102,196 matches
-
și Nigeria, fiind înregistrate 22495 cazuri de îmbolnăviri până la 1 februarie 2015, din care 8981 decese. Pe lângă aceste patru specii care circulă în Africa și care, la diferite nivele, sunt toate patogene pentru om, o altă specie de virus Ebola, specia Reston, nepatogenă pentru oameni, a fost identificată în 1989 la maimuțele macac ("Macaca fascicularis") provenite din Filipine. Aceste maimuțe au dezvoltat o boală mortală de tip hemoragic în timpul aflării lor în carantină într-un laborator din orașul Reston (Virginia, Statele Unite
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și la alte maimuțe macac bolnave în laboratoarele situate în Austin (Texas, Statele Unite ale Americii), Siena (Italia) și Filipine. Cu toate că niciun caz clinic la om nu a fost înregistrat, mai mulți îngrijitori de animale au dezvoltat anticorpi IgG specifici pentru specia Reston. Specia Reston a fost din nou identificată în 2009 în Filipine în timpul unei epidemii de sindrom respirator care a afectat porcii domestici din mai multe ferme. Epidemia actuală de Ebola din Africa de Vest (primele cazuri au fost notificate în martie
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
alte maimuțe macac bolnave în laboratoarele situate în Austin (Texas, Statele Unite ale Americii), Siena (Italia) și Filipine. Cu toate că niciun caz clinic la om nu a fost înregistrat, mai mulți îngrijitori de animale au dezvoltat anticorpi IgG specifici pentru specia Reston. Specia Reston a fost din nou identificată în 2009 în Filipine în timpul unei epidemii de sindrom respirator care a afectat porcii domestici din mai multe ferme. Epidemia actuală de Ebola din Africa de Vest (primele cazuri au fost notificate în martie 2014) este
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
focar separat de Ebola, fără legătură cu cel din Africa de Vest, a izbucnit în august 2014 în Districtul Boende, o regiune izolată a provinciei Equateur din Republica Democrată Congo. Virusurile Ebola se numără astăzi printre cei mai virulenți agenții patogeni pentru specia umană. Genurile Ebolavirus și Marburg sunt incluse în familia filoviride (Filoviridae, din latină "filum" = fir, filament), denumită astfel datorită aspectului filamentos al acestor virusuri la microscopul electronic. Asemănările structurii genomului și mecanismele comparabile ale expresiei genetice sugerează că filovirusurile au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Rhabdoviridae (care include virusul rabiei). Aceste trei familii au fost grupate în ordinul Mononegavirales, un grup de virusuri care posedă un genom cu ARN monocatenar, linear, nesegmentat și de polaritate negativă (= de sens negativ) Genul Ebolavirus este subdivizat în cinci specii diferite, din care patru circulă în mod specific în Africa subsahariană, în timp ce ebolavirusul Reston circulă în Filipine și China. Genomul acestor cinci specii de ebolavirusuri diferă genetic cu 32-41% la nivel de nucleotide. Spre deosebire de ebolavirusurile Reston și pădurii Taï, ebolavirusurile
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
ARN monocatenar, linear, nesegmentat și de polaritate negativă (= de sens negativ) Genul Ebolavirus este subdivizat în cinci specii diferite, din care patru circulă în mod specific în Africa subsahariană, în timp ce ebolavirusul Reston circulă în Filipine și China. Genomul acestor cinci specii de ebolavirusuri diferă genetic cu 32-41% la nivel de nucleotide. Spre deosebire de ebolavirusurile Reston și pădurii Taï, ebolavirusurile Bundibugyo, Zaire și Sudan sunt asociate cu focare importante de febră hemoragică Ebola în Africa. Specia Ebolavirusul Reston, găsită în Filipine și Republica
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în Filipine și China. Genomul acestor cinci specii de ebolavirusuri diferă genetic cu 32-41% la nivel de nucleotide. Spre deosebire de ebolavirusurile Reston și pădurii Taï, ebolavirusurile Bundibugyo, Zaire și Sudan sunt asociate cu focare importante de febră hemoragică Ebola în Africa. Specia Ebolavirusul Reston, găsită în Filipine și Republica Populară Chineză, poate infecta oameni, dar nu au fost semnalate până acum cazuri de boală sau deces cauzate de acest virus. Virionii virusurilor Ebola și Marburg la microscopia electronică au o formă unică
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
VP24 și polimerazei L. Secvențele codante ale virusurilor Marburg și Ebola sunt separate de regiuni intergenice (secvențe separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci nucleotide între
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
ebolavirusului Reston diferă prin absența acestui tip de regiuni între genele GP și VP30. La virusul Marburg, există o singură zonă suprapusă între genele VP30 și VP24. Poziția acestor zone suprapuse a fost utilizată ca un criteriu în clasificarea diferitelor specii din familia Filoviridae. Diferența localizării acestor regiuni la ebolavirusul Reston în comparație cu ebolavirusurile Zair și Sudan ar putea fi un indicator a unei divergențe evolutive de la un strămoș comun. Genele virusurilor Marburg și Ebola sunt delimitate prin secvențe consens (3'-5
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
tip I. Infecția cu virusul Ebola este o zoonoză (boală infecțioasă transmisibilă de la animale la om și invers). Rezervorul natural al virusului Ebola nu este încă clar identificat. În Africa, se crede că liliecii frugivori, mai ales cei care aparțin speciilor "Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata", sunt posibile gazde naturale (rezervor natural) ale virusului Ebola. Prin urmare, distribuția geografică a virusului Ebola se poate suprapune cu cea a liliecilor. Această ipoteză se bazează pe mai multe argumente: Rezervorul natural
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
natural) ale virusului Ebola. Prin urmare, distribuția geografică a virusului Ebola se poate suprapune cu cea a liliecilor. Această ipoteză se bazează pe mai multe argumente: Rezervorul natural al virusului Ebola a fost identificat numai după investigarea a mii de specii din pădurile tropicale umede de pe continentul african. Virusul a fost detectat în carcasele de gorile, cimpanzei și antilope de pădure (subfamilia Cephalophinae) în timpul epidemiilor din 2001 și 2003, care mai târziu au devenit sursă de infecții umane. Primatele antropoide, cu toate că
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
antilope de pădure (subfamilia Cephalophinae) în timpul epidemiilor din 2001 și 2003, care mai târziu au devenit sursă de infecții umane. Primatele antropoide, cu toate că sunt la originea mai multor epidemii, nu pot reprezenta rezervorul virusului Ebola, deoarece mortalitatea ridicată a acestor specii infectate cu acest virus le face puțin probabil să fie un rezervor natural. Virusul Ebola pare a fi un pericol real de extincție a speciilor de maimuțe antropoide. Populațiile de primate antropoide (maimuțele mari și maimuțele mici) au fost decimate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
originea mai multor epidemii, nu pot reprezenta rezervorul virusului Ebola, deoarece mortalitatea ridicată a acestor specii infectate cu acest virus le face puțin probabil să fie un rezervor natural. Virusul Ebola pare a fi un pericol real de extincție a speciilor de maimuțe antropoide. Populațiile de primate antropoide (maimuțele mari și maimuțele mici) au fost decimate în zonele în care au avut loc epidemiile recente din Africa (Gabon și Republica Democrată Congo) cu Ebolavirusul Zair. Maimuțele par să joace un rol
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
par să joace un rol amplificator al virusului și de gazdă intermediară pentru om. Numeroase studii de teren, bazate pe capturarea animalelor sălbatice (vertebrate și nevertebrate), s-au desfășurat între 1976-1998 în diferite țări pentru a încerca să se identifice speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Republica Congo pentru virusul Ebola pe de o parte, și în 2002 în Republica Democrată Congo, în 2005 în Gabon și în 2007 în Uganda pentru virusul Marburg, pe de altă parte, în zonele afectate de epidemii. În 2005, trei specii de lilieci frugivori ("Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata") au fost identificate ca purtătoare ale virusului, în timp ce restul erau asimptomatice. În organele acestor 3 lilieci au fost detectate fragmente de ARN ale ebolavirusului Zair. Secvențializarea fragmentelor amplificate au confirmat
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
confirmat specificitatea secvențelor. În plus, anticorpi IgG anti-EBOV au fost detectați în serul a 16 exemplare de lilieci: 4 exemplare de "Hypsignathus monstrosus", 8 de "Epomops franqueti" și 4 de "Myonycteris torquata", însă ei nu au fost găsiți la alte specii de lilieci și la alte specii de animale. Aceste rezultate au fost confirmate ulterior prin studii de seroprevalență efectuate pe 2.147 de animale colectate în Gabon și Republica Congo între 2003 și 2007. Niveluri ridicate și constante au fost
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
IgG anti-EBOV au fost detectați în serul a 16 exemplare de lilieci: 4 exemplare de "Hypsignathus monstrosus", 8 de "Epomops franqueti" și 4 de "Myonycteris torquata", însă ei nu au fost găsiți la alte specii de lilieci și la alte specii de animale. Aceste rezultate au fost confirmate ulterior prin studii de seroprevalență efectuate pe 2.147 de animale colectate în Gabon și Republica Congo între 2003 și 2007. Niveluri ridicate și constante au fost obținute pe parcursul celor patru ani de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
au fost confirmate ulterior prin studii de seroprevalență efectuate pe 2.147 de animale colectate în Gabon și Republica Congo între 2003 și 2007. Niveluri ridicate și constante au fost obținute pe parcursul celor patru ani de capturi a celor trei specii, "Hypsignathus monstrosus" (7%), "Epomops franqueti" (4%) și "Myonycteris torquata" (3%). În plus, un studiu a arătat ca epidemia din Luebo din 2007 în Republica Democrată Congo a fost legată de migrația masivă a liliecilor frugivori, sugerând cu tărie că oamenii
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în Republica Democrată Congo a fost legată de migrația masivă a liliecilor frugivori, sugerând cu tărie că oamenii pot fi infectați de lilieci. În mod similar, anticorpi și secvențe nucleotidice ale virusului Marburg au fost găsite în organele indivizilor unei specii de lilieci frugivori ("Rousettus aegyptiacus") în Gabon, Republica Democrată Congo și Uganda și la alte două specii de lilieci insectivori în Republica Democrată Congo: ("Rhinolophus eloquens" și "Miniopterus inflatus"). Studiile din 2007 a liliecilor frugivori egipteni ("Rousettus aegyptiacus") cavernicoli care
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
oamenii pot fi infectați de lilieci. În mod similar, anticorpi și secvențe nucleotidice ale virusului Marburg au fost găsite în organele indivizilor unei specii de lilieci frugivori ("Rousettus aegyptiacus") în Gabon, Republica Democrată Congo și Uganda și la alte două specii de lilieci insectivori în Republica Democrată Congo: ("Rhinolophus eloquens" și "Miniopterus inflatus"). Studiile din 2007 a liliecilor frugivori egipteni ("Rousettus aegyptiacus") cavernicoli care trăiesc în peștera Kitaka din Uganda au izolat ARN virusului Marburg din țesuturi și au demonstrat anticorpi
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
este nepatogen pentru om. Marea mortalitate în rândul maimuțelor și apariția sa recentă la porci îl face un rezervor natural improbabil. Liliecii au fost implicați în infecțiile cu virus Marburg din 1975 și 1980. Ansamblul acestor date arată că unele specii de lilieci frugivori din Africa Centrală sunt rezervoarele (gazdele naturale) ale filovirusurilor. Cu toate că primatele au fost sursa de infecție la om, ele nu sunt considerate a fi rezervorul, ci mai degrabă gazde accidentale ale virusului, ca și ființele umane. Începând
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
au fost sursa de infecție la om, ele nu sunt considerate a fi rezervorul, ci mai degrabă gazde accidentale ale virusului, ca și ființele umane. Începând cu 1994, s-au observat la cimpanzei și gorile focare de infecție cu 2 specii ale virusului Ebola: ebolavirusul Zair și ebolavirusul pădurii Taï. Ebolavirusul Reston a fost cauza focarelor severe de febră hemoragică Ebola la macaci crabivori ("Macaca fascicularis") crescuți în Filipine și el a fost detectat la maimuțele importate în Statele Unite ale Americii
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în aceste țări. Astfel, numărul de cimpanzei a scăzut cu aproape 80% în nord-estul Gabonului în ultimul deceniu și sute de mii de gorile au pierit în nord-vest Republicii Congo. Un studiu serologic, efectuat pe 790 prelevări de la douăzeci de specii de primate din Camerun, Gabon și Republica Congo a arătat de asemenea că 12,9% dintre cimpanzei sălbatici aveau anticorpi IgG anti-Ebola, unele dintre eșantioane pozitive fiind prelevate înainte de primele epidemii din aceste regiuni. Pe de altă parte, un studiu
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
surse animale diferite, probabil din rezervorul natural al virusului Ebola. În acest model de "multiemergență" trecerea virusului din rezervor la maimuțele mari se produce datorită unor condiții particulare ale mediului înconjurător. În afară de aceasta, existența a două linii evolutive distincte în interiorul speciei Zair, care s-au separat înainte de prima epidemie din 1976, și apariția unei recombinări genetice între virusurile acestor două linii, consolidează nu numai modelul de "multi-emergență", dar și ipoteza potrivit căreia virusul Ebola este prezent de mult timp în pădurile
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
rol în practică în transmisia interumană. Printre persoanele care lucrează în contact cu maimuțele sau porcii infectați cu ebolavirusul Reston, au existat mai multe cazuri de infecții umane asimptomatice clinic. Ebolavirusul Reston pare mai puțin patogen pentru om decât alte specii de virus Ebola. Totuși, datele disponibile se referă numai pentru persoane adulte sănătoase. Ar fi prematur să se tragă concluzii cu privire la efectele acestui virus asupra sănătății în toate grupurile de populație, mai ales a pacienților imunodeprimați, la cei cu probleme
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]