11,011 matches
-
în unele părți din Europa până în secolul al XIX-lea) și a și construit cel mai mare edificiu din evul mediu timpuriu, Hagia Sofia. Succesorii lui Iustinian, Mauriciu și Heraclius s-au confruntat cu invazii ale triburilor avare, bulgare și slave. În 626 Constantinopol, de departe cel mai mare oraș al Europei evului mediu timpuriu a rezistat unui asediu al avarilor și perșilor. În câteva decenii, Heraclius a purtat un război sfânt împotriva perșilor, cucerindu-le capitala și asasinând un monarh
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
salveze Constantinopolul de două asedii arabe (în 674-677 și 717), Imperiul în secolul al optulea și începutul celui de-al nouălea a fost zguduit de marea controversă iconoclastă, însoțită de lupta dinastice dintre diversele facțiuni de la curte. Triburile bulgare și slave au profitat de aceste certuri și au invadat Iliria, Tracia și chiar Grecia. Pentru contracararea acestor amenințări, a fost introdus un nou sistem administrativ. Administrația civilă și militară regională era încredințată unui general (straregos). O temă, înainte o subdiviziune a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
care și-au câștigat independența de la Imperiul Turcic în secolul al șaptelea. Hazaria era un stat comercial multietnic, care își datora bunăstarea controlului comerțului pe râuri între Europa și Orient. De asemenea, ei primeau tribut de la alani, maghiari, diverse triburi slave, și de la goții și grecii din Crimeea. Printr-o rețea de negustori evrei, radaniții, ei păstrau contactul cu ținuturi îndepărtate, ca Spania și India. Confruntați cu expansionismul arab, hazarii s-au aliat cu bizantinii, și au intrat în conflict cu
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
împotriva Constantinopolului, au acceptat creștinismul ortodox. Prin eforturile a doi misionari, Sfântul Chiril și Sfântul Metodiu, a apărut primul aflabet slav, iar un dialect local, limba slavonă, a devenit limba bisericii. La nord de zonele adiacente Imperiului Bizantin, prima entitate slavă atestată a fost Moravia Mare, care a apărut sub protecția Imperiului francilor, la începutul secolului al nouălea. Până la fragmentarea ei, drept consecință a confruntărilor cu francii răsăriteni, un secol mai târziu, Moravia Mare a fost scena confruntărilor dintre misionarii creștini
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Tervel a devenit cunoscut ca "Salvatorul Europei". Bulgaria a oprit de asemenea migrația triburilor barbare (pecenegi, hazari) către vest, și în 806 a distrus hanatul avar. După adoptarea creștinismului, în 864, Bulgaria a devenit centrul spiritual și cultural al lumii slave răsăritene. Alfabetul chirilic a fost inventat de învățatul bulgar Clement de Ohrid în 885. În 927 Biserica Ortodoxă Bulgară a fost prima biserică națională europeană ce și-a câștigat independența, cu un patriarh propriu. O dată cu sfârșitul Imperiului Roman de Apus
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
sa i-l trimite pe Nicolae, fiul lui Gavril: "Am aflat că aveți nevoie de un om pravoslavnic, care să cunoască diferite limbi. Vă trimitem așadar pe purtătorul acestei scrisori, Nicolae, fiul lui Gavril, om foarte învățat în latină și slavă, de asemenea în greacă; el va putea să învețe cu repeziciune și rusa și să facă tot felul de tălmăciri...Dumnezeu vi-l trimite! S-a născut în Moldova, dar tatăl său este grec din insula ("sic") Peloponezului. El va
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
vor termina până prin sec. XVIII. Ultimii veniți în zonă sunt rușii. Revenind la antichitate, trebuie precizat că principalii locuitori ai acestui teritoriu au fost tirageții și cimerienii. Mai târziu, în partea de nord, va cunoaște influența slavo-varegă. Mai multe triburi slave păgâne vor trece către apus prin anumite zone ale Zaporojiei în sec. V-XI. Între timp însă, deja creștinismul fusese propovăduit în partea sudică a acestui teritoriu, ca și în Crimeea, sudul Moldovei, Dobrogea etc de către Sfântul Apostol Andrei și
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
bizantine din secolele VIII-IX. În antichitate foarte importante au fost pentru Zaporojia cetățile-colonie grecești Tyras (de la gura Nistrului), Olbia (de la gura Bugului) și Herson (de la gura Niprului, în amonte de Olbia). Prin intermediul lor se desfășurau și legăturile comerciale cu ținuturile slave din regiunea Moscovei de astăzi și cu teritoriile baltice. Partea de sud a Zaporojiei, din zona pragurilor Niprului până la Marea Neagră va face parte în sec. XII-XIII din Statul berladnicilor, întins de la Carpați până dincolo de Nipru și având capitala la Bârlad
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
și-o petrece la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu, este mutat în cadrul regimentului de graniță din Caransebeș. Cursurile primare le începe la școala din localitatea natală, Rudăria, avîndu-l ca învățător pe Ion Mazaran; cursurile ținîndu-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeș, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin, pe care o termină în 1827. În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obțină titlul de doctor al Universității
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
din apropierea centrului orașului. La trei kilometri nord-vest de Podgorica, se găsesc ruinele orașului antic Diocleea, un oraș cunoscut în Grecia Antică, timpurile dinaintea și din timpul Imperiului Roman. Împăratul roman Dioclețian își are rădăcinile în aceste regiuni. „Duklja” este varianta slavă a vechii denumiri. Când a fost fondat (înaintea secolului al XI-lea), orașul se numea Birziminium. În Evul Mediu, era cunoscut sub numele de Ribnica (). Numele Podgorica a început să fie folosit din 1326. Din 1946 până în 1992, orașul se
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
10 km²) a fost posibilă datorită poziționării geografice favorabile, a climei blânde, a condițiilor economice și a capacității de apărare, fapte esențială pentru o viață lipsită de griji în acele vremuri. Din secolul al V-lea, odată cu sosirea primelor triburi slave și avare la începutul dezmembrării Imperiului Roman, această zonă a fost martora mai multor evenimente speciale. Cu timpul, fortărețele s-au dovedit a fi impracticabile și oamenii au fost nevoiți să construiască alte orașe. Grupurile slave din zonă erau în
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
odată cu sosirea primelor triburi slave și avare la începutul dezmembrării Imperiului Roman, această zonă a fost martora mai multor evenimente speciale. Cu timpul, fortărețele s-au dovedit a fi impracticabile și oamenii au fost nevoiți să construiască alte orașe. Grupurile slave din zonă erau în conflict permanent cu Imperiul Bizantin și au tins să fondeze un stat nou. Rezultatul a fost orașul Ribnica, ai cărei locuitori au început să-și construiască adăposturile pe râul omonim. Numele orașului venea probabil de la numele
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
ul a fost o mișcare politică apărută la mijlocul secolului al XIX-lea care avea ca scop unirea tuturor popoarelor slave. Atenția principală era îndreptată către Balcani, unde slavii sudici erau guvernați de două mari imperii: Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. ul a fost folosit ca unealtă politică atât de Imperiul Rus cât și de Uniunea Sovietică. Deși mai întâi ideile panslaviste
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
ruși, iar ideea unității panslave a ajuns să se confunde cu aceea a unirii tuturor slavilor sub tutela Imperiului Rus, apărătorii țariști ai acestei doctrine au ajuns la concluzia că numai rușii sunt "slavi adevărați". Unii au considerat că națiunile slave ar trebui să adopte limba rusă, religia ortodoxă și alfabetul chirilic. Astfel de atitudini extremiste au făcut ca mai vechi sprijinitori ai ideii panslave să se delimiteze de abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
alfabetul chirilic. Astfel de atitudini extremiste au făcut ca mai vechi sprijinitori ai ideii panslave să se delimiteze de abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând chiar și tensiuni
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând chiar și tensiuni între slovaci și cehi. Apariția așa-numitului bloc răsăritean după încheierea celui de-al doilea război mondial și, în special, după ocuparea Cehoslaovaciei de Armata Roșie în 1968, au aruncat în
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
față statul iugoslav a fost tendința dominatoare a sârbilor în regatul multietnic. Deși panslavismul timpuriu a suscitat ceva interes printre polonezi, această orientare politică și-a pierdut repede din importanță datorită dominației Rusiei care, în timp ce vorbea despre eliberarea altor popoare slave prin acțiunile frățești ruse, în zonele pe care le stăpânea în Polonia ducea o politică opresivă. Panslaviștii ruși aveau o atitudine ambiguă față de polonezi, reprezentanți pe de-o parte ai unei națiuni slave, dar pe de altă parte, reprezentanți ai
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
care, în timp ce vorbea despre eliberarea altor popoare slave prin acțiunile frățești ruse, în zonele pe care le stăpânea în Polonia ducea o politică opresivă. Panslaviștii ruși aveau o atitudine ambiguă față de polonezi, reprezentanți pe de-o parte ai unei națiuni slave, dar pe de altă parte, reprezentanți ai unuia dintre cei mai puternici adversari istorici ai Rusiei, Papalitatea Romană. Din punct de vedere istoric, Polonia a căutat să se alieze de-a lungul timpului cu alte națiuni neslave precum Ungaria sau
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
1795), o tradiție care l-a făcut pe Friedrich Engels să afirme că "polonezii au pus libertatea lor mai sus de slavismul lor". Panslavismul secolului al XIX-lea a avut o influență mică asupra polonezilor, cu excepția simpatiei pentru alte națiuni slave aflate sub dominație străină și care se luptau pentru câștigarea independenței. După ce Polonia și-a recucerit independența de sub dominația prusacilor, austriecilor și rușilor în 1918, nici o forță politică responsabilă din Polonia nu a avut în programul lor o prevedere panslavă
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
Țara Sfântă”). O altă îngrijorare occidentală a momentului: teama statelor germane relevante (Austria și Prusia, membre și ele alături de Rusia în “Sfânta Alianță”) că panslavismul aflat din ce în ce mai mult în grațiile țarului Nicoale I, ar putea provoca revolte ale numeroaselor populații slave (dintre care unele și ortodoxe) trăitoare în imperiul lui Frany-Iosif. Rusia, mai exact țarul Nicoale I, care guverna țara ca despot absolut, considera a fi o misiune religioasă legitimă apărarea obiditelor minorități creștin-ortodoxe din Imperiul Otoman, aflat, deja, în perioada
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
slavi sudici, vorbitori ai limbii cunoscute până la destrămarea Republicii Socialiste federative Iugoslavia drept sârbo-croată. Structura populației acestei țări, divizată în trei grupuri etnico-religioase este unică în Europa și înțelegerea sa și a evoluției este necesară pentru înțelegerea istoriei țării. Triburile slave s-au stabilit pe teritoriul de azi al statului bosniac începând cu secolele V-VII. Slavii din Bosnia s-au amestecat cu autohtonii(iliri, celți, traci) și cu coloniștii romani rămași și au adoptat creștinismul în mod treptat(de la autohtoni
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
În această perioada se formează și biserica bosniacă, formațiune considerată eretică atât de către catolici cât și de ortodocși. Divizarea religioasă și lipsa de atenție a celor două biserici creștine față de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părți a populației slave în secolele XV-XVI, ceea ce a fost determinant pentru demografia Bosniei. Pentru perioada otomană nu există date referitoare la componența etnică a Bosniei, însă toate cercetările sunt de acord ca majoritatea populației era musulmană în secolul XVI (deși marja de apreciere
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
o țară primitivă și nu se poate dezvolta decât prin europenizare. Grupul slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și obiceiurile din această parte a lumii. Slavofilii considerau că filozofia slavă estesursă a împlinirii în Rusia și erau sceptici față de materialismul și raționalismul european. Unii dintre ei credeau că obștea sătească tradițională rusă - mir - oferea o alternativă atractivă la capitalismul occidental și putea salva Rusia din punct de vedere social și
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
Saul. Unii istorici au presupus o schimbare de nume determinată de anumite motive; însă cea mai mare parte dintre cercetători - cu și mai multă credibilitate - consideră că cele două nume, semitic (Saul) și roman (Paul; în cultura bizantină și cea slavă Pavel), îi sunt proprii din copilărie. Într-adevăr, printre evreii din diasporă era comună practica folosirii a două nume, unul ebraic pentru relațiile familiale și statutul religios; celălalt roman (sau, după caz, de altă etnie) - pentru viața publică. În cazul
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
20.23), Hristos „primul născut dintre morți” (cf. Col 1,18). Conform viziunii Sf. Ap. Pavel creștinul este, așadar, orientat spre această plinătate, împărtășind, în același timp, tensiunea întregii creații spre „eliberare din sclavia stricăciunii, pentru a intra în libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21). Alte teme ale teologiei pauline care pot și merită să fie aprofundate sunt: Scrisorile lui Pavel, sau cum mai sunt numite azi, "epistolele pauline": "Indisputabil autentice" "Deuteropauline" (autenticitatea lor este disputată) "Epistolele pastorale
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]