11,111 matches
-
atitudini anti-românești, motiv pentru care președintele a sesizat Curtea Constituțională, iar Mircea Mihăieș a decis să-l dea in judecată pe șeful Guvernului . De către prieteni este etichetat ca „intelectual conservator de dreapta”, de către dușmani „intelectualul lui Basescu”. Patapievici este un susținător al politicilor economice libertariene, argumentând că este "cel mai eficient remediu împotriva lenei de gândire". În 2006, în timpul unei dezbateri asupra modului de afișare a icoanelor ortodoxe creștine în sălile de clasă, el a apărat un astfel de afișaj, etichetând
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
Provence, a fugit cu soția lui la 20 iunie, ajungând cu bine la Bruxelles. Regele și-a pierdut popularitatea, iar numele de străzi și firme cu însemne regale au dispărut din tot orașul. Fuga sa i-a convins pe mulți susținători că nu mai pot să-i acorde încredere și deja se vorbea despre instaurarea unei republici, deși se temeau de izbucnirea unui război civil în Franța și la războaie cu alți regi europeni. La 16 iulie, Adunarea a votat pentru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cu brissotini care doreau război, aceștia fiind un grup de deputați și numiți după numele liderului lor, Jacques Brissot. S-au unit cu câțiva deputați și din Gironde, departament din sud-vestul Franței, fiind cunoscuți sub numele de girondini. Brissot era susținătorul unei republici și după fuga de la Varenne, dorea abolirea monarhie și judecarea regelui, înțelegând că acesta nu a acceptat constituția și că se uneltea împotriva revoluției. Erau 130 de girondini în Adunare, astfel, pentru a obține majoritate, aveau nevoie de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a provocat masacrele din septembrie și s-a încheiat cu bătălia de la Valmy, invazia aliaților fiind respinsa. În timpul mișcărilor din 31 mai-2 iunie 1793, au fost arestați deputații girondini. Regimul terorii s-a încheiat cu execuția lui Robespierre și a susținătorilor lui în iulie 1794. A început a doua Teroare când armatele franceze sufereau înfrângeri și Franța era din nou amenințată cu invazia și s-a sfârșit cu victoria de la Fleurus, din iunie 1794 ce a asigurat frontierele Franței. În august-septembrie
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Franței. În august-septembrie 1792 s-au desfășurat alegerile pentru Convenție, rezultatele fiind însă denaturate de teama și intimidare. La Paris, simpatizanții monarhiști și-au pierdut dreptul de vot. Toți cei 24 de membri care reprezentau Parisul erau iacobini, republicani și susținători ai Comunei. Inițial erau 200 de girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cuvânt al comitetului în Convenție, Carnot se ocupa de organizarea armatei. Din comitet făceau parte și doi membri ai Clubului Cordelierilor: Collot d' Herbois și Billaud-Varenne. Aliații lui Robespierre erau Couthon, paralizat și ținut într-un scaun cu rotile,Saint-Just, susținătorul de frunte a Terorii.Toți au fost realeși periodic în perioada septembrie 1793-iulie 1794. Herault s-a retras în decembrie 1793. Maximilien Robespierre a intrat în comitet pe 27 iulie, având rol în menținerea legăturii dintre iacobinii burghezi și sanculoți
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
girondinilor și dorea o funcție după lovitura de stat din 2 iunie 1793. Nu a fost numit ministru de interne și s-a întors împotriva iacobinilor. A acuzat Comitetul salvării publice de tiranie și a încercat să câștige puterea devenind susținător al nemulțumirii populare. Hebertiștii aveau puțini simpatizanți în Convenție, dar mulți în Clubul Cordelierilor, Comuna, Armata revoluționară pariziană și în societățile populare. Robespierre i-a antipatizat profund pentru că a ocupat un loc de frunte în campania de descreștinare. Îi displăcea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
monarhiei. Plebea s-a lăsat manipulată, iar hebertiștii au fost ghilotinați la 24 martie. Comitetul a profitat pentru a-și instaura dictatura, armata revoluționară fiind dezmembrată, clubul cordelierilor find închis, iar societățile populare fiind dizolvate,Comuna epurată și împânzită de susținătorii lui Robespierre. O grupare opusa lui Robespierre s-a închegat în jurul lui Danton care voia să restabilească independența autorităților locale, punând capăt centralizării. Voia să aplaneze disensiunile din cadrul mișcării revoluționare și să oprească Teroarea. Danton s-a îmbogățit considerabil, 400
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
titlu i-a fost conferit în 4 aprilie 2005 de către Universitatea Marmara din Istanbul, respectiv în 14 iunie 2005 de Universitatea din Göttingen. Pragmatismul său i-a adus repede renumele de "prieten al patronilor". A fost calificat drept un aprig susținător al industriașilor. Ambițiile sale au suscitat, de-a lungul carierei sale, numeroase suspiciuni și ostilități, provocând fricțiuni chiar în rândul partidului, unde nu a încetat nici o clipă „să-și facă loc”. Schröder a devenit membru al SPD în 1963, în
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
tendința introducerii minimalismului în artă și muzică. Postmodernismul în filosofie se autodenumește "critical theory"; el domină și controlează procesul de construire al identității în mass media. De remarcat că termenul „post-modern” tinde să fie folosit de critici, iar „postmodern” de către susținători. Cauza ar putea fi faptul că adjectivul postmodern este considerat un simbol și înțelesul său( așa cum ar fi acesta obținut prin simpla analiză lingvistică) ar putea fi ignorat. Postmodernismul a fost identificat drept o disciplină teoretică la începutul anilor 80
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
moțiunii „Un viitor pentru România”, FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-democrației moderne europene”. Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferențele de viziune au determinat divizarea FSN. Susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au câștigat în urma votului iar Petre Roman a devenit președintele FSN. Grupul celor care au pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins și a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale. La prima Conferință Națională
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
FSN s-a desprins și a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale. La prima Conferință Națională a noului partid, care a avut loc în 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susținerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidențiale. Susținătorii moțiunii „Viitorul- Azi”, deși au reușit să se impună în interiorul FSN, au pierdut alegerile parlamentare din 1992. Ulterior, FSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrat (PD). La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN, proaspăt înființat după sciziunea FSN
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
de extremă dreapta și o orientare radical contrară celei cunoscute până acum de public din "Jurnalul" său. Alături de mentorul său Nae Ionescu, afirmă autoarea, Sebastian a început prin a fi, în anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, împotriva parlamentarismului, adept al dictaturii, susținător al Anschluss-ului, profascist și admirator declarat al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian în presa vremii par să confirme afirmațiile. Dacă nu e foarte explicit că atitudinea "antiliberală" a lui Sebastian privea sistemul democrației liberale ca
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
ales președintele național al sindicatului. În noaptea de 12-13 decembrie, regimul a introdus legea marțială. Armata și Unitățile Armate ale Miliției Cetățenești ("Zbrojne Oddziały Milicji Obywatelskiej") au fost folosite pentru a combate „Solidaritatea”. Practic, toți conducătorii sindicatului „Solidaritatea” și mulți susținători au fost arestați. Statele Unite ale Americii și alte țări occidentale au reacționat prin impunerea de sancțiuni împotriva guvernului polonez și a Uniunii Sovietice. Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste evenimente. Regimul comunist polonez a suspendat
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
ales președintele național al sindicatului. În noaptea de 12-13 decembrie, regimul a introdus legea marțială. Armata și Unitățile Armate ale Miliției Cetățenești ("Zbrojne Oddziały Milicji Obywatelskiej") au fost folosite pentru a combate „Solidaritatea”. Practic, toți conducătorii sindicatului „Solidaritatea” și mulți susținători au fost arestați. Statele Unite ale Americii și alte țări occidentale au reacționat prin impunerea de sancțiuni împotriva guvernului polonez și a Uniunii Sovietice. Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste evenimente. Regimul comunist polonez a suspendat
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
1899, Nicolae Iorga a contribuit pentru prima dată la ziarul bucureștean de limbă franceză "L’Indépendance Roumaine", publicând articole polemice despre activitatea colegilor săi și provocând în consecință un lung scandal. Țintele articolelor erau adesea savanți mai bătrâni care, fiind susținători sau activiști ai Partidului Național Liberal, se opuneau "Junimii" și Partidului Conservator al lui Titu Maiorescu; printre aceștia, mai vechii săi prieteni Hasdeu și Tocilescu, precum și V. A. Urechia și Dimitrie Sturdza. Episodul, descris de Iorga însuși ca un debut
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
intervenit ca să-l tempereze. Un alt om de știință care s-a confruntat cu acuzațiile lui Iorga a fost George Ionescu-Gion. Iorga avea să recunoască mai târziu că în cazul acestuia argumentele sale fuseseră exagerate. În aceste polemici, printre principalii susținători ai lui Iorga au fost Dimitrie Onciul, N. Petrașcu și, din afara României, lingvistul german Gustav Weigand. Tânărul polemist s-a mutat de la "L'Indépendance Roumaine" la nou formata "România Jună", colaborare întreruptă un timp pentru călătorii în Italia, Olanda și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
care le promova revista. Școala "Sămănătorulului" era formată din foști sau actuali junimiști, iar retragerea treptată a lui Maiorescu din viața literară a putut duce la crearea unei legături cu "Convorbiri Literare": noul său editor, Simion Mehedinți, era însuși un susținător al tradiționalismului. Un cerc de "junimiști" care susțineau varianta lui Maiorescu de conservatorism au reacționat formând propria revistă, "Convorbiri Critice", editată de Mihail Dragomirescu. În tandem cu întoarcerea deplină în cultură și jurnalism politic, care includea dezbateri lungi cu istorici
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
țării. Fiind deasemenea și Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor, a dat avizul prin care elevii puteau să ia parte la cursurile universitare fără să fi luat bacalaureatul. A fost lăudat pentru mișcarea de tineret "Micii Dorobanți", fiind totodată și susținător oficial al mișcarii de cercetași din România. A mai fondat o altă școală de vară populară, în stațiunea turistică Balcic, Dobrogea de Sud. Marea problemă cu care se confrunta Iorga era criza economică, parte a Marii crize economice, neavând succes
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Bohățiel, o aristocrată transilvăneană, descendentă a clanului Lemeni și a magnatului medieval Johannes Benkner. De profesie inginer, Mircea Iorga a fost directorul Colegiul Tehnic Energetic din București la sfârșitul anilor '30. Un alt fiu, Ștefan N. Iorga, a fost scriitor, susținător al mișcării "Cuget Clar", și mai târziu medic. Nepoata lui Iorga, Micaella Filitti, care a lucrat ca funcționar public în anii '30, a fugit din România Comunistă și s-a stabilit în Franța. Printre descendenții săi se numără Andrei Pippidi
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Europă federală”, pornind cu dorința de a elimina orice posibilitate de războaie viitoare între statele membre prin intermediul schimburilor intre industriile grele naționale. Membrii fondatori ai Comunității au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de Vest. Primii susținători ai Comunității au fost Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide De Gasperi și Konrad Adenauer.. În 1957, șase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea anterioară din cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și creează Comunitatea Economică
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
pentru constituirea unui bloc românesc. Până în martie 1849, Transilvania a fost supusă armatei maghiare, dar nucleul de rezistență s-a menținut în Apuseni, armata lui Iancu purtând victorii la Abrud și Mărișel.S-a încercat stabilirea unor contacte dintre tabăra susținătorilor lui Lajos Kossuth și cea ardeleană, condus de Avram Iancu , apărând un Proiect de pacificare. La 16/28 iulie 1849, s-a votat Legea Naționalităților, care acorda drepturi românilor. În august 1849, lângă Arad, armata maghiară a capitulat. Austriecii le-
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
impună doctrina autorității supreme a Conciliului ecumenic (ca reprezentanță a întregii Biserici) față de episcopul Romei. Așa s-a ajuns, regrupând fracțiunile creștinismului latin, la alegerea unui singur papă. În fața rupturilor care au urmat precum și a slăbiciunilor teoretice și practice ale susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție a papei lua în aceeași măsură trăsăturile (tot mai concrete) ale unui principat
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Sârbu, refugiat în România din calea forțelor sovietice. Tatăl său, Nicolae Bujeniță, la fel moldovean de origine, a murit la începutul celui de-al doilea război mondial. Vladimir Voronin a fost crescut și educat de tatăl vitreg, care era un susținător al comunismului și care era întărit în funcția de colectivizare de către forțele comuniste raionale. În anul 1961 a absolvit școala profesională cooperatistă din Chișinău și a început să lucreze în industria panificației. A fost membru al PCUS. Până în anul 1966
Vladimir Voronin () [Corola-website/Science/296860_a_298189]
-
pentru mai multe cabinete, până la alegerile parlamentare din 2008. În octombrie 2006, un grup de membri și foști membri ai partidului, condus de foștii președinți Theodor Stolojan și Valeriu Stoica, cunoscuți de presă ca apropiați ai președintelui Traian Băsescu și susținători ai apropierii de Partidul Democrat, au lansat așa-numita „Platformă Liberală”, optând să înființeze o altă formațiune politică, PLD, care a avut o viață efemeră, fuzionând cu PD. La alegerile locale din 2008 s-a clasat pe locul al treilea
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]