10,956 matches
-
dicat în sus și odată cu ea. și victima, când ministrul cu rev erențe, a preluato, i-a oferit iar brațul și a petrecut-o la trăsura care o aștepta, unde i a sărutat mâna la... despărțirea de ea. Firește, politețea rusească a fost suficientă ca poeta să nu mai rămână multă vreme la Petersburg. Se zice de către același Rosetti că și poetul Pușkin ar fi avut plăcerea unei astfel de ședințe literare la subsolul poliției ruse. „Elena Ghika - celebră de la 1855
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
deces. ȚACHE Aveți rău de spațiu închis? LELLA Nu drăguță. Eu am rău de mare. Și nu te uita ca prostu, că orice apă se varsă în mare și mare țiar fi pomana să dai un wiscky, fie el și rusesc, contrafăcut de unguri. Merçi. ȚACHE Cum și când v-a venit ideea de a candida? LELLA Păi, ca s-o zic pe bune,mi-a venit într-o noapte când eram într-o situație foarte... supra. S. LABOU Supranaturală? LELLA
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube. Asta dacă nu pun la socoteală colecția mea de discuri și serviciul de ceai de cristal al neveste-mii, rusesc, care au În prezent mai puține piese, sînt mai sobre. În plus, copiii lor intră seara În sufrageria mea și se uită la televizor la filme cu ciclopi dînd volumul foarte tare. Ultimul lucru pe care l-am mai Îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mare măsură o asemenea proză, de parc-ar fi fost scrisă de Soljenițîn, pare clinic, curios, umed. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns Nela și doctorul ei frenetic, vin peste noi scene decupate din alte pelicule, de regulă rusești, filmate noaptea la rîul prin care-o trece ceferistul pe eroină și pe malul căruia se usucă și rîd femeile de la țară, din vagon, cu basmale roșii și chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un tablou de la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că n-are nici o legătură cu parafrazarea discutată ori cu cinematograful, ci doar imită. Imită fără reținere și fără nici o surdină, un filtru, o batistă, o realitate ea Însăși falsă, imită filmul italian al anilor cincizeci, ca și pe cel rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a se vedea secvențele cu banda de copii, furate de la partizani , și o face excepțional de prost, apoi imită pînă și imitația și apar cadre „americane”, cu urmăriri de mașini penibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un William Hurt de zile mari (ca mai Întotdeauna), calm, solid și fragil, filmul nu face altceva decît să demonstreze că pot și americanii, atunci cînd Îți pierduseși orice speranță, să danteleze filme de o mare frumusețe, europene, aproape rusești. În zilele astea cînd Suharto Își dă demisia, viața omului nu mai face două parale, nici nu mai are cum, prea se moare-n masă, În direct, pe ziduri, poduri, blocuri, se cade pe negîndite cu avionul, vine ciclonul, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băieții americani de extracție europeană preiau des tema prieteniei și/sau a războiului din Trei camarazi ori Soroc de viață și de moarte și zic că-i ideea lor În Cowboyul de la miezul nopții , și făcea parte dintr-o comunitate rusească de undeva de prin America unui orășel de munte prin care treceau trenuri și cerbi, acum Însă, În filmul ăsta pe care-l urmăream la televizor tot mai Încîntat În timp ce-mi revenea prin minte deși-mi păruse dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Simplul fapt că omul vine din Basarabia este automat un atestat de valoare. Lucrul ăsta trebuie să-l Înțeleagă și americanii. Îl Înțeleg: În această dramă năprasnică, Păvălache e craiul satului. Bea și iubește pe ruptelea. Prietenul lui cîntă arii rusești la acordeon. Dezrădăcinarea e completă. Într-un moment de iritare, Păvălache Îi sparge armonica. Apar două pretendente la mîna lui Păvălache. Ele spun prostii. Ți-e jenă să rîzi, bei un coniac, dai sonorul televizorului mai Încet. Prea tîrziu, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dubios și cîntînd din zece-n zece minute, la acordeon, frînturi dintr-o melodie țigănească din Serbia (Gypsy Reggae). După un timp, fetei Îi cedează nervii tot observînd idila maică-sii și-i propune lui Depp o partidă de ruletă rusească ca-n VÎnătorul de cerbi. Ceea ce se Întîmplă-n film nu are Însă mai niciodată aerul că-i serios, deși este, ruleta se desfășoară cu adevărat și muzica din fundal ar trebui să-ți dea de gîndit. Burlescul din secvențele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
negru, din păcate se Întrerup mereu - se termină pelicula, ni se explică - și ratezi happy-end-ul cînd ea se-aruncă În brațele lui și sar amîndoi În aer din tractor. Mult mai bine realizate - mai moderne - decît celebrele filme de război rusești, aceste capodopere mute cu buget fluviu ne arată cum se face chiseliță o țară În imagini centrate de crucea vizorului și Însoțite de, ca altădată pianul din sala de proiecție, muzica odihnitoare a diverșilor comentatori pe post de subtitrare, adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minte. Totuși, din cînd În cînd, cu un confortabil sentiment de superioritate - la urma urmei Îl lăsa să locuiască la el, Îl tot scăpa din cele mai neașteptate Încurcături -, Îi cere ca la șezătoare un cîntec normal, vesel, de apartament, rusesc, audiindu-l În timp ce mănîncă castraveciori și bea șampanie ținînd o tîrfă cu ciorapii rupți pe genunchi, vrea o melodie clară, pe care să danseze, Sașa Își dă toată silința, se execută preț de cîteva note, Însă derapează repede și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt necesare două ore de tensiune, demență și Împușcături pentru a descrie oroarea războiului, căreia-i mai și cade curentul pe la sfîrșit prin abuz de atrocități, mutilări și furnici de junglă, Cimino o comprimă În cele șapte minute ale ruletei rusești, tocmai prin compresie aducînd-o la insuportabil (VÎnătorul de cerbi, Oscaruri). Însă, după cum se observă, de pomană toate filmele, Vietnamul, viețile pierdute, ca de obicei nimeni nu a Învățat nimic și este foarte posibil ca fiii unor veterani ai anilor șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate reprezenta orice alt patruped”. Un bou, de pildă. În Europa nr. 97, un titlu mare de tot: „Străinii - coloana vertebrală a securității și a PCR-ului”. Dar ce au, domnule, ăștia, cu șira spinării? Apar puzderie de nume ungurești, rusești, iudaice, printre care se distinge iremediabilul nume sionist Boțoacă, oameni ce ne-au făcut mult rău, În timp ce noi stăteam. Dacă Boțoacă era coloana vertebrală, Înseamnă că noi, autohtonii, eram coastele. Între care avea să se implementeze puțin mai tîrziu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o editură americană, cartea a fost Îngrijită (sau scrisă) de un rus emigrat pentru motivul că nevoia de eroi sexuali era destul de mare (ca și acum). De atunci, a fost tradusă În 23 de limbi (!) plus coreeană. În prefața ediției rusești, o doamnă Olga scrie cîteva adevăruri fundamentale pentru literatura universală: „E adevărat că a scris-o Pușkin ? Nu știu. Dar aceasta deja nu mai are importanță”. Se clarifică astfel un aspect: numele scriitorilor nu are nici o semnificație, după ce timp mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imposibil de pronunțat În islandeză, mai ales că nici ăsta nu era el. Volumul - care a provocat un imens scandal În Rusia - poate fi o Încercare a cuiva de a se substitui marelui poet, sau o mostră excelentă a romanului rusesc postmodern. Oricare ar fi adevărul, zice Olga, această carte aduce multă satisfacție cititorilor, fiind una dintre cele mai renumite apariții din beletristica rusă. Deloc surprinzător, doar toată planeta se uită la telenovele și fotbal cerebral, Planeta Idioților fiind numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
una dintre cele mai renumite apariții din beletristica rusă. Deloc surprinzător, doar toată planeta se uită la telenovele și fotbal cerebral, Planeta Idioților fiind numele de cod sub care e cunoscută În univers. Acum să vedem mostra excelentă a romanului rusesc, avînd În vedere că este jurnal. Chiar de la al doilea paragraf, devine limpede că Pușkin l-a scris: „...Pizda va trona fără nici un obstacol În cerurile mele”. Spre marea mea satisfacție, cuvîntul magic apare În sfîrșit cu majusculă, neaoș integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
foarte abil În bucătărie. Descriere abilități. După o săptămînă, devine inabil. Îl atacă fluturii și gîndăceii care după ziua de luni Începuseră să-l Îndrăgească, acum Își schimbă comportamentul. Don Juan vrea un walkmen. Apare mașina valetului (un vechi model rusesc). Vorbește șoferul. Monolog de o spectaculoasă stupiditate. Drept urmare, Port Royal e asediat. Hanul este Înconjurat de cele 6 sau 7 femei Îmbrăcate-n alb (unele au venit cu parașuta). Descriere castani, stejari, puf de plopi. RÎndunele. DJ fiind loialitatea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai ferit de arșiță, să se odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere să ne binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult pentru sine. Așa se spunea pe la noi, că dacă te binecuvântează cineva când trage să moară, îți aduce noroc. - Așa am auzit și eu, îl întrerupse Iliescu. Dar îți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
legea lui, în limba lui... Întoarse capul spre Darie. - Poate dumneavoastră, domnule elev, care știți atâtea limbi... Darie își aprinse țigarea. Ridică descurajat din umeri, încercînd zadarnic să zâmbească. - Nu știu. Acum îmi pare rău. Ar fi trebuit să învăț rusește... Se întrerupse, cu ochii la rănit, și trase adânc din țigară. Dar poate înțelege el, adăugă. Poate cunoaște el alte limbi... Șovăi câteva clipe, apoi înălță din nou din umeri. - Încercați, domnule elev, îl auzi șoptind pe Zamfira. Încercați, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să-i vorbesc? Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca un câine. Vorbiți-i în orice limbă, că dumneavoatră sunteți filozof... Darie oftă fără voia lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pornise singur înainte, cu câinele lângă el. Cei doi așezaseră rănitul la umbra rară a unui salcâm, își scoseseră căștile si se ștergeau pe obraz. Darie se apropie stânjenit, silindu-se să zâmbească. - A bolborosit mereu pe limba lui, în rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din palma deschisă o bucată de zahăr și începu s-o sugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vânătoare germane zburând foarte jos, iar în spatele lui, dincolo de lanurile de porumb în care se afundaseră în zori, poate chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte, surde, înfundate, ale brandurilor rusești. - ... Evident, continuă desfăcând un nou pachet de țigări, atunci mi-am dat seama că visez și m-am deșteptat. Dar am să vă mai spun ceva, deși poate n-o să mă credeți: ce m-a impresionat mai mult, și m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aș răspunde: da și nu. Este greu de închipuit că Ivan nu ghicise ce voiau de la el. Dovadă că a rostit cuvântul Cristu. Așa că, probabil, le-a vorbit, șoptind cuvinte pe care ei nu le puteau înțelege, pentru că nu știau rusește. Cuvinte, foarte probabil, de prietenie, poate chiar de dragoste, creștină sau altfel, în sfârșit, de dragoste între oameni. Dar, evident, nu asta așteptau Zamfira și Iliescu de la el; în fond, nici nu era o binecuvântare propriu-zisă... Darie ridică brusc fruntea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câțiva pași în urmă. - Mă băieți, spuse, da voi știți unde mergem? Pe-aici ne afundăm în porumbiște... - Pe-aici e drumul, domnule elev, spuse Zamfira apropiindu-se. Că dacă am umbla pe cărare, poate dă peste noi vreo patrulă rusească. O ținem tot pe-aici, prin porumb, până către miezul nopții, și numai după aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim în șosea în spatele rușilor, și ne luăm după ei până ce se luminează. După aceea ne înfundăm din nou în porumbiște, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre pod, de unde scăpasem ca prin minune în viață cu o zi mai înainte. Înțelesesem că nu mai putem intra în sat dacă ipoteza lui Zamfira era justă, și anume că rușii schimbaseră direcția după atacul aviației germane. Grosul coloanei rusești părăsise șoseaua principală și se răsfirase prin satele din apropiere. Dar nu înțelegeam de ce trebuia să ne întoarcem înapoi spre pod. Evident, mă încredeam în simțul lor de orientare. Amândoi erau siguri că mergem în direcția cea bună. Zamfira mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]