102,196 matches
-
la Academia Kadic: Odd, Ulrich, Yumi și Jeremie, care descoperă o unitate de inteligență artificială, Aelita, singurul ocupant al lumii digitale cunoscute ca Lyoko. Un program malevolent al Supercomputerului care adăpostește Lyoko, XANA, plănuiește din motive necunoscute să distrugă întreaga specie umană de pe planeta noastră. XANA atacă Pământul folosindu-se de turnuri care corup aparatele electronice, posedează obiecte, sau preiau controlul unor organisme. Cei patru eroi trebuie să o escorteze pe Aelita până la turnul activat, unde aceasta îl dezactivează, și salvează
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
coastă din Sudul Suediei și zona Stockholmului sunt în zona 7. Coast de Vest a Suediei (Gothenburg și spre Sud) se bucură de ierni deosebit de blânde și se află în zona 7, de aceea e o zonă prietenoasă pentru unele specii exotice rezistente (ce pot fi găsite spre exemplu, în Grădina Botanica din Göteborg), coasta de sud-est a Suediei are o iarnă mai rece din cauza lipsei Curentului Golfului. Europa Centrală este un bun exemplu de tranziție de la climatul oceanic la cel
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
exuvii, apoi prin transmiterea de agenți patogeni ai diferitelor boli. Preferă locurile întunecoase, umede și este activ numai noaptea. Masculul este brun-castaniu, iar femela brună-negricioasă. Lungimea corpului masculului este de 19-25 mm, iar a femelei de 18-30 mm. Este o specie sinantropă, cosmopolită, de origine tropicală, răspândită în Africa, America de Sud, Statele Unite, Australia și Asia de sud-est, iar ca formă sinantropă în țările din sudul Europei. În România se întâlnește numai în locuințe (mai ales în bucătărie) și este mai frecventă în Oltenia, Banat
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
ouă, sunt cilindrice, cu o carenă dorsală, de culoare cafenie-brunie și au 10—12 mm lungime și 5—7 mm grosime. Oul este cilindric, alungit. Gândacul negru de bucătărie este o insectă sinantropă, care locuiește pe lângă așezările omenești. Este o specie nocturnă, în timpul zilei stând ascunsă în locuri adăpostite și întunecate. Preferă un mediu cald și umed, cu temperaturi de 20-29° C și o umiditate relativă a aerului de cel puțin 60%. În clădiri, apar de obicei la parter sau sub
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
în spatele căzilor, chiuvetelor, caloriferelor, cuptoarelor și țevilor de apă caldă; Ei pot să se adune un număr mare în jurul surselor de apă. De multe ori sunt găsiți pe timpul verii în aer liber prin jurul caselor și în gunoaiele menajere. Este o specie omnivoră hrănindu-se cu orice substanță nutritivă de proveniență animală sau vegetală, care îi este accesibilă. Consumă diferite produse alimentare din cămări și bucătării (resturi de mâncare, pâine, carne, mâncăruri, preparate lactate, preferând pe cele mai fermentescibile), din brutării, magazine
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
asemenea obiecte din hârtie și bumbac, articole din piele etc. din locuințe. Adulții apar de obicei la începutul lunii aprilie din locurile de diapauză (dușumele, crăpăturile pereților sau fisurile mobilelor din bucătărie și cămări etc.). Ciclul de viață al acestei specii este sezonier; adulții pot să apară din aprilie până în iunie, dar pot fi găsiți în aproape toate lunile anului. Având o rezistență considerabilă la temperaturi scăzute, aceștia pot să se reproducă în aer liber. După aproximativ o lună de zile
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
au un miros neplăcut și nu mai pot fi consumate de către om. Ele trebuie aruncate. Daunele sunt și indirecte, fiind o insectă respingătoare numai prin prezența sa în camerele de locuit, cămări, pivnițe etc. Gândacii negri de bucătărie adăpostesc multe specii de bacterii patogene și alți agenți patogeni pe sau în interiorul corpurile lor. Ei dobândesc aceste organisme din cauza obiceiului lor de hrănire pe aproape orice tip de materie organică, inclusiv deșeuri umane și animale. Aceste organisme patogene transmise de gândacii de
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
mai bine cunoscută sub pseudonimul James Tiptree, Jr. A primit Premiul Nebula pentru cea mai bună nuveletă și a fost adaptat într-un film de televiziune. Titlul face referire la tehnica insectelor sterile, o tehnică de eradicare a populației unei specii de prin producerea unor cantități mari de masculi sterili care ar concura cu masculii fertili, reducând mai mult astfel populația nativă cu fiecare generație când se face acest lucru. Această poveste se referă la o denaturare similară a sexualității umane
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
cantități mari de masculi sterili care ar concura cu masculii fertili, reducând mai mult astfel populația nativă cu fiecare generație când se face acest lucru. Această poveste se referă la o denaturare similară a sexualității umane, cu rezultate dezastruoase pentru specia umană. Povestea începe cu un schimb de scrisori și tăieturi cu știri din ziare între Alan, un om de știință care lucrează la eradicarea paraziților în Columbia și soția sa, Anne, aflată acasă în Statele Unite. Cei doi sunt îngrijorați din cauza
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
zonele tropicale și se răspândește către poli. După ce majoritatea femeilor din lume au fost ucise, bărbații adulți încep să omoare băieții. În cele din urmă, Anne, urmărită de o întreagă societate dornică de , descoperă sursa și motivația din spatele epidemiei: o specie extraterestră provoacă intenționat rasa umană la autodistrugere astfel încât extratereștrii să aibă Pământul doar pentru ei. "" a fost ecranizată într-un film de televiziune de către scenaristul Sam Hamm și regizorul Joe Dante pentru serialul rețelei TV Showtime "Masters of Horror". A
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
este o grădină botanică din Ungaria, susținută de Academia Maghiară de Științe. Este așezată în Vácrátót, la aproximativ 30 de km de la Budapesta. Grădina așezată pe 27 hectare este cea mai mare din Ungaria, și cuprinde aproape 13.000 specii botanice. Deosebit de bogată este colecția de plante lemnoase (3300 de arbori și arbuști). Instituția, împreună cu Wikimedia Ungaria, participă la proiectul QRpedia, legând plantele cu articolul lor din Wikipedia. Grădina botanică a luat ființă în secolul al XIX-lea, având la
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
1 mai 1961. În primul an ea a avut doar 6000 de vizitatori, dar în mijlocul anilor 1970 numărul vizitatorilor a ajuns la 110-130.000 pe an. Pe o suprafață de 1,5 hectare se găsește colecția taxonomică cuprinzând 3000 de specii, așezată conform sistemului de clasificare elaborat de Rezső Soó. Pe punctul cel mai înalt al dealului au fost plantate speciile cu trăsături arhaice din familiile "Berberidaceae" și "Ranunculaceae", iar depărtându-ne de deal, urmează familiile mai tinere. Ín prezent grădina
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
ajuns la 110-130.000 pe an. Pe o suprafață de 1,5 hectare se găsește colecția taxonomică cuprinzând 3000 de specii, așezată conform sistemului de clasificare elaborat de Rezső Soó. Pe punctul cel mai înalt al dealului au fost plantate speciile cu trăsături arhaice din familiile "Berberidaceae" și "Ranunculaceae", iar depărtându-ne de deal, urmează familiile mai tinere. Ín prezent grădina botanică dispune de 3300 dendrotaxoni, din care 1500 de taxoni fac parte din programul național de conservare genetică. În primul
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
din familiile "Berberidaceae" și "Ranunculaceae", iar depărtându-ne de deal, urmează familiile mai tinere. Ín prezent grădina botanică dispune de 3300 dendrotaxoni, din care 1500 de taxoni fac parte din programul național de conservare genetică. În primul rând sunt colecționate speciile habitatului natural, dar se găsesc și specii cultivate. Un număr mare de arbori și arbuști rari din toate zonele geografice ale climatului temperat îmbogățesc colecția. Grădina botanică dispune de o seră tropicală și o seră de palmieri, respectiv o clădire
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
-ne de deal, urmează familiile mai tinere. Ín prezent grădina botanică dispune de 3300 dendrotaxoni, din care 1500 de taxoni fac parte din programul național de conservare genetică. În primul rând sunt colecționate speciile habitatului natural, dar se găsesc și specii cultivate. Un număr mare de arbori și arbuști rari din toate zonele geografice ale climatului temperat îmbogățesc colecția. Grădina botanică dispune de o seră tropicală și o seră de palmieri, respectiv o clădire pentru cactuși și plante suculente.
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de botanistul francez Pierre Bulliard în volumul I al operei sale "Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume" sub denumirea "Agaricus bulbosus" "f.
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
sale "Encyclopédie méthodique. Botanique" (1783), el numind-o "Amanita verna". Între denumiri mai discutate pot fi menționate acea a lui Elias Magnus Fries din 1838 ("Agaricus virosus var. vernus") precum acea a micologului francez Edouard-Jean Gilbert (1888-1954), care a numit specia în cartea sa "Amanitaceae" (Milano, 1941) "Amanitina verna". Această lucrare, în care a descris toate speciile cunoscute din genul "Amanita", face o contribuție semnificativă la "Iconographia Mycologica" a lui Giacomo Bresadola. Această specie are un "velum universale" (văl universal), o
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
menționate acea a lui Elias Magnus Fries din 1838 ("Agaricus virosus var. vernus") precum acea a micologului francez Edouard-Jean Gilbert (1888-1954), care a numit specia în cartea sa "Amanitaceae" (Milano, 1941) "Amanitina verna". Această lucrare, în care a descris toate speciile cunoscute din genul "Amanita", face o contribuție semnificativă la "Iconographia Mycologica" a lui Giacomo Bresadola. Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
francez Edouard-Jean Gilbert (1888-1954), care a numit specia în cartea sa "Amanitaceae" (Milano, 1941) "Amanitina verna". Această lucrare, în care a descris toate speciile cunoscute din genul "Amanita", face o contribuție semnificativă la "Iconographia Mycologica" a lui Giacomo Bresadola. Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul inferior al piciorului precum un "velum partiale" (văl parțial) care acoperă numai părțile purtătoare de spori, astfel încât
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
cele mai multe cazuri este fatală. Se consideră că pentru o persoană sănătoasă, matură, doza letală este undeva la 30 g din această ciupercă, dar ea va diferii mult pentru copii, vârstnici, bolnavi. Așadar ar trebui să fim foarte atenți la aceste specii de ciuperci Specia "Amanita verna" poate fi confundată cu "Amanita phalloides", de culoare mai deschisă sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
fatală. Se consideră că pentru o persoană sănătoasă, matură, doza letală este undeva la 30 g din această ciupercă, dar ea va diferii mult pentru copii, vârstnici, bolnavi. Așadar ar trebui să fim foarte atenți la aceste specii de ciuperci Specia "Amanita verna" poate fi confundată cu "Amanita phalloides", de culoare mai deschisă sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini". Pentru începători se pot ivi probleme, deoarece buretele se poate confunda cu specii de genul "Agaricus", între altele cu "Agaricus abruptibulbus", "Agaricus aestivalis", "A. arvensis", "A. campestris", "A. radicatus", "A. semoticus", "A. silvaticus" "A. silvicola" sau "Leucoagaricus leucothites" precum "Leucoagaricus cretaceus", dar și cu "Lepiota naucina", "Volvariella bombycina", "Volvariella speciosa" sin. "Volvariella gloiocephala
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Amanita virosa (1866), sin. Agaricus virosus (1809/1838), din familia "Amanitaceae" și genul "Amanita" este împreună cu gemenele ei "Amanita verna" și "Amanita phalloides" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor burete tomnatic. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din iunie până în octombrie (noiembrie) în păduri de foioase precum de conifere
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
dată de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) ca "Agaricus virosus" în volumul al 3-lea al operei sale "Coloured figures of English Fungi or mushrooms" și aprobat de marele savant Elias Magnus Fries în lucrarea sa "Epicrisis systematis mycologici" (1838). Specia a fost redenumită de medicul francez Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883) în cartea sa "Dictionnaire Encyclopédique de Science Médicales" din 1866. Unii autori au susținut, cum că buretele tomnatic nici nu ar fi o specie de sine stătătoare ci doar o varietate
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
în lucrarea sa "Epicrisis systematis mycologici" (1838). Specia a fost redenumită de medicul francez Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883) în cartea sa "Dictionnaire Encyclopédique de Science Médicales" din 1866. Unii autori au susținut, cum că buretele tomnatic nici nu ar fi o specie de sine stătătoare ci doar o varietate a buretelui viperei, în special al celui primăvăratic. Pe lângă altele, singur toxicologia diferită într-un punct important dovedește contrariul (vezi jos). Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]