102,196 matches
-
păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus sinuatus" (1801), micologul francez Lucien Quélet
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
sunt conținute lectine fungide care duc în mod specific la agregare de celule sanguine de grupa de sânge A. și alcaloide. În plus, acest soi conține cele mai mari concentrări de cupru, zinc, mercur și arsen în relație cu alte specii. Simptomele de ingestie încep după 20 minute, dar deseori de abia după 4 ore de la ingerare. Principalele simptome pe care se observă la persoane care au consumat astfel de ciuperci sunt: stări de greață și vărsături, probleme acute și severe
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
observă la persoane care au consumat astfel de ciuperci sunt: stări de greață și vărsături, probleme acute și severe la nivel gastrointestinal cu diaree, dureri mari de cap, dificultăți respiratorii, amețeli si dureri de burtă. Buretele poate fi confundat cu specii comestibile și toxice acelui gen cum sunt între altele: "Entoloma abortivum" (comestibil), "Entoloma clypeatum" (fiert comestibil) "Entoloma excentricum" (otrăvitor) sau "Entoloma hiemale", dar și cu bureți altor genuri, ca de exemplu "Agaricus campestris" (comestibil), "Clitocybe nebularis" (fiert comestibil), "Clitopilus prunulus
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
Agaricus arvensis, sin. Psalliota arvensis, numit în popor ciupercă de câmp, șampinionul oilor, ciupercă calului sau ciupercă de braniște (câteodată confundat cu Agaricus campestris=ciupercă de bălegar), este o specie saprofita de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc ierbivori, dar de
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto Kuntze (1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că sinonim<refIndex fungorum</ref> Această specie este nu prea rar confundată și astfel parțial incorect descrisă în cărți și articole. În mod general șampinionul oilor poate fi doar confundat cu alte specii "Agaricus" care au miros de anason sau de alune cum sunt "Agaricus abruptibulbus" sau
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că sinonim<refIndex fungorum</ref> Această specie este nu prea rar confundată și astfel parțial incorect descrisă în cărți și articole. În mod general șampinionul oilor poate fi doar confundat cu alte specii "Agaricus" care au miros de anason sau de alune cum sunt "Agaricus abruptibulbus" sau "Agaricus macrosporus". Dar și confundarea cu alte soiuri albuie ale genului "Agaricus" că de exemplu "Agaricus bitorquis", "Agaricus campestris", sau, de asemenea, cu "Amanita Eliae", "Calocybe
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
Eliae", "Calocybe gambosa" ori "Volvariella speciosa" sin. "Volvariella gloiocephala" sunt inofensive, cu excepția otrăvitorului "Agaricus xanthodermus", cărui carne de bază este colorată mereu galben, mirosind a iod, fenol sau cerneală. Altfel se ivește situația, dacă un începător ar confundă soiul cu specii letale cum sunt "Amanita phalloides", "Amanita verna", "Amanita virosa" sau "Inocybe erubescens" care este în tinerețe alb. Cu toate că această specie conține deseori o acumulare ridicată de metale grele, cum ar fi cadmiul și cuprul, ea este o ciupercă mult căutată
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
colorată mereu galben, mirosind a iod, fenol sau cerneală. Altfel se ivește situația, dacă un începător ar confundă soiul cu specii letale cum sunt "Amanita phalloides", "Amanita verna", "Amanita virosa" sau "Inocybe erubescens" care este în tinerețe alb. Cu toate că această specie conține deseori o acumulare ridicată de metale grele, cum ar fi cadmiul și cuprul, ea este o ciupercă mult căutată și consumată, pentru că gustoasă și de calitate bună. Mirosul de anason dispare în timpul preparării. Ciupercă de câmp poate fi pregătită
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
este absent. Coloana vertebrală are 38-39 vertebre. Toate coastele sunt articulate la parapofize. Terra typica: litoralul Crimeei. Este răspândit pe coastele europene și africane ale Oceanului Atlantic, din Portugalia până în Maroc, în Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara, Marea Neagră. În Marea Neagră este o specie rară și se întâlnește pe litoralul sudic al Crimeei (Sevastopol și Balaklava), Dobrogii (România), Bulgariei (Balcic, Varna, Burgas, Sozopol) și Turciei. A fost găsit în apele litorale din următoarelor țări: Albania, Algeria, Bulgaria, Croația, Cipru, Egipt, Franța, Gibraltar, Grecia, Italia
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
situații istorice, fără a-și schimba însă natura. Confruntându-se cu acest adevăr incomod - barbaria bântuie umanitatea - Gérard Rabinovitch lucrează la fundamentarea unei etici a deziluziei, o etică care permite persoanei umane să construiască baraje împotriva destructivității, care este constitutivă speciei umane. Gérard Rabinovitch își aprofundează și își ilustrează reflecția sa asupra eticii Deziluziei în cadrul analizelor sale despre umor, această veritabilă comoară a îndeletnicirii culturale ("Kulturarbeit") depusă de om. În cartea sa "Comment ça va mal? L'humour juif, un art
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
lor majoritate acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin botul alungit într-un tub, în vârful căruia se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri și aproximativ 365 specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii Sunt pești de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin botul alungit într-un tub, în vârful căruia se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri și aproximativ 365 specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii Sunt pești de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
osoase complete, prin botul alungit într-un tub, în vârful căruia se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri și aproximativ 365 specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii Sunt pești de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit în forma unui tub (tubuliform), cu excepția
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri și aproximativ 365 specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii Sunt pești de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit în forma unui tub (tubuliform), cu excepția peștilor adulți din genul "Bulbonaricus" care nu au un bot tubuliform
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
radii branhiostegale. Branhiile suferă o reducere și au formă de mici tufișoare din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate (Lophobranchii). Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). La o o parte din specii tuburile urinifere sunt lipsite de glomerule Malpighi. La majoritatea speciilor, masculii au un organ incubator pe fața ventrală, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. Ordinul singnatiforme este îndeaproape înrudit cu cel al gasterosteiformelor, dar acesta se
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
mici tufișoare din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate (Lophobranchii). Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). La o o parte din specii tuburile urinifere sunt lipsite de glomerule Malpighi. La majoritatea speciilor, masculii au un organ incubator pe fața ventrală, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. Ordinul singnatiforme este îndeaproape înrudit cu cel al gasterosteiformelor, dar acesta se deosebește de gasterosteiforme prin faptul că acești pești au capul
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
include 5 familii: Mai mulți sistematicieni au inclus singnatiformele ca un subordin, singnatoidei (Syngnathoidei), în ordinul gasterosteiforme. După Nelson (2006) ordinul Gasterosteiformes include 2 subordine: După alți sistematicieni ordinul Gasterosteiformes include 3 subordine: Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii:
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
Agaricus augustus precum variația sa Agaricus perrarus sin. Psalliota augusta sau Psalliota perrara, numit în popor șampinion văratic, este o specie saprofită de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul Agaricus. Buretele apare în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat, humos, prin păduri de conifere, pe lângă pini, brazi și molizi, de asemenea în păduri
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul Agaricus. Buretele apare în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat, humos, prin păduri de conifere, pe lângă pini, brazi și molizi, de asemenea în păduri mixte, atunci sub Pinales. Specia crește în primul rând solitară, câteodată și în grupuri mici de două la trei exemplare, de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
fi un soi propriu, descriind diferențele în primul volum al lucrării sale "Der große Pilzführer", el nu a putut să se impune. Deasemenea Rose Marie și Sabine Maria Dähncke descriu ciuperca în marea lor operă "700 Pilze in Farbfotos" ca specie independentă. Totuși, în special micologi anglo-americani de astăzi nu fac nici un fel de diferență, pre când alții îl denumesc ca variație conform lui Schulzer, Bon și Capelli. În țările romane se ține denumirea "Psalliota" în loc de "Agaricus". Ciuperca poartă mai multe
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
Ciuperca reacționează chimic, colorându-se în gălbui în urma reacției cu hidroxid de potasiu pe suprafața pălăriei. De asemenea are o reacție roșiatică la "Testul Schaeffer". Acesta a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului azotic pe suprafața bureților. Aceasta ciupercă nu poate fi confundată în mod general din cauza mărimii și a celor alte atribute (culoarea lamelelor, mirosul și gustul). Simile, dar mai mici, cu alt miros precum înroșind
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
fi confundată în mod general din cauza mărimii și a celor alte atribute (culoarea lamelelor, mirosul și gustul). Simile, dar mai mici, cu alt miros precum înroșind la tăiat sunt "Agaricus langei" și "Agaricus vaporarius" care tot comestibile sunt. Cu toate că această specie conține deseori o acumulare ridicată de metale grele, cum ar fi cadmiul și cuprul, ea este o ciupercă mult căutată și consumată, pentru că gustoasă și de calitate bună. Mirosul de anason dispare în timpul preparării. Ciuperca de câmp poate fi pregătită
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
și micologul francez Léon Gaston Genevier (1830-1880) în studia să din 1876 "Étude sur leș Champignons consommés à Nantes sous le nom de Champignon roșe ou de couche". În anul 1884, compatriotul lui Genevier, Claude Casimir Gillet (1906-1896), a redenumit specia în "Pratella xanthoderma", iar, un an mai tarziu, micologii francezi Charles Richon (1820-1893) și Ernest Roze (1833-1900) i-au dat numele "Psalliota xanthoderma" în lucrarea lor "Atlas des Champignons comestibles et vénéneux de la France et des pays circonvoisins". O altă
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
xanthodermus văr. meleagris". Ciupercă reacționează chimic, colorându-se pe suprafața pălăriei în galben-portocaliu în urmă reacției cu hidroxid de potasiu și la "Testul Schaeffer" . Acest test a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului azotic pe suprafața bureților. Mai departe, ciupercă arată o reacție roșiatica cu naftol sau fenol. Toxinele care actioneaza (printre altele, fenol, legături de diazo- si hidrazina (de exemplu "Aparicon", "Xanthodermin", hidroxi-benzen-diazoniu ion), sunt de
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
bolnavii trebuie să fie consultați de un medic care în continuare decide și necesitatea internării la un spital. Buretele poate să fie confundat între altele cu "Agaricus abruptibulus", "Agaricus albolutescens" "Agaricus arvensis", "Agaricus campestris" sau "Agaricus silvicola", dar și cu specii otrăvitoare că de exemplu "Agaricus placomyces" (asemănător șampinionului sulfuros), sau "Agaricus pseudopratensis" (carnea pălăriei se îngălbenește tare la leziune).
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]