10,730 matches
-
alăture luptelor. Voluntarii au continuat să sosească la Gonzales. La 11 octombrie, trupele l-au ales în unanimitate pe Austin, care nu avea nicio experiență militară oficială, ca lider al grupului denumit de el Armata Poporului. De la început, armata de voluntari s-a dovedit indisciplinată. Primul ordin oficial al lui Austin a fost să le amintească oamenilor săi că se așteaptă de la ei să execute ordinele comandanților. Entuziasmați de victorie, texianii erau hotărâți să izgonească armata mexicană din Texas, și au
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
la 6 octombrie, texianii din Matagorda au mers la Presidio La Bahía din Goliad să-l răpească și să fure cei 50.000 de dolari pe care se zvonea că îi are la el. La 10 octombrie, circa 125 de voluntari, între care 30 de "tejanos", au năvălit în presidio. Garnizoana mexicană s-a predat după o luptă de treizeci de minute. Au fost răniți unul sau doi texiani; trei soldați mexicani au murit și alți șapte au fost răniți. Texianii
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
de minute. Au fost răniți unul sau doi texiani; trei soldați mexicani au murit și alți șapte au fost răniți. Texianii și-au stabilit cartierul general în presidio, sub comanda căpitanului Philip Dimmitt, care i-a trimis imediat pe toți voluntarii "tejano" să meargă împreună cu Austin în marșul asupra Béxarului. La sfârșitul lunii, Dimmitt a trimis un grup de oameni sub comanda lui Ira Westover să lupte cu garnizoana mexicană de la Fort Lipantitlán, lângă San Patricio. În seara zilei de 3
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
dispreț față de inamicii lor”. Pe măsură ce vremea se răcea și rațiile se împuținau, grupuri de texiani începeau să plece, majoritatea fără permisiune. Moralul celor rămași a fost ridicat la 18 noiembrie, când armatei texiane i s-a alăturat primul grup de voluntari din Statele Unite, New Orleans Greys („cenușiii din New Orleanse”). Spre deosebire de majoritatea voluntarilor texiani, cenușiii arătau ca niște soldați, cu uniforme, arme bine întreținute, muniții adecvate și o oarecare disciplină. După ce Austin a renunțat la comandă pentru a deveni comisar al
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
grupuri de texiani începeau să plece, majoritatea fără permisiune. Moralul celor rămași a fost ridicat la 18 noiembrie, când armatei texiane i s-a alăturat primul grup de voluntari din Statele Unite, New Orleans Greys („cenușiii din New Orleanse”). Spre deosebire de majoritatea voluntarilor texiani, cenușiii arătau ca niște soldați, cu uniforme, arme bine întreținute, muniții adecvate și o oarecare disciplină. După ce Austin a renunțat la comandă pentru a deveni comisar al Texasului în Statele Unite, soldații l-au ales pe Edward Burleson ca nou
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
a demisionat de la conducerea armatei la 15 decembrie și s-a întors la casa lui. Mulți dintre soldați au făcut la fel, iar Johnson a preluat comanda celor 400 de soldați care au rămas. Conform lui Barr, numărul mare de voluntari americani de la Béxar „a contribuit la viziunea mexicană cum că opoziția texană ar fi provenit din influențe externe”. În realitate, dintre cei 1300 de oameni care s-au oferit voluntari să lupte pentru armata texiană în octombrie și noiembrie 1835
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
soldați care au rămas. Conform lui Barr, numărul mare de voluntari americani de la Béxar „a contribuit la viziunea mexicană cum că opoziția texană ar fi provenit din influențe externe”. În realitate, dintre cei 1300 de oameni care s-au oferit voluntari să lupte pentru armata texiană în octombrie și noiembrie 1835, doar 150-200 erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie. Restul erau locuitori ai Texasului, imigrați în medie în anul 1830. Voluntarii proveneau din fiecare localitate, inclusiv din cele parțial ocupate
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
dintre cei 1300 de oameni care s-au oferit voluntari să lupte pentru armata texiană în octombrie și noiembrie 1835, doar 150-200 erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie. Restul erau locuitori ai Texasului, imigrați în medie în anul 1830. Voluntarii proveneau din fiecare localitate, inclusiv din cele parțial ocupate de forțe mexicane. Pe măsură ce locuitorii s-au întors la casele lor după capitularea lui Cos, compoziția armatei texiane s-a schimbat dramatic. Din voluntarii ce au activat în perioada ianuarie-martie 1836
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Texasului, imigrați în medie în anul 1830. Voluntarii proveneau din fiecare localitate, inclusiv din cele parțial ocupate de forțe mexicane. Pe măsură ce locuitorii s-au întors la casele lor după capitularea lui Cos, compoziția armatei texiane s-a schimbat dramatic. Din voluntarii ce au activat în perioada ianuarie-martie 1836, 78 de procente erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie 1835. Adunarea Consultativă s-a întrunit într-un final la 3 noiembrie la San Felipe cu participarea a 58 din cei 98 de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
coopera și nu fusese prevăzut niciun sistem de mecanisme de verificare și control. La 13 noiembrie, delegații au votat înființarea unei armate regulate și l-au numit pe Sam Houston comandant suprem al acesteia. Într-o încercare de a atrage voluntari din Statele Unite, soldaților li se oferea pământ. A fost un element important, întrucât tot terenul public era în proprietatea statului sau guvernului federal, indicând faptul că delegații se așteptau ca Texasul să-și declare în cele din urmă independența. Houston
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
fost un element important, întrucât tot terenul public era în proprietatea statului sau guvernului federal, indicând faptul că delegații se așteptau ca Texasul să-și declare în cele din urmă independența. Houston nu a primit nicio autoritate asupra armatei de voluntari condusă de Austin, care era fusese formată înainte de formarea Adunării Consultative. Houston a fost numit și în Comisia pentru Afaceri Indiene. Trei oameni, între care și Austin, au fost trimiși în Statele Unite să strângă bani, voluntari și provizii. Delegații l-
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
autoritate asupra armatei de voluntari condusă de Austin, care era fusese formată înainte de formarea Adunării Consultative. Houston a fost numit și în Comisia pentru Afaceri Indiene. Trei oameni, între care și Austin, au fost trimiși în Statele Unite să strângă bani, voluntari și provizii. Delegații l-au ales pe Henry Smith în funcția de guvernator. La 14 noiembrie, Adunarea Consultativă și-a încheiat mandatul, iar Smith și Consliul General au rămas la conducere. Noul guvern al Texasului nu avea fonduri, așa că armatei
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
acordat autoritatea de a rechiziționa provizii. Această politică a făcut în curând ca popularitatea Consiliului General să se prăbușească, după ce hrana și proviziile s-au împuținat, mai ales în zonele Goliad și Béxar, unde erau staționate trupele texiane. Câțiva dintre voluntari au acceptat să treacă la armata regulată a lui Houston. "Telegraph and Texas Register" consemna că „unii nu sunt dispuși, sub prezentul guvern, să își facă vreo datorie ... Că guvernul nostru este rău, toți recunosc, și nimeni nu va nega
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
pe cei ce nu voiau să meargă la Matamoros. Consiliul neglijase să dea instrucțiuni specifice despre organizarea alegerilor din februarie pentru desemnarea delegaților la Convenție, lăsând la latitudinea fiecărei comune cum să echilibreze dorințele locuitorilor mai vechi cu cele ale voluntarilor nou-sosiți din Statele Unite. A rezultat un haos; la Nacogdoches, judecătorul electoral a trimis înapoi o companie de 40 de voluntari din Kentucky care sosiseră în acea săptămână. Soldații au recurs la arme; colonelul Sidney Sherman a anunțat că el „[sosise
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
pentru desemnarea delegaților la Convenție, lăsând la latitudinea fiecărei comune cum să echilibreze dorințele locuitorilor mai vechi cu cele ale voluntarilor nou-sosiți din Statele Unite. A rezultat un haos; la Nacogdoches, judecătorul electoral a trimis înapoi o companie de 40 de voluntari din Kentucky care sosiseră în acea săptămână. Soldații au recurs la arme; colonelul Sidney Sherman a anunțat că el „[sosise] în Texas să [se] lupt[e] pentru el și că [îi] este indiferent dacă lupta începe în orașul Nacogdoches sau
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
aceste șanțuri decât să le predăm inamicului.” Li s-au trimis puține întăriri; ofițerul de cavalerie William B. Travis a sosit la Béxar cu 30 de oameni la 3 februarie și după cinci zile a mai venit un grup de voluntari, între care și celebrul Davy Crockett. La 11 februarie, Neill a plecat să recruteze alte întăriri și să adune provizii. În lipsa lui, Travis și Bowie au comandat împreună. Când iscoadele au adus veste la 23 februarie că se zăresc mexicanii
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
zi, Travis a trimis curieri cu o scrisoare adresată Poporului din Texas și tuturor americanilor din lume, în care cerea întăriri și jurând „victorie sau moarte”; aceasta a fost retipărită peste tot în Statele Unite și în mare parte din Europa. Voluntarii texiani și americani au început să se adune la Gonzales, așteptând sosirea lui Fannin care să-i conducă spre a întări Alamo. După mai multe zile de nehotărâre, la 26 februarie Fannin și-a pregătit cei 300 de soldați de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
să se suspende și ca delegații să se alăturea armatei. Houston i-a convins pe delegați să rămână, și apoi a plecat să preia comanda armatei. Cu susținerea Convenției, Houston era acum comandant suprem al tuturor forțelor regulate și de voluntari din Texas. În următoarele zece zile, delegații au pregătit o constituție a Republicii Texas. Părți din document erau copiate cuvânt cu cuvânt din Constituția Statelor Unite; alte articole erau parafrazate. Guvernul noii țări era structurat similar cu cel al Statelor Unite, cu
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
mexicane se deplasau astfel către nord-est pe rute aproximativ paralele, la 65-80 km depărtare unele de altele. În aceeași zi în care soldații mexicani plecau din Béxar, Houston a sosit la Gonzales și i-a informat pe cei 374 de voluntari (unii neavând arme) adunați acolo că Texasul este acum republică independentă. Imediat după ora 11 p.m. în seara de 13 martie, Susanna Dickinson și Joe au adus vestea că garnizoana din Alamo fusese învinsă și că armata mexicană mărșăluiește către
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
cât se retrăgea mai departe armata, cu atât i se alăturau mai mulți civili. Pentru ambele armate și pentru civili, ritmul era lent; ploi torențiale inundaseră râurile și transformaseră drumurile în mocirle. Pe măsură ce s-a răspândit vestea căderii Alamoului, rândurile voluntarilor s-au îngroșat, ajungând la 1.400 de oameni la 19 martie. Houston a aflat de înfrângera lui Fannin la 20 martie și a realizat că armata sa este ultima speranță a unui Texas independent. Îngrijorat că forța sa prost
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
dacă refuză să lupte. Houston l-a convins rapid pe Rusk că planurile lui sunt solide. Secretarul de stat Samuel P. Carson l-a sfătuit pe Houston să continue retragerea până la râul Sabine, unde erau șanse să vină mai mulți voluntari din Statele Unite, permițând armatei să contraatace. Nemulțumit de toți cei implicați, Burnet i-a scris lui Houston: „Inamicul râde de voi. Trebuie să luptați cu ei. Nu vă mai retrageți. Țara se așteaptă să luptați. Salvarea țării depinde de aceasta
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Urrea a strâns 6000 de oameni în Matamoros, pentru o recucerire a Texasului. Armata sa a fost însă deturnată spre a rezolva rebeliuni federaliste persistente în alte regiuni. Majoritatea texanilor se așteptau ca armata mexicană să revină rapid. Astfel, mulți voluntari americani s-au alăturat armatei texiane în lunile de după victoria de la San Jacinto, și guvernul texian nu a reușit să țină pasul cu lista de personal a armatei. Din precauție, Béxarul a rămas sub lege marțială tot anul 1836. Rusk
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Autoritățile mexicane au pus pierderea Texasului pe seama intervenției Statelor Unite. Deși Statele Unite au rămas oficial neutre, 40% din cei înrolați în armata texiană între 1 octombrie și 21 aprilie proveneau din Statele Unite și erau veniți după declanșarea ostilităților. Peste 200 din voluntari erau membri ai Armatei Statelor Unite; niciunul nu a fost pedepsit atunci când s-a întors la post. Cetățeni americani au furnizat și provizii și bani cauzei independenței texianilor. În următorul deceniu, politicienii mexicani au denunțat frecvent Statele Unite pentru implicarea cetățenilor lor
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
negocierilor, să monitorizeze alegeri (pe ascuns), să redea populației încrederea în sisteme politice care au fost corupte în trecut și să detecteze încercările de manipulare a forțelor străine."" S-a întors apoi în Statele Unite și a început să lucreze ca voluntar pentru MoveOn.org, unde a învățat să folosească mediul online pentru activism. ""Începând din anul 2009, Avaaz nu a mai acceptat donații din partea fundațiilor sau corporațiilor și nici sume mai mari de 5.000 de dolari (3.100 £)"" conform publicației
Avaaz () [Corola-website/Science/329652_a_330981]
-
lipsită de evenimente. În cea de-a a doua zi prizonierii din prima celulă au blocat ușa celulei lor cu păturile lor, au scos capacele de stocare, refuzând să iasă la instrucțiunile gardienilor. Gărzile de la alte schimburi s-au oferit voluntari să lucreze ore suplimentare, în scopul de a ajuta la înăbușirea revoltei. Au atacat ulterior deținuții cu stingătoare de incendiu, fără a fi supravegheați de personalul de cercetare. Considerând că supravegherea a nouă prizonieri cu doar trei paznici pe schimb
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]