10,833 matches
-
n‑aș căuta anume distracțiile de la oraș. Vino‑ncoace, iubițico, ard de nerăbdare când mă gândesc la ce‑o să facem noi doi acuși, să sperăm că reușesc să trec cu tine de portarul de noapte, domnul Fischer, că n‑am închiriat decât o cameră cu un pat. Care trebuie să fie vreo magherniță nenorocită, cârtește Anna pe ascuns, neîncrezătoare. Aș putea să trag oricând la Bristol, dacă aș vrea, dar nu vreau. Călătoresc în interes de serviciu. Mă ocup de motociclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știu. S-au pierdut probabil. Mărturie a ceea ce a făcut Andreea În primele luni ale C.a. au rămas doar câteva fragmente. Fragmente cu care ne-am gândit să parazităm casetele video de la un centru de Închiriere. Procedam cam așa: Închiriam un film și, În spațiul ocupat de avertismentul legal ori de coming atractions, montam un filmuleț al casei de producție Celebrul animal. De pildă: Slide show cu icoane făcătoare de minuni, fotografiate de Sorin În cuvioasele lui pelerinaje. Pe fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare comune pe plantații, Închiriind câte două-trei familii un apartament, bucuroși că măcar hrana e ieftină, că mănâncă ulei de măsline și caracatiță. * Se Întâmpla ca Leac să-l aibă pe taică-su În Spania, iar Cristina, un frate pe care nu-l mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rece. Dar repede, altfel iar adormi. Te aștept peste zece minute. Spălat, îmbrăcat și treaz. Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treaz. Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu vizitele astea ! Duminică, la grădina zoologică ! Doar n-ai de gând și pe arșița
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
somnul, somnul, somnul! Chipul războiului August torid-ucigător În anul cînd s-a sfîrșit războiul: iată patru ipostaze ale chipului războiului. Unul - la Langley Field: un negru iese cu prudență dintr-un birou rudimentar, ca un șopron, aparținînd companiei care a Închiriat terenul de zbor, cu dinții albi dezgoliți Într-un rînjet oribil, plin de frică și ură, pregătit să sară sau s-o rupă la fugă, cu brațele ca niște labe mari, negre, Întinse Înainte Într-un gest de apărare În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa ceva, dragul-mamei, și tare m-am necăjit, și nici n-am mai stat pe gînduri: am străbătut Încăperea, am străbătut Încăperea și-am ieșit pe prispă și m-am sprijinit de-un stîlp - locuiam Într-o căsuță pe care-o Închiriasem de la niște oameni din Nord - și n-avea balustradă... oricum, pe-acolo nu era decît nisip și mi-am dat seama că copiii n-au să se lovească dacă se-ntîmplă să cadă... și Doamne! ce să mă fac, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i zice el (sanchi!). Ți-era mai mare sila, să-l vezi pe mahărul național care i-a cam lăsat fără alocații pe copii și pe părinții lor fără salarii, cum îl asculta pe prichindel, așa cum fac Moș Crăciunii profesioniști, închiriați de marile magazine, cărora copiii veniți cu părinții le spun emoționați poezii, iar ei simt cum îi mănâncă al dracului barba de nerăbdare și de-abia așteaptă ca piticoții să termine cățelușul cu păru' creț, cu toate rațele din coteț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un Ghiță oarecare și acesta a fost găsit tocmai la Ploiești. Este vorba de Ghiță, marele boss de la Asesoft Ploiești, care cică ar fi preluat manageriatul televiziunii respective. Așa cum se obișnuiește la noi, cum a descins în București, a și închiriat un buldozer, cu care să curețe pe cei mai înverșunați antibăsiști din redacție. Care au plecat, să le fie de bine, că găsesc ei de lucru (chiar au și găsit urgent la următoarea poartă pe stânga) și au rămas unii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
plastic, cică. L IV Mama Sabinei are capul mare și ochii alungiți. Mă întreb până unde au ajuns tătarii în nord. De fapt, în fundul sufletului nostru, toți suntem tătari. Unii mai tătari decât alții. Maria e o tătăroaică decisă - a închiriat o tarabă în piață și vinde căpșuni. Nu ea, doamnă fiind, ci a tocmit o vânzătoare. Marketingul îl are în sânge: când vine cumpărătorul, te ridici, lauzi marfa, te uiți în ochii lui. dacă are privirea decisă, îl lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o parte Adelina. Totuși, simțeam că înclin din ce în ce mai mult spre blonda care stătea acolo, undeva printre blocuri, și mă așteapta cu jind. C V Se răsuci pe călcâie și o luă cu pas vânjos spre blocul de la Nițu Vasile, unde închiriase un apartament de două camere. Nu avea nevoie să muncească - doctorul îi înmâna în fiecare lună o sumă suficientă pentru toate posibilele lui distracții. Noroc că era un tip nepretențios, nu făcea fițe în fața vieții. Se limita la strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
castel medieval. Găsise anunțul pe internet. Era modul ei de a-și face educația. Muncea un an pe unde se nimerea, apoi își dădea demisia și începea un voiaj prin câteva țări. La întoarcere își căuta din nou de lucru, închiria iarăși o cămăruță. Ultima oară fusese muncitoare textilistă. O priveam cu invidie. Deși japonezii încasaseră primele bombe atomice și fuseseră puși cu botul pe labe, uite că aveau voie și-și permiteau să bată lumea-n lung și lat. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moroșan, plin de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin vizionări de filme suprarealiste. La cinematecă se putea intra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăiat și pe ale maică-sii, la un moment dat și-a vândut bijuteriile și a cumpărat două mașini de cusut, a angajat două femei de serviciu care se pricepeau cât de cât. Lucrau în apartamentul pe care i-l închiriaseră părinții. Atunci a întrerupt facultatea timp de un an. Era la Pedagogie-Psihologie. Voia să devină ministrul învățământului. De mică făcuse actorie și părinții o trimiseseră să învețe cum se cântă muzică populară. Dădea spectacole acasă, în fața rudelor. Apoi participase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
departe de aici. Poate ar trebui să vă povestesc tragedia celor doi tineri care muriseră și care erau rude cu tot satul. Poate ar trebui să vă spun și că toți bărbații din satul ăla lucrează aici și că au Închiriat două camioane de la șantier, au plătit motorina și i-am dus acolo. E interesant, dar nu de asta vă scriu. Eu vreau doar să vă spun că pe celălalt camion, care venea de punctul de lucru nr. 18, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dyonisos, cel născut din coapsa lui Zeus, după ce și mama lui, muritoarea, nu mai știu cum o chema, Îl născuse o dată. Vă mai amintiți că am discutat despre semnificația lui o noapte Întreagă la mine În podul pe care-l Închiriasem În strada Bărbuncului? (Cele trei priviri până atunci disjuncte - ca să nu spun rătăcite - se reîntâlniră și căzură de acord. Acordul lor Însemna alegerea unei direcții comune: ușa perdeluită a restaurantului. În acordurile rock ale formației conduse de Johny Titilică, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Bălan să facă țuica, ăsta avea vie multă și corcoduși și pruni, strângea totul dă cu toamnă În tocitori d-alea mari și le lipea pe deasupra cu pământ să ție peste iarnă și cum e ca pe-acuma venea și Închiria cazanul o săptămână, stătea aicea zi și noapte, mânca, bea, dormea tot aicea. I-avea pă băieții lui doi, p-atuncea să tot fi avut 18-20 de ani fiecare, nea Niculae și cu nea Ionică, ăla d-a murit, ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
N.C. se simte bine, nici un semn deosebit. Eu insist, e timp de Viena când venim înapoi. Degeaba. Se hotărăște rămânerea. Foarte repede găsim o pensiune lângă muzeu, dar când să intrăm, dăm nas în nas cu o doamnă care ne închiriază apartamentul de lângă pensiune. Ne lasă cheile, explică ce este necesar și urmează să ne întâlnim a doua zi la ora 10 ca să-i predăm cheile. Toate bune și frumoase. Ne spălăm, ne schimbăm și plecăm la plimbare în Prater. Recompensa
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
gumă transparentă când coboram la masă. Am stat mult și am vorbit câte toate, apoi ne-am retras în camere. A mai trecut o zi. 23 iunie 2007. Găsim pensiunea Waltraud, Hessen Platz 6, și după negocieri ample cu șeful, închiriem un apartament cu două camere, bucătărie, baie, cu doar 100 €. E foarte bine! O cunoaștem pe Isabella Kraml, o ființă de lumină cum rar întâlnești, îngerul nostru în acele zile. E simpatie la prima vedere. Eu cu E. rămânem în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiații, o amintire aproape dureroasă. Vara a încetat să-mi mai poarte noroc. Mi-a devenit ostilă. Aerul e, acum, atât de apăsător încît, dincolo de zidul unde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vinde ieftin. Mă uluiește splendida simplitate a acestei idei. Pe agenda de zi era și obținerea de profituri. Nu văd nici un motiv pentru care unitățile furnizoare să nu solicite, de exemplu, taxe de parcare vizitatorilor. Deasemenea trebuie încurajate să-și închirieze spațiile pentru comerțul cu amănuntul. Nu are nici un rost ca atâtea saloane închise să rămână nefolosite, când ele ar putea fi transformate în magazine care să vândă flori sau struguri sau toate acele lucruri pe care oamenii le cumpără când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
angajase la sfârșitul celui de-al doilea an, revenirea la munca de infirmieră cu program normal. N-a mai pictat câțiva ani. Când s-a apucat din nou, a făcut-o cu și mai multă pasiune, și mai intempestiv. A închiriat un atelier, împărțit cu alți artiști, în Leeds (unde locuia acum) și își petrecea acolo fiecare clipă în care era trează. Au urmat mici expoziții, în biblioteci și centre de învățământ pentru adulți, și a primit și câteva comenzi, nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este total neputincioasă. — Dar nici nu v-ați uitat bine la ele. — Regret. Nu sunt ceea ce căutăm noi pe moment. Ce anume căutați? — Poate doriți să încercați la galeriile mai mici, spuse ea, însoțind propunerea cu un zâmbet glacial. Unele închiriază spațiul nostru pentru pictori amatori. Nu știu ce prețuri au. În clipa aceea, un bărbat înalt, bine făcut, de aproape patruzeci de ani ieși pe o ușă deschisă din fundul galeriei și veni spre ele. Totul e-n regulă, Lucinda? spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să nu-l iubești, tocmai din acest motiv. Mă simțeam deja un străin într-o țară străină. Joan locuia într-o casă mică din cărămidă întunecată, construită în pantă, nu departe de universitate. Avea trei dormitoare, dintre care două le închiria studenților ca să poată plăti ratele ipotecii. Asta m-a surprins: mă așteptasem să fim împreună numai noi doi pe toată durata șederii mele acolo, dar ea s-a oferit să doarmă la parter, iar mie mi-a cedat dormitorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
introducă o casetă VHS în aparatul video. — La veniturile mele nu-mi pot permite, am spus. Aștept să mai scadă prețurile. Se zice că se vor prăbuși. Doar nu crezi că îmi aparține? Nimeni nu cumpără chestii de-astea - se închiriază. Nu mă costă decât zece lire pe lună. Îl iau de la Rumbelows. Am sorbit din ceai și am spus cu dispreț: — Eu îmi cheltuiam banii pe cărți când eram student. — Lasă vrăjelile astea! Graham arătă cu mâna spre șirurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]