10,690 matches
-
II-a pentru portret. Dacă lucrarea "Orfeu și Euridice" cu care a concurat pentru obținerea bursei este astăzi pierdută din cauza incendiului din anul 1885 de la Școala de Belle Arte, au rămas picturi din perioada studenției sale și mai ales o schiță de compoziție religioasă executată în anul 1870. Despre acestea se poate spune că prin ele transpare un artist stăpân pe mijloacele tehnice pe care un pictor ar trebui să le aibă și care, sunt indispensabile redării trăsăturilor esențiale într-un
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
pe mijloacele tehnice pe care un pictor ar trebui să le aibă și care, sunt indispensabile redării trăsăturilor esențiale într-un portret și mai ales necesare construirii unui grup după legile compoziției. Mărturii ale talentului său din această perioadă stau schița pentru compoziția cu tematică religioasă intitulată "Fecioara cu pruncul", secondată de Sfântul Ioan și un înger într-un peisaj, și "Portretul de bărbat" care s-a aflat la Muzeul Toma Stelian. Sava Henția și-a continuat studiile între anii 1871
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
oficiale necesare unui reporter aflat în serviciul autorității militare. El nu s-a manifestat cu rigurozitate în selecționarea judicioasă și părtinitoare a temelor ca în cazul tabloului intitulat " Sfatul Major al Domnitorului". Astfel, se poate vedea că artistul realiza și schițe ale scenelor mai puțin eroice, dar pline de veridicitate și umanitate care se derulau în această campanie militară din spatele frontului. Pe Henția l-a preocupat aspectul economic al războiului și necesitatea de a-și nota această tematică nu s-a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
datează și primele însemnări din "Jurnal". Printre lecturile sale se numără: Friedrich Nietzsche, Novalis, Dostoievski, Ralph Emerson, Maurice Maeterlinck și Aristotel ("Poetica" mai ales), autori care l-au influențat durabil, așa cum a mărturisit-o. Scrie de asemenea poezii și câteva schițe de piese dramatice, astăzi pierdute. În 1899 redactează primul său manuscris, "Domnul Vivisector", care pune deja bazele esteticii sale literare și mai ales a observației științifice a vieții. În același an se îndrăgostește de Valerie (este numele pe care i-
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
în legătură cu biserica din localitate. Se bănuiește că acest eveniment ar fi tocmai terminarea bisericii, ocazie cu care a fost realizată și inscripția ce se păstrează în partea superioară a trecerii din pronaos în naos. Legat de momentul edificării bisericii, în "Schița Monografică a Sălagiului" este dat ca an al construirii acesteia, anul 1658. În 1867, parohia Porț ținea de protopopiatul Crasnei, vicariatul Silvaniei și avea ca preot paroh pe Teodor Bruchental. Este amintită biserica, de lemn, având hramul "Înălțarea Domnului". La
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
și logistică de război. Doar în 1888, cănd Prus avea 40 de ani, a scris prima sa ficțiune istorică: o poveste scurt[, dar uimitoare "O legendă a vechiului Egipt". Această poveste îi va servi, câțiva ani mai tarziu, ca o schiță preliminară pentru primul său roman istoric, "Faraonul" (1895). În cele din urmă,Prus a scris 4 române despre ceea ce el a menționat într-o scrisoare din 1884, ca mari întrebări ale epocii noastre: ,Avanpostul" (Placówka, 1886) despre țăranii polonezi, "Păpușă
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
pe care nu le lămurește, Sphrantzes decisese, între timp, că împăratul său ar trebui să se căsătorească mai degrabă cu doamna din Georgia decât cu prințesa din Trapezunt, și începuse să redacteze contractul de căsătorie cu regele georgian. Înarmat cu schița documentului, s-a întors la Constantinopol pe o corabie venețiană; a sosit la 14 sept 1451, aducând cu el un sol georgian. Părea că, în cele din urmă, căutarea unei împărătese luase sfârșit. Constantin i-a mulțumit cu generozitate lui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
care prevestea pieirea celor care întorseseră spatele lui Dumnezeu. La 13 septembrie 1452, cu o lună înainte de sosirea lui Isidor, Teodor Agallianos, un jurist din Constantinopol, odinioară prieten al lui Marcu Eugenikos și membru al synaxis-ului, așternuse pe hârtie prima schiță a unei cronici scurte despre evenimentele contemporane. Megaducele Luca Notaras a slujit țelului urmărit de împărat, încercând să păstreze spiritele calme. El a convins o adunare a poporului de bunele intenții cu care venise cardinalul și de faptul că celebrarea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
leziuni minore. În secolul al XIII-lea, în „Cuvântul lui Daniil Zatocinik”, manuscris rusesc, se descriu petrecerile populare la slavi, în timpul cărora oamenii se lansau în aer cu ajutorul unor echipamente speciale, confecționate din mătase. Leonardo da Vinci a făcut prima schiță a unei parașute în perioada 1480-1483, când trăia la Milano. Este posibil ca ideea parașutei să nu îi aparțină. Istoricul Lynn White a descoperit un mascris italian anonim din jurul anului 1470, în care apar două desene ale unor parașute, dintre
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
când trăia la Milano. Este posibil ca ideea parașutei să nu îi aparțină. Istoricul Lynn White a descoperit un mascris italian anonim din jurul anului 1470, în care apar două desene ale unor parașute, dintre care unul este foarte asemănător cu schița lui da Vinci. Prima testare reușită a unei asemenea parașute a fost făcută în 1617 în Veneția, de către inventatorul Dalmat Faust Vrančić (la italieni îl găsim sub forma Fausto Veranzio). Aparatul a fost numit "Homo Volans" (Omul Zburător). Parașuta modernă
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
este din șindrilă, fiind refăcut de câteva ori. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea ""Botoșanii în 1932. Schiță monografică"", se menționează că schitul lui Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945. În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
Uniunii Scriitorilor din România; Asociației Jurnaliștilor din România; Academiei de Stiinte, Litere și Arta (ASLA); Asociației Generale a Economiștilor din România; Camerei Auditorilor Financiari; Corpului Experților Contabili. Ca scriitor și publicist, a publicat 5 cărți de proza, precum și foiletoane și schițe în mai multe reviste literare (pseudonim I. Giurgeșteanu). Ionel Bostan este autor al mai multor lucrări, atât din domeniul economic cât și juridic. Dintre acestea se menționează: (2) Ionel BOSTAN"," Ștefan Pete (2015) "Deturnarea fondurilor europene: (I)regularitate și corecții
Ionel Bostan () [Corola-website/Science/310392_a_311721]
-
amintită cu aproximativ 150 suflete, biserică și casă parohială. Unele surse bibliografice susțin faptul că vechea biserică de lemn avea hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" în timp ce Șematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla pe anul 1947 atribuie bisericii hramul "Buna Vestire". Schița monografică a Sălajului, editată la începutul secolului XX ne oferă informații despre biserica de lemn din Chendrea. Potrivit acesteia ""biserica este de lemn, nu se știe anul când s-a construit. Pe partea dinspre altar a fruntariului se poate citi
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
Calea Lactee, creștini neoprotestanti și păuni), o meditație despre spiritualitate, prezentat la Festivalul Teknoval din Ontario. În toamna lui 2005 și primăvară lui 2006 a prezentat publicului "Fanging My Way Thru America" (Prinzându-mi drumul meu prin America), o colecție de schițe și monologuri despre vampiri imigranți. A lucrat la un proiect multimedia, "Burning Down The Shrine To My Batterer" (Arzând altarul agresorului meu), care oferă idei neașteptate de îmbunătățire a situației în caz de violență familială, prezentat la Stage Left Studio
Ella Veres () [Corola-website/Science/310449_a_311778]
-
s-a împrietenit cu Carl von Weber, nepotul compozitorului, și a fost de acord să pregătească o versiune pentru interpretare a operei neterminate a lui Carl Maria von Weber, "Die drei Pintos" („Cei trei Pinto”). Mahler a transcris și orchestrat schițele muzicale existente, a folosit părți din alte lucrări ale lui Weber și a adăugat câteva compoziții proprii. Premiera de la "Stadttheater" din ianuarie 1888 a fost o ocazie importantă, la care și Ceaikovski a fost prezent, împreună cu directorii unor instituții de
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane: - Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric ("Cronică de familie", 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului "Oblomov" (1857), în care creează tipul personajului superficial, inutil într-o societate în transformare. A doua jumătate a secolului al XIX-lea se
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
și nu o dată intrau în luptă cu ei, uneori pierzându-și viața, iar alteori răpunându-i pe musafirii nepoftiți. Cercetătorul Vladimir Nicu a studiat și el această localitate și chiar a publicat în ziarul «Moldova Suverană» (10 ian. 1995) o schiță interesantă. El constată că în 1667 trec pe aici cetele de oaste ale domnitorului Moldovei Petriceico Vodă și ale domnului Munteniei Grigore Vodă. Ele trec Prutul pe la Zalucea. Deci, aceste sătișoare erau deja bine cunoscute. Denumirea actuală Drepcăuți o aflăm
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
jucat în "Podul sinucigașilor" și "Așteptăm pe altcineva" de Paul Ioachim, ambele în regia autorului (Teatrul „George Ciprian”, Buzău), "Noiembrie" sau "Sărutul", de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb (Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București), "Raport pentru o Academie", după o schiță de Franz Kafka, regia Cristina Ioviță (Teatrul de Cameră al UNITER), etc. La Teatrul de Televiziune
Carmen Tănase () [Corola-website/Science/306015_a_307344]
-
Trandafirul Alb; toți membrii erau studenți care-i urmau cursurile universitare. Această legătură s-a realizat - la început - prin Hans Scholl și Alexander Schmorell. Impresionat și de înfrângerea germanilor la Stalingrad, Huber a aderat total la grup, fiind autorul unei schițe pentru manifestul al cincilea și al întregului manifest al șaselea. A fost arestat pe 27 februarie 1943 și judecat pe 19 aprilie, același an, când a fost condamnat la moarte prin decapitarea cu ghilotina. Judecătorul nazist Roland Freisler (de tristă
Kurt Huber () [Corola-website/Science/306243_a_307572]
-
Clădirea școlii românești a fost adaptată și deschis un magazin cu marfă combinată iar astăzi un magazin alimentar. Așa s-a terminat o perioadă luminată din viața bisericii și a satului Sărcia. Volumul despre care este vorba, cuprinde 62 de schițe umoristice scrise, după relatarea autorului, pe parcursul anilor 1960 și până în zilele noastre. Multe dintre ele au fost tipărite în publicațiile românești de la noi din țară dar și în cele sârbești. Tot după spusele autorului, dânsul nu a dorit să devină
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
A mai tipărit și „Comedii“, un volum cu patru comedii dintre cele opt pe care le-a scris pentru necesitățile Trupei de teatru de amatori din Sărcia. În editură proprie, în anul 2008, a tipărit volumul de povestiri din judecătorie, schițe umoristice, mai sus amintite. Ca avocat s-a confruntat, zi de zi, cu probleme și procese care în marea lor măsură au conținut și momente umoristice. Cu o sensibilitate aparte, autorul le-a extras din mediu juridic, le-a dat
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
răspunse Pali într-un moment de relaxare simțind că procesul a fost inutil și absurd. Avocatului i-am dat rațe! era dispus să facă glume și plecă făcând din mână ca tot omul rămas păgubaș.“ Sunt în total 62 de schițe umoristice scrise într-un stil aparte, un stil caracteristic domnului Livius Lăpădat, presărat cu regionalisme și expresii caracteristice graiului sărcian. Povestirile se citesc ușor și cu plăcere, te transpun, pentru moment, într-o lume aparte crată de autor dar, care
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
războiului, și au început să lucreze pentru "Cinderella" (Cenușăreasa), care a devenit cel mai bun succes al studioului după "Albă ca Zăpada și cei șapte pitici". În timpul unei călătorii de afaceri în Chicago la sfârșitul anilor '40, Disney a desenat schițe ale ideilor sale pentru un parc de distracții în care copii și părinții pot să se distreze împreună. Acest plan trebuia inițial să fie vis-a-vis de studio. Ideile originale au crescut într-un concept mult mai mare care avea să
Walt Disney () [Corola-website/Science/304743_a_306072]
-
în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863. Acesta a publicat revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, cel mai mare poet al României, Ion Creangă, un povestitor de geniu și Ion Luca Caragiale, autor de nuvele si schițe devenite clasice, și cel mai mare dramaturg al României. În aceeași perioadă Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian au fost printre fondatorii picturii moderne române; compozitorul Ciprian Porumbescu, originar din Bucovina, s-a distins, de asemenea, în această perioadă. În Transilvania
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
constant; o a doua serie a început în 1838 și o a treia în 1845. Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși Danemarca încă rămânea sceptică. În 1851 el a publicat cu mare fast în Suedia, un volum cu schițe de călătorie. Un călător împătimit, Andersen a mai publicat și alte jurnale mai lungi de călătorie: "„Imaginile posomorâte ale unei călătorii la Harz”, „Bazarul unui poet”, „În Spania”, „O vizită în Portugalia în 1866”" etc. Ultima carte descrie vizita lui
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]