10,282 matches
-
la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din fericire, pista monstruozității simbolice, simbolica triumfalistă a totalitarismului găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă și cea a voievozilor cu tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că un Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că un Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram Iancu, voievod neîncoronat, ostoind ambiții patriotarde de joasă extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui, într-un oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui, într-un oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se întrec în a ridica pe cai voievozi mai mult sau mai puțin glorioși. Există un astfel de răsfăț, cu sfeștanii inaugurale, într-un Occident care știe să rămînă demn într-o istorie scrisă o dată pentru totdeauna și nu partizan adnotată ciclic, cum se întîmplă la noi? Evident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recent dispărutului Coposu s-au bucurat de atenția unor sculptori prestigioși. Statura celor doi, în Ardeal, iar de curînd și în centrul Bucureștiului, s-a oferit artiștilor ca motiv de reală meditație stilistică. Ticurile comuniste încă placate, iată, pe avantajoșii voievozi călări continuă să opereze cu osîrdie mai peste tot. Cîndva, Uniunea Artiștilor Plastici, deși supusă presiunilor propagandistice, reușea, cît se putea, să se implice în programul monumental, temperînd zelurile interesate ale artizanilor și activiștilor. Nu ar fi defel rău să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cont dispariția de-aici a unui colț pitoresc din vechiul Iași, apoi etalarea vulgară, tot aici, ba a unui ceas din metal de mamut industrial socialist, ba a două capace de cratiță... Dar asta, probabil, pînă la încălecarea/ descălecarea vreunui voievod de bronz, că tot se suferă încă aprig, ca-n vremea lui Pingelică, de voievodită. Dar, iarăși, nu-i vorba despre astea toate, ci de havuzul, așa cum e bietul de el acum, salvat totuși un timp de hidoșenii și stînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ai scrisului se întîlnesc într-un spațiu pe care și-l vor cît mai edenic, întîlnirile acestea fiind realmente profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri cu academicieni, drîmba cu harfa, solzul cu trombonul. Știm noi pe cineva, nu?, care teribil s-ar mai vrea regizor al genului. Nu se mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii, în Sala Voievozilor, unde se va consuma propriu-mi vernisaj. Ar suna un pic a neobrăzare dacă m-aș trezi vorbind așa, despre pictura proprie, fără să spun, imediat, că în ani și ani pictor fiind, am privit cu interes și, adesea, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări executate acum treizeci (!) de ani și care marchează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
relevante în cadrul unor structuri spațio-temporale specifice (spre exemplu, un domnitor surprins la ceremonialul de înscăunare sau ca erou pe câmpul de luptă; un tânăr care parcurge drumul inițierii și etapele de purificare, pentru ca la final să acceadă la statutul de voievod sau de sfânt). Aceste conglomerate simbolice cristalizează în imaginarul colectiv registrele existenței, aflate sub dublul semn al valorificării lor posibile, pozitive și negative. Funcția mimetică (icastică) a imaginației ajută, pe de o parte, în memorarea experienței cotidiene, a vieții private
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
monopolului simbolic, spiritual și social (includem și ierarhia politică, și dreptul de a deține avere). Societatea medievală românească, reflectată în scrierile vremii, lasă să se întrevadă puține chipuri feminine, de cel mai multe ori doar pe cele ale mamelor de voievozi (omagiate cu respect față de tradiția creștină, care acordă locuri proeminente Fecioarei Maria și Sfintei Elena), rar ale soțiilor sau ale fiicelor - datorită cărora casa domnitoare poate încheia mezalianțe politice fericite (o ocazie pentru cronicar de a lăuda abilitatea diplomatică a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
despărți cu totul de ea și fără a o pierde [Învățăturile lui Neagoe 187, n.n.]; în fine, într-o anumită măsură, aptitudinea de a încarna legea vie și însuflețită (lex animata). (Valentin Al. Georgescu 41-42) În plus, în secolul XIV, voievodul a asumat în război titlul de domn (dominus), ceea ce impunea venerare și ascultare necondiționată. Ca argument, poate fi amintit faptul că prosternarea în proskynesis este consemnată de secretarul italian al lui Petru Cercel, Franco Sivori, la sfârșitul secolului XVI (Georgescu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imperială (Barbu, Rome, Byzance et les Roumains 61-93)21. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească - la 1359 - și Moldova - în 1401 - s-a făcut prin năzuința lăuntrică, dar nu fără cointeresarea patriarhilor ecumenici din Constantinopol. La fel va proceda și acel voievod maramureșean care solicita Patriarhiei constantinopolitane să ia sub jurisdicția sa, înălțând-o la rangul de stravropighie, importanta și influenta mănăstire din Peri. Îzbânzile artistice din epoca Paleologilor au găsit ecouri și interpretări în alcătuirile arhitecților și pictorilor români. Instinctiv, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumii aceștiia, după aceastea cerând ertăciune dă la tot norodul și sărutându-I mâna toți. (Însemnările Androneștilor 26, apud Pippidi 58) Având ca scop principal apărarea teritorială, dar și slabe forțe armate și necăpătând decât rareori ajutor extern (Papacostea 7-277), voievozii români, la limită, nu au evitat să transforme în temă politică vulnerabilitatea, statutul de margine expusă presiunilor imperiului "păgân", și să contextualizeze valoarea militantă a moștenirii creștine bizantine, precum și imaginea ei23. Această temă politico-religioasă centrală a lăsat totală libertate domnitorului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
migratorilor, cotropiri sistematice de către armate mai puternice, mobilizări la granițe etc.). Efectele politice și beneficiile pentru identitatea spirituală și etnică au primat în raport cu orice altă pierdere, în planul culturii sau al civilizației materiale. Opțiunea fundamentală pe care au făcut-o voievozii români la începuturile statelor medievale a fost nu doar pentru religie sau pentru un model politic, ci și pentru un plan de organizare și de gestionare a structurilor sociale. Interesant este că această alegere a fost una, se pare, destul de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
diplomatice sau financiare, soldate cu perioade de pace, au permis în durata lungă consolidarea politicii ortodoxe românești în zona Balcanilor și în arealele sale de influență. Este incontestabil angajamentul creștin pe care și l-au asumat programele de guvernare ale voievozilor de la nordul Dunării, pentru păstrarea tradiției bizantine de guvernare, a valorilor ortodoxiei și a memoriei sale istorice. Toate aceste aspecte au dus la un important proiect comun al românilor, de rezistență statală cu motivație creștină, care a și disimulat uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și culturile creștine, îi este acordat dreptul inalienabil al judecății în plan terestru. Spre diferență de occident, Bizanțul și zonele sale de influență, precum Țările Române, nu operează disocieri (în principiu) între regalitate și funcția sacerdotală (Pippidi 50-58). Împărat sau voievod, ipostaza supremă a vieții pe pământ moștenește natura christică duală, cumulând spiritualul și materia într-un unic "uns al lui Dumnezeu". Ca urmaș al basileilor, voievodul român reiterează și el funcția de judecător, înscriind în imaginar, prin codul regalității, un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu operează disocieri (în principiu) între regalitate și funcția sacerdotală (Pippidi 50-58). Împărat sau voievod, ipostaza supremă a vieții pe pământ moștenește natura christică duală, cumulând spiritualul și materia într-un unic "uns al lui Dumnezeu". Ca urmaș al basileilor, voievodul român reiterează și el funcția de judecător, înscriind în imaginar, prin codul regalității, un mit totalizator al pattern-ului de sorginte divină. Unde Domnul Dumnezeu, carele mai nainte de a zidi lumea au cunoscut și au ales vasele Tale (cum
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric (în sens teologic) sau ca între construcție și demolare; spre exemplu, pictura murală exterioară de la Voroneț, Sucevița și Moldovița, când reflectă temele mobilizatoare, pune în termenii paradigmei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
toți, pre carile cu toții l-au pus mai mare și purtătoriu lor. (14), lucrarea Cronica moldo-rusă și (cu atât mai important) Descrierea Moldovei a lui Cantemir includ trecerea de la comunitatea pastorală la cea ierarhizată după legea medievalității. Dragoș devine tânărul voievod, singurul în măsură să fondeze și să stăpânească peste o țară; destinul îi este prestabilit, căci, fiind purtător al însemnelor divine, reiterează actul creației și al civilizării lumii. El a fost ... ridicat domn și voievod și de atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
legea medievalității. Dragoș devine tânărul voievod, singurul în măsură să fondeze și să stăpânească peste o țară; destinul îi este prestabilit, căci, fiind purtător al însemnelor divine, reiterează actul creației și al civilizării lumii. El a fost ... ridicat domn și voievod și de atunci s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei. (Cronicile slavo-române 160) Cu mult mai atent la detalii, dar și la schemele și simbolurile narațiunii, Miron Costin, în Poema polonă, prezintă mitul urmând structurile universale: statutul princiar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
povestea nașterii lui Iancu de Hunedoara) introdusă de Paisie Ligaridis (sau de Milescu) în Hresmologhionul său. Este foarte probabil ca legenda "descălecatului", în forma ce o adăpostește Cronica moldo-rusă, să fi căpătat contururile esențiale din timpul lui Ștefan cel Mare, voievodul care a făcut din cultul strămoșilor domnești, cu care-și punea în relație directă propria stăpânire, o chestiune fundamentală. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 261) Realitatea istorică a începuturilor, memorată prin arhetipuri sacre și prin simbolistica topografică și heraldică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În schimb, pentru Țările Române, orientalitatea musulmană a reprezentat timp de secole forța militară împotriva căreia și-au apărat nu doar teritoriile, ci și programul cultural de edificare de lăcașuri de cult și planul oikonomic al credinței lor ortodoxe. Figura voievodului cruciat, susținut când și când de puterile occidentale, dar asemănat sfinților eroi-martiri, începe să prindă contur odată cu Mircea I Basarab, numit în 1541de un istoric german, Leunclavius, princeps inter christianos fortissimus et acerrimus. Cu el se instituie modelul domnitorului ce
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cel mai nimerit ar fi poate Psalmul 11 ("Cum veți zice sufletului meu: Mută-te în munți, ca o pasăre?") în prelucrarea lui Dosoftei, în care efigia regelui David poate fi echivalată atât cu un sfânt-martir, cât și cu un voievod român: ... Zică cât le place ceia ce n-au minte,/ De vor să mă sparie cu a lor cuvinte,/ Să fug pre la munte cu pădure deasă,/ Ca o vrăbiuță să mâi fără casă./ Că iată păgânii încordară arce,/ Pun
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mihai Viteazul în Letopisețul Cantacuzinesc sau a lui Ion-vodă la Cahul, în letopisețul lui Ureche), imaginarul a fixat și o altă tipologie domnească, aflată sub incidența anti-modelelor creștine, situate așadar în relație cu imaginarul păcatului și al implicitei puniții divine: voievodul necredincios, ucigașul păgân, veneticul, ambițiosul supus Porții, vicleanul, uneltitorul, imoralul etc. Principiul etic funcționează atât în cazul "intransigenților" cărturari moldoveni, cât și în subiectivele cronici de familie ale muntenilor. Credința și datoria față de domn, la rându-i "supus țării și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lume medievală aflată în căutarea (naturală a) dreptei-măsuri, scrierile de genul celei a egumenului Eftimie sau al letopisețului lui Neculce aplică în ierarhizarea lumilor imaginare o etică ortodoxă de tip coercitiv, dar care se înclină în favoarea deciziilor autocrate, până la acceptarea voievodului drept model formativ, deși era și un "degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat". Totuși, violența acestor secole ale regalității militante, ce se revendică din cea mai înfricoșătoare putere în care crede și pe care o respectă omul medieval - divinitatea însăși −, menține
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]