10,116 matches
-
savant, obligându-le să rămână imobile pentru câteva clipe. Cât despre Beaumarchais, el schițează, pentru fiecare act al unei ediții din Nunta lui Figaro, un crochiu, indicând plantarea decorului, dar și locul fiecărui comediant la începutul actului. Corneille, să ne reamintim, a atras primul atenția scriitorilor asupra necesității de a înscrie indicațiile scenice, pentru a evita interpretări greșite ale actorilor. Demersul lui Diderot este cu mult mai novator, pentru el pantomima nepropunându-și doar să clarifice intențiile autorului, ci să acorde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din care nu ne-a mai rămas decât titlul. Aristofan în Thesmophoriile, Platon în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intervalul 1856 1859, Întreaga domnie a lui Al. I. Cuza și Începutul domniei lui Carol I. Pentru a Înțelege ce s-a Întâmplat cu instituția cea mai importantă a statului, În deceniul de care ne ocupăm, este momentul să ne reamintim ce s-a petrecut În societatea românească spre finele secolului XVIII, când regimul fanariot devenise de nesuportat și, În egală măsură, ineficient. În acest context, boierimea românească sub influența ideilor luministe, a cristalizării spiritului și programului național a pretins „vechile
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
prima rezolvă problema inconsistenței cu domeniul universal, în vreme ce a doua rezolvă atât această problemă, cât și pe cea a inconsistenței cu principiul paretian. În ceea ce privește prima problemă, Gibbard oferă exemplul cazului conformist vs. nonconformist, prezentat în capitolul 2 al acestei lucrări. Reamintesc că, în acest caz, nonconformistul preferă pereții de culoare diferită de cei ai conformistului, în vreme ce acesta din urmă preferă pereții de aceeași culoare cu aceia ai nonconformistului. Pornind de la acest exemplu, Gibbard identifică drept cauză a inconsistenței dintre domeniul nerestricționat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
resursele noii Republici Federale? La 30 octombrie 1949, Dean Acheson i-a cerut lui Schuman ca Franța să Înceapă să includă noul stat vest-german În economia europeană. Francezii știau prea bine că trebuie să facă ceva - după cum avea să-i reamintească Jean Monnet lui Georges Bidault, americanii urmau să Încurajeze cu siguranță producția de oțel a proaspăt formatei Germanii de Vest, iar dacă aceasta inunda piața, Franța ar fi fost obligată să-și protejeze propria industrie a oțelului, ajungându-se din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale, Republica Democrată Germană. În contrast cu Republica Federală de la Bonn, parțial denazificată și prea puțin dispusă să se confrunte cu trecutul recent, Germania de Est se putea mândri că e antinazistă. Autoritățile comuniste protejau istoricii, dramaturgii sau regizorii care voiau să reamintească publicului de crimele „celeilalte” Germanii - câtă vreme respectau anumite tabuuri. Dintre relicvele Republicii de la Weimar, talente importante au migrat spre est. În parte pentru că intelectualii din Germania de Est, singurul stat din sfera sovietică cu un doppelgänger vestic, aveau, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi informa pe cititorii ziarului Le Monde că principalul dar al Americii pentru Europa postbelică fusese... falusul; chiar și În țara lui Stendhal, „falusul e pe cale să devină o zeitate”. Trei ani mai târziu, editorii creștini ai revistei Esprit le reaminteau cititorilor că „noi am avertizat Încă de la Început că integritatea națională e periclitată de cultura americană, care atacă tocmai fundamentele coeziunii psihologice și morale a popoarelor europene”. Între timp, un insidios artefact american se răspândea pe continent. Între 1947 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
termen nelimitat În inima Europei - oamenii politici și strategii militari deopotrivă așteptau cu nerăbdare clipa În care Europa va putea să se apere singură, sprijinită doar de promisiunea americană a unei revanșe nucleare masive În cazul unui atac sovietic. După cum reamintea Eisenhower În 1953, prezența Statelor Unite În Europa fusese dintotdeauna doar „o soluție temporară pentru a le reda Încrederea și siguranța prietenilor noștri de dincolo de Atlantic”. Dorința americanilor de a părăsi Europa nu s-a realizat niciodată, din diverse motive. Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
favoare Aliaților vestici victorioși. Dar În rarele ocazii În care Washingtonul sau Londra Își manifestau nemulțumirea În public sau ori de câte ori exista o bănuială că ele ar purta discuții cu Moscova fără știrea Bonnului, Adenauer transforma rapid situația În capital politic, reamintind electoratului cât de nestatornici sunt aliații Germaniei și cum el e singurul de Încredere În privința protejării intereselor naționale. Reînarmarea Germaniei nu a avut un sprijin intern foarte puternic În anii ’50, iar crearea unei armate vest-germane (Bundeswehr) În 1956, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
examinau În detaliu istoria cuceririlor britanice, mai ales În India și Africa; jurnalele cinematografice, buletinele de știri de la radio, ziarele, revistele ilustrate, poveștile pentru copii, benzile desenate, Întrecerile sportive, cutiile de biscuiți, etichetele de pe conservele de fructe, vitrinele măcelarilor - totul reamintea de prezența crucială a Angliei În inima istorică și geografică a unui imperiu maritim. Pentru insulari, numele de orașe, râuri și figuri politice din colonii și dominioane erau la fel de familiare ca și cele din Marea Britanie. Britanicii pierduseră „primul” lor imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui morală și puterea exemplului asupra naționaliștilor arabi a atins acum noi culmi, confirmând temerile francezilor. Dezastrul din Egipt prevestea și mai multe probleme cu francezii din Algeria. Pentru Statele Unite, aventura din Suez a fost un mod de a-și reaminti propriile responsabilități, dar și o ocazie de a-și Încorda mușchii. Eisenhower și Dulles detestau modul În care Mollet și Eden contaseră pe sprijinul necondiționat al americanilor. Ei erau iritați de francezi și britanici: nu doar pentru că se angajaseră În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Puțini se așteptau ca Husák sau Honecker (și cu atât mai puțin sovieticii Înșiși) să admită logica „drepturilor” și să ia În serios litera propriei Constituții. Discuția teoretică despre drepturi avea exact scopul de a ilustra absența lor În practică, reamintindu-le observatorilor de acasă și de peste hotare cât de puțin libere erau, de fapt, aceste societăți. În loc să Înfrunte autoritățile comuniste, noua opoziție vorbea În mod deliberat pe deasupra lor. Pentru disidenți ca Haraszti sau polonezul Adam Michnik, al cărui eseu Un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rememorau compromisurile făcute cu administratorii fasciști și forțele de ocupație, colaborarea cu agențiile și regimurile din timpul războiului, umilințele personale, greutățile materiale și tragediile proprii, milioane de europeni aveau motive Întemeiate să Întoarcă spatele trecutului recent ori să și-l reamintească Într-o variantă cosmetizată. „Sindromul Vichy”, cum avea să-l denumească mai târziu istoricul francez Henry Rousso - dificultatea de a admite, timp de zeci de ani, ce se Întâmplase În timpul războiului și dorința imperioasă de a suprima amintirile sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vest-german, el a fost urmărit de circa 20 de milioane de telespectatori - mai mult de jumătate din populația adultă. Întâmplarea a făcut ca difuzarea lui să coincidă cu un alt proces, cel al foștilor gardieni din lagărul morții de la Maidanek, reamintind publicului că subiectul era foarte actual. Impactul public a fost enorm. Cinci luni mai târziu, Bundestagul a votat abrogarea termenului de prescripție pentru crimă (Însă trebuie menționat că printre cei care au votat Împotrivă se afla și viitorul cancelar Helmut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei pur și simplu nu contau atât de mult. Ceea ce e valabil pentru mai toate teritoriile ocupate. O asemenea indiferență pare astăzi șocantă - simptomul unei maladii morale a Europei din prima jumătate a secolului XX. și e bine să ne reamintim că În fiecare țară europeană au existat și oameni care Înțelegeau ce li se Întâmplă evreilor și care au făcut tot ce le-a stat În putere pentru a Învinge indiferența concetățenilor lor. Însă, dacă ignorăm această indiferență și presupunem
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orice memorializare să fie incompletă 20. Neverosimilul ei inerent - imposibilitatea de a concepe cu mintea limpede un astfel de lucru - o expune la minimalizare și chiar la negare. Cu neputință de rememorat așa cum a fost, ea riscă, inevitabil, să fie reamintită așa cum n-a fost. Împotriva acestui pericol, memoria este neputincioasă: „Numai istoricul, cu pasiunea lui austeră pentru fapt, probă, dovadă, care sunt pilonii vocației lui, poate fi un gardian eficace”21. Spre deosebire de memorie, care se confirmă și consolidează pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un portret extrem de bine conturat al individului care a reușit performanța de a nenoroci pe multe decenii un Întreg popor. Rolul unor astfel de istorii e nu doar să repoziționeze și să redimensioneze evenimentele și personajele, ci să ne și reamintească veritabila lor contribuție la fericirea și nefericirea contemporanilor. Abordând acest subiect, Tony Judt Își permite și un dram de ironie, pentru a marca monstruozitatea proiectului comunist așa cum a fost el ilustrat de corifeii bolșevismului național: „În România, unde zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a avut efecte serioase și n-a impulsionat reformele din societate, el menționează totuși importanța mișcării „Goma ’77” drept un moment de trezire a conștiinței anticomuniste. Autorul nu se sfiește să pună În evidență indiferența Occidentului față de o asemenea acțiune, reamintindu-ne că nici un președinte occidental nu i-a cerut dictatorului Ceaușescu să „lase România să fie România” - așa cum se Întâmplase În cazul Cehoslovaciei, de pildă. E bine că astfel de lucruri sunt discutate În cadrul mai larg al istoriei europene, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Anglia, alături de dublul său, unealta pentru descărcat arma, furnizată odată cu armele de foc. Dom Pérignon este înmormântat în anul 1715 în naosul Bisericii abațiale, la piciorul Altarului, sub o placă de marmură neagră a cărei inscripție este menită să ne reamintească faptul că acesta și-a trăit viața cum summa laude, adică într-un mod demn de cele mai înalte elogii. Abația din Hautvillers este ocupată în 1814 de către cazacii generalul Olsufiev. Pierre-Gabriel Chandon de Briailles, ginere al lui Jean Rémy
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
appareil insulaire” (Bull. Mem. Soc. Med. des Hopitaux). În 1943, el va publica „Problema diabetului” (Spitalul 63: 3-4, 57-69). În 1948 publică o importantă lucrare, „Elemente de fiziopatologie generală a nutriției”, în care problematica biochimică a diabetului, analizată în profunzime, reamintește despre stagiul de bursier Rockefeller (1925) și de colaborarea cu profesorii Folin și Benedict, care au rămas în istoria diabetologiei prin metodele lor de determinare a glicemiei (vezi capitolul 1, „Istoricul diabetului zaharat”). Din 1949 până în 1954 a condus ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
al strategiei, dar fără a se exagera rolul său și a subaprecia rolul altor factori. Elaborarea și implementarea strategiilor managementului resurselor umane. În paragraful 2.1 am prezentat, în general, ceea ce presupune elabo rarea și implementarea unei strategii. Să ne reamintim elementele principale ale proceselor: a) construirea contextului; b) elaborarea strategiei: − intenția strategică (viziunea, scopul, misiunea, obiectivele, prioritățile etc.) − evaluarea strategică (oportunități și riscuri, puncte tari și slabe, competitorii, resursele, capabilitățile); − alegerea strategică (criterii, opțiuni cu grade diferite de dezirabilitate și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
implicarea în atmosfera cărții. Cartea transmite idei printr o înșiruire de cuvinte. Putem lua parte la acțiunea cărții transformând cuvintele în imagini. Putem de asemenea să simțim ritmul, muzica. Implicându-ne în acțiune ne va fi mai ușor să ne reamintim informația. 5. Pauzele sunt foarte importante după fiecare sesiune de lectură dinamică pentru ca subconștientul nostru să poată absorbi atât informația cât și imaginile sonore și vizuale. 6. Dezvoltarea creativității și a memoriei este de asemenea foarte importantă. Prin jocuri reușim
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2929]
-
subconștientul nostru să poată absorbi atât informația cât și imaginile sonore și vizuale. 6. Dezvoltarea creativității și a memoriei este de asemenea foarte importantă. Prin jocuri reușim să dezvoltăm și să echilibrăm cele două emisfere cerebrale, jocuri care să ne reamintească informația citită cu o zi sau două în urmă.
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2929]
-
stilul arhaic byzantin la starea de progres artistic în care ne găsim. Catedrala de la Constanța este o dovadă că se poate înfrăți partea nobilă a stilului byzantin cu cunoștiințele dobândite în școlile clasice. Ansamblul decorațiunei byzantine a catedralei de la Constanța reamintește epoca înfloritoare a acestei arte, al cărei caracter mulți și-l închipuiesc la noi că ar consta în barbariile și imperfecțiunile decadenței ei"193. Sculptorii casei regale, Fritz Storck și Oscar Spaethe au marcat această afinitate pe care cele două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura evanescent-efemeră a visului. Imaginea este inconsistentă, cu ceva difuz; Luchian nu descrie un simplu efect de percepție, ci o imagine reamintită sau extrasă prin intermediul visului din propria sa imaginație. Un alt tablou se intitulează Melancolie, un pastel, ca și primul "reprezentând chipuri feminine, motive preferate ale artei simboliste"278. Referința la poezia eminesciană nu mai este directă, însă tabloul constituie o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]