit în satele
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
educație plastică occidentală. A fost cel mai talentat și prolific pictor transilvănean român din secolul al XIX-lea, care, între anii 1846 - 1848, a studiat la Academia de Artă din Viena. Practic, pictura românească de la - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a Occidentului. Prin portretistică, a lăsat documente prețioase pentru cunoașterea epocii în care a trăit, fiind unul dintre creatorii portretului de tip Biedermeier în pictura românească, precum și unul dintre realizatorii portretului istoric
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
îndoială un maestru al portretului de grup sau individual, maestru care a pus mai presus de orice idealul clasic al echilibrului și al armoniei. Alături de Lecca în perioada imediat următoare înfrângerii revoluției din anul 1848 și până în 1859 la Unirea Principatelor, a reușit împotriva opreliștilor și împotriva demoralizării generale a intelectualilor români, să trezească interesul publicului față de artă. A devenit faimos după ce s-a apucat alături de alți artiști cunoscuți ai vremii, să zugrăvească biserici din București. Este de remarcat faptul că
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
1860) și nu în ultimul rând al femeii cu monogramul AR (AP în chirilic, aflat astăzi la Galeria Națională) care este cel puțin la fel de bun ca portretul realizat în 1861 al Anei Enescu. Desigur, într-o epocă în care în Principate erau artiști ca Nicolae Grigorescu și Theodor Aman care expuneau în galeriile bucureștene, pictura lui Mișu Popp reprezenta deja un stadiu depășit în pictura românească. În anul 1890, catedra de desen a liceului român din Brașov a devenit vacantă prin
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
politice și practice și nu în ultimul rând una de o naivitate artistică senină. Arta pentru Mișu Popp, a fost un mijloc de recreație care nu presupunea o necesitate generatoare de răscoliri sufletești profunde. Această generație a dus la Unirea Principatelor și, în Ardeal a insuflat curentul național care a creat în final România Mare. Practic, pictura românească de la Mișu Popp - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a occidentului. Încadrat în curentul clasicist
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
presupunea o necesitate generatoare de răscoliri sufletești profunde. Această generație a dus la Unirea Principatelor și, în Ardeal a insuflat curentul național care a creat în final România Mare. Practic, pictura românească de la Mișu Popp - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a occidentului. Încadrat în curentul clasicist și al picturii murale bisericești, Mișu Popp și cei care i-au urmat și-au găsit limita prin Octavian Smigelschi, care a început un nou capitol
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
abordare în istoria picturii religioase din țara noastră. În istoria artei românești, aportul lui Mișu Popp și al prietenului său Constantin Lecca a devenit mai relevant în perioada imediat următoare înfrângerii revoluției din anul 1848 și până în 1859 la Unirea Principatelor. Cei doi mari artiști transilvăneni au reușit ca împotriva tuturor opreliștilor și împotriva demoralizării generale a intelectualilor români, să trezească interesul publicului față de artă, chiar dacă conținutul ideologic exprimat a fost mai precar prin abordarea portretisticii în compozițiile lor. Constantin Lecca
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
artă, chiar dacă conținutul ideologic exprimat a fost mai precar prin abordarea portretisticii în compozițiile lor. Constantin Lecca și-a definit un rol mai important prin abordarea picturii cu tematică istorică, fapt care a pregătit oarecum conștiința populară pentru actul Unirii Principatelor. Mișu Popp nu a fost atras de pictura monumental - istorică a lui Lecca, însă, odată cu revenirea și stabilirea sa la Brașov imediat după 1859, idealul național a început să-și facă loc în pictura sa. Astfel, Mișu Popp a fost
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
o întreagă panoplie de portrete ale principalelor personalități ale poporului român. În "Pantheonul" din locuința sa de la Brașov, a executat și și-a ornamentat casa cu figuri de cronicari, voievozi, cărturari ai Școlii ardelene sau de peste munți, scriitori, revoluționari din Principate sau Transilvania și oameni politici. S-au păstrat în felul acesta o mulțime de lucrări realizate de Mișu Popp, chiar dacă inițial au avut un scop propagandistic și uneori executarea lor a fost lipsită de valori artistice. Atât pictura bisericească a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
sunt portretele lui Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Gheorghe Lazăr, Andrei Mureșanu, Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti, Edgar Quinet, Jules Michelet și nu în ultimul rând Avram Iancu. La începutul secolului al XIX-lea în primele două decenii, pictura românească din Principatele românești și Transilvania era sub puternica influență a stilului clasicist academic. Începând din deceniul al treilea orientarea artistică s-a despărțit în două direcții principale: prima a dus la implicarea artistului în sfera politicului, deci la angajarea lui nemijlocită în
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
toată curtea domnească, administrația și toată conducerea țării de la Siret la Suceava, localitate aflată cu vreo 40 km mai spre sud, la întretăierea drumurilor comerciale. Voievodul a dorit ca centrul bisericesc al statului să se afle în noua capitală a Principatului Moldovei. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, domnitorul Petru I Mușat a construit o biserică chiar în apropierea Curții Domnești și o alta în partea de nord-est a orașului Suceava, pe vechea Uliță a Datornicilor, în apropierea Cetății de
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
și o casă de la socrul său, Vasile Mereutza. („Andrei a Sandi habe sei Haus mit seiner gaftin... welche is von ihren Vater Vasili Mereutza“.) După întemeiere și recunoaștere, Mitropolia Moldovei, cea mai importantă instituție religioasă în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Principatul Moldovei, a fost împroprietărită de domnii Moldovei cu sate și ocini, între care amintim: Averăuți (Averești, com. Verești, jud. Suceava), Hreațca (sat dispărut, com. Bosanci, jud. Suceava), Podul de Piatră pe Șomuzul Mare (poate Mihăiești, com. Horodniceni, jud. Suceava), Greci
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Pașoptismul literar a fost pregătit de apariția revistei „Dacia literară“, al cărei program a trasat principalele direcții pentru unitatea culturală a românilor, deziderat ce precede unitatea politică a Principatelor Române, înfăptuită prin Unirea de la 24 ianuarie 1859. Ceea ce-i unea pe scriitorii pașoptiști era militantismul regăsit în creațiile literare, care s-a constituit în adevărate manifeste pentru împlinirea unității și independenței naționale, pentru dreptate socială. Majoritatea scriitorilor pașoptiști au
Poezia pașoptistă () [Corola-website/Science/316923_a_318252]
-
voluntari în Carelia Răsăriteană. Ratificarea tratatului a fost la Moscova în data de 31 decembrie 1920. Tratatul a fost înregistrat la Liga Națiunilor pe 5 martie 1921. Tratatul a confirmat faptul că frontiera finlandezo-sovietică ar urma vechea frontieră dintre Marele Principat al Finlandei și Rusia Imperială. Finlanda a primit în plus Petsamo, cu port la Oceanul Arctic, care niciodată nu îngheață. Încă din 1864, țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a promis să cedeze Petsamo Finlandei, în schimbul unei bucăți din Istmul
Tratatul ruso-finlandez de la Tartu () [Corola-website/Science/328979_a_330308]
-
un număr mai mare de ucraineni față de autohtonii (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru ale guberniei au rămas majoritari (românii) moldovenii. În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Principatului Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de șase ani de război, care au fost încheiați prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău.) Încă înainte de 1812, administrația de ocupație rusă a făcut unele aprecieri privind numărul locuitorilor din Principate, inclusiv în zona dintre Prut și Nistru. Prezentând situația anterioară anului 1806, funcționarii țariști arătau că teritoriul era populat insuficient. În perioada războiului ruso‐turc (1806-12) multe sate s‐au strămutat peste Prut. La 1810, potrivit unor date incomplete culese
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
reprezentat principalul aliat antiotoman al Moldovei și Țării Românești. Ungaria a reapărut ca entitate politică în 1867, ca parte a statului dualist austro-ungar, în timp ce fostele state medievale Moldova și Țara Românească s-au unificat între 1859-1861 pentru a forma un principat cu numele de România. În contextul războiului ruso-turc din 1877-1878, în care România și-a dobândit independența, Austro-Ungaria a rămas neutră dar favorabilă părții ruso-române (atitudine în urma căreia a primit apoi Bosnia și Herțegovina). Astfel, Austro-Ungaria a fost primul stat
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
În contextul războiului ruso-turc din 1877-1878, în care România și-a dobândit independența, Austro-Ungaria a rămas neutră dar favorabilă părții ruso-române (atitudine în urma căreia a primit apoi Bosnia și Herțegovina). Astfel, Austro-Ungaria a fost primul stat care a recunoscut independența Principatului României. La 11 septembrie 1878 agenția diplomatică română de la Viena a fost ridicată la rangul de legație (ambasadă). Reprezentanța română de la Viena a devenit astfel prima ambasadă a României. Primul ambasador român în străinătate a fost ambasadorul Ion Bălăceanu, iar
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
au contribuit la apărarea depresiunii protejând-o. Calea Pasul Tihuța - Vatra Dornei - Mestecăniș a intrat în funcțiune mult mai tîrziu. Treptat ulterior, resursele naturale ale depresiunii l-au atras pe om. Inițial zona independența, în primele secole de existență a Principatul Moldovei, a fost integrată înținutul Câmpulungului, care fiind administrat sub forma unui “ocol domnesc” se bucură de o largă autonomie. Locuitorii ținutului se considerau oameni liberi, care nu aveau altă datorie față de domnie decât de a efectua straja la hotare
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
702, în vreme ce al doilea, Theodebald, din 711. La moartea lui Theodo (probabil în 716), divizarea ducatului a devenit efectivă. Nu se poate ști dacă această divizare a fost teritorială (ca în cazul Franciei merovingienilor) sau nu (ca în cel al Principatelor longobarde de Benevento și Capua). Dacă a fost așa, pare potrivit să se considere că Tassilo al II-lea ar fi domnit în dieceza de Passau. Între frați a izbucnit războiul, însă nu se cunosc prea multe detalii. Despre Tassilo
Tassilo al II-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325357_a_326686]
-
al XV-lea, suprafață teritorială guvernată de dinastia de Wettin cuprindea pământurile dintre Werra și Oder. În 1423, Frederic "cel Luptător" a devenit markgraf, instituind dinastia de Ducatul de Saxonia-Wittenberg. Din acel moment, Marca de Meissen a intrat în cuprinsul Principatului Electorat de Saxonia, pierzându-și statutul de principat independent.
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
de Wettin cuprindea pământurile dintre Werra și Oder. În 1423, Frederic "cel Luptător" a devenit markgraf, instituind dinastia de Ducatul de Saxonia-Wittenberg. Din acel moment, Marca de Meissen a intrat în cuprinsul Principatului Electorat de Saxonia, pierzându-și statutul de principat independent.
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
Constantinopol și s-a efectuat conexiunea dintre trupele lui Alexei Greig și Van Heiden. Armatele ruse s-au apropiat la mai puțin de 70 km de capitala Imperiului Otoman, provocând panică în oraș. Generalul Kiseliov, care comanda trupele ruse din Principatele Dunărene, a mobilizat o parte a trupelor din Muntenia și a traversat Dunărea, îndreptându-se spre Albania. Amenințările multiple l-au convins pe sultan să ceară pacea prin intermediul ambasadorului Prusiei. Rușii și-au încetat acțiunile ofensive și, pe 2 septembrie
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]