10,311 matches
-
Nu este de mirare să fim și noi ocupați într-o noapte ca cehoslovacii, de către bulgari, unguri și ruși, dar avem încredere în conducătorii noștri, că poate s-ar baza ei pe ceva, de au afirmat că cei care vor îndrăzni să ne atace frontiera vor fi aspru pedepsiți”. Sus-numiții domiciliază în satul Pietrișul, comuna Găijani, județul Ilfov. STOICA MIHAIL, necunoscut cu antecedente politice, pensionar, cunoscător al limbilor rusă și bulgară, domiciliat în orașul Alexandria, a spus: „Azi am vorbit cu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
aceste organe trebuie să-și concentreze atenția împotriva dușmanului din afară, a agenților imperialismului, care ar încerca, pe vreo cale sau alta, să pătrundă în țara noastră spre a-și desfășura activitatea lor dușmănoasă. Față de asemenea elemente, față de oricine ar îndrăzni să trădeze interesele poporului, trebuie să fim necruțători! Aceasta este sarcina voastră principală, tovarăși! (Vii aplauze). Bilanțul pe care îl facem la această aniversare este pozitiv; el demonstrează că Securitatea Statului și-a îndeplinit cu cinste sarcinile încredințate de partid
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a acoperi nevoile), iar dezvoltările de praxis sunt cu mult îmbunătățite (și ca urmare a experienței acumulate, dar și a unui acces mai mare la informație, odată cu utilizarea tot mai largă a internetului). Sunt efecte marcante, cu impact istoric, am îndrăzni să afirmăm, asupra evoluției educației adulților (anii ce vor veni urmând să confirme aceasta), dar, fiind evenimente recente, le vom evidenția în subcapitolele următoare, ca bune practici instituționale sau de politică educațională. 2.2. Instituții și organizații românești de educație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a acoperi nevoile), iar dezvoltările de praxis sunt cu mult îmbunătățite (și ca urmare a experienței acumulate, dar și a unui acces mai mare la informație, odată cu utilizarea tot mai largă a internetului). Sunt efecte marcante, cu impact istoric, am îndrăzni să afirmăm, asupra evoluției educației adulților (anii ce vor veni urmând să confirme aceasta), dar, fiind evenimente recente, le vom evidenția în subcapitolele următoare, ca bune practici instituționale sau de politică educațională. 2.2. Instituții și organizații românești de educație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
general în care este plasată acțiunea scenariului, fie că este vorba de o epocă istorică mai îndepărtată sau un subiect de imediată contemporaneitate. În acest spirit și cu aceste intenții, am început, împreună cu Alexa Visarion, o serie de călătorii, aș îndrăzni să le numesc, inițiatice: Moldova, Basarabia, Grecia, în căutarea tiparului architectonic ideal pentru "zidirea" Meșterului Manole, sau, mai bine spus, pentru a vedea fizic diverse monumente, nu neapărat biserici, ca apoi, printr-un efort de sinteză sa putem recrea o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și gânduri ale câtorva oameni de teatru și film (între care profesorul Alexa Visarion mi-a făcut onoarea să mă numere), aplecate asupra acestui demers pe care l-aș socoti eroic, de vreme ce s-a născut la sfârșitul anilor '70 și, îndrăznesc să cred, nu s-a încheiat odată cu premiera filmului, în decembrie 2014. Concomitent cu premiera filmului Ana, în 2014, la Editura "Universității Lucian Blaga din Sibiu", Alexa Visarion a publicat ultima formă a scenariului niciodată filmat și încă doua versiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de război), ci o reconstrucție a prozei celei mai profunde a lui, aceea în care fantasticul capătă substanță dramatică. Și vedem cum, încă de la început, regizorul își asumă jocul real-ireal ca element constitutiv al unei poetici de rang superior. Aș îndrăzni aici o alăturare de un alt mare regizor la care memoria mea afectivă face mereu recurs. Numele lui este Nikita Mihalkov, iar filmul care îl integrează nemijlocit acestei paradigme este Piesă neterminată pentru pianină mecanică. Nu numai pentru că A.P. Cehov
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un spațiu predilect de manifestare, acela în care se și profesionalizează. Dar Artistul nu rezistă să nu pășească și în zone învecinate unde, câteodată, șansa îi zâmbește, îl ia de mână și îi dă în stăpânire domeniul spre care a îndrăznit. Nu numai teatrul și filmul, ci și scrisul, apoi chiar și... "ispitele manageriale" s-au profesionalizat în viața lui Alexa Visarion. Pe parcursul a sute de pagini, în volumele pe care le-a scris, el este prezent cu reflecțiile sale privind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Artizanul, Creatorul, Artistul se zidește el însuși, în Ea. Vremile ce le trăim nu sînt "dulci" și-s convins că vor fi din ce în ce mai "amare". Artistul este cel ce bîjbîie mereu cu un pas înaintea celorlalți și, în cazul de față, îndrăznește chiar să facă filme într-o țară cu doar 35 de cinematografe pentru un public ce-i fascinant mai curînd de foiletonul "Telejustiției". Măcar pentru acest curaj vecin cu inconștiența ori nebunia, dincolo de orice eventual reproș ori neajuns ce-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
după mitul Meșterului Manole. Deci scenariul și decupajul pentru Ziditorul au fost predate în 1978 la Casa de Filme 1. Multă lume a apreciat că în demersul filmului e o posibilă cale de împlinire a spiritualității românești dar nimeni nu îndrăznea să trimită scenariul"mai sus". Vedeți, era vorba de construirea unei biserici. Ba chiar, un coleg a scris pe decupaj: "nu uita, e vorba de o biserică". Bineînțeles că n-am acceptat nici o modificare, sperând să-l fac altădată. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Noi trebuie să oferim pe scenă magie. Cum vedeți lumea fără teatru? Tristă... stearpă... moartă... Spuneați că nu vă place să fiți regizor. Care e termenul care v-ar defini? (Pauză lungă, un zâmbet, o coborâre a capului) Eu aș îndrăzni să întreb altfel: Ați fi regizor și la o a doua opțiune? Aș spune Nu. E o experiență care, reluată, nu ar mai avea același impact asupra mea. M-aș face... explorator, undeva...în creierul munților sau printre stele, undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceilalți din grup acceptă să intre în tabăra agresorului, să susțină și să împărtășească conduitele agresive ale acestuia față de victimă. Răspunsul este același ca și în cazul neimplicării celorlalți în violența domestică: teama de „contagiune”. Teamă că persoana care ar „îndrăzni”să se opună hărțuirii unui coleg ar putea deveni ținta directă a atacurilor. Pe de altă parte, participarea la scenele de hărțuire stârnește amuzamentul celor care hărțuiesc, stări de plăcere și confort. Acest lucru face ca uneori, în școală, chiar
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a colecta dovezi care să-l incrimineze pe agresor. Copiii nu povestesc ușor despre abuzul căruia îi cad victime, fie pentru că nu au cuvinte, fie că le este rușine sau că sunt amenințați de agresor pentru a păstra secretul. Chiar dacă îndrăznesc să o facă, ei sunt în general întâmpinați cu neîncredere și discreditați de către ceilalți adulți. Dacă în general, a cere copilului să păstreze în secret situațiile în care s-a simțit în disconfort este în detrimentul copilului, secretele legate de abuzul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ascunsă după iconostas! Ies. Dincolo de munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se repetă în liniile caselor. Dincoace, din orizontala caselor joase, irumpe, fără logică, irumperea goticului. Cine a fost primul care a îndrăznit să intervină în geometria scitică? Cineva știe, desigur, dar acum, în pulberea iscată de trecerea cirezii, nu vreau clarificări. Îmi e suficientă confuzia miracolului. 25 mai Estetica străzii... Marotă, printre atîtea altele, în arsenalul propagandistic totalitar, ar fi avut menirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui de scapet nu în gara mare, mi-i groază de public, la Nicolina! L-am așteptat la Nicolina. Era chiar în anul în care desenase porumbelul păcii și se știa că luase bani grași pe el. De la ruși? am îndrăznit să-l întreb la cîțiva pași de gară,după ce-și aburcase-n spinare șevaletul și rucsacul, chiar de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar de la ruși, în copeici, dom'le. Aha! am înțeles eu și eram aproape mîndru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oră, pe sub fereastra atelierului meu din Armeană. Avea o țintă precisă. Care? Înalt, drept, cu mîinile la spate, barbă albă, de mucenic întîrziat printre noi, își urma aceeași, imperturbabilă, cadență. Nu vorbea cu nimeni. Răspundea doar vag la salut. Am îndrăznit într-o zi să-l întreb ce face, cum mai vede lucrurile. M-a fixat lung, avea privirea altui veac, și mi-a spus: Nu mai văd. Revăd. Marele psihiatru întinde mîna spre Johnnie Walker, mă privește amuzat-hipnotic și toarnă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la Filarmonică, marea soprană Mariana Nicolesco era însoțită (aproape demonstrativ) de Radu Varia, soțul, exeget de artă, răspunzător de scandalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu voie de la poliție) a schimbat macazul: a pictat ca, pardon, Klee. Dar n-a mai dus-o tot așa de bine. Acum a revenit la Repin, iar la ușa atelierului său clienții stau la coadă ca la coadă. Dacă (îndrăznesc să spun) nu e, cumva, carență de caracter, atunci sigur e una de virilitate. A spus-o mai pe șleau fudulul Gauguin avînd în vedere chiar fuduliile. Superba Nicole Kidman (pe care, fascinat, am văzut-o săptămîna trecută în lejerul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-un moment de relâche rectoral să-i mărturisesc mult îngăduitorului Steve ceva din propria-mi împătimită strategie de lector (lectura unui pictor, la urma urmei!). Pomenindu-i, ca start personal, pe Virginia Woolf și pe James Joyce pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zarva cu Bîstroe, mi-am amintit că de cîteva ori fusesem la doi pași de virtualul canal al diferendului de-acum cu Ucraina (deci cu Rusia). Dar de-atunci a murit o lume. A murit un timp. Cine-ar fi îndrăznit, în1978, să-i înfrunte pe ucraineni (deci pe ruși) în chestiunea unui canal dubios strategic! Nici chiar "disidentul" lagărului, țanțoșul Ceaușescu. Acum se poate. Rezultatul? Nul, deocamdată: același imperialism ne impune același sfidător statut. Singura consolatoare diferență: se poate spune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sa constituie o dăruire dumnezeiască pentru cei din jur, întocmai ca și muzica și culoarea pentru cei ce știu să le prețuiască. Sufletul unui copil prin gingășia și finețea lui, la prima vedere nu s-ar compara cu nimic, însă îndrăznesc să spun că muzica și culoarea se regăsesc și își au loc în măreția sufletului unui copil. Multe persoane știu să-și ascundă interiorul, crezurile, visurile, dar un copil nu poate ascunde ceea ce are în interiorul sufletului, un copil nu-și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
întrepătrundere de muzică și culoare, mi-au înviorat inima și nu s-au lăsat până nu au pus stăpânire pe cea mai mică fărâmă din el, iar acum visez până în clipa în care o petală neagră din Cutia Pandorei va îndrăzni să rupă tot ce au făcut fantasmele bunului meu dar ? Aceasta nu se va întâmpla, căci sufletul meu le este încredințat lor, ele mi-au dăruit tot. Mirificul culorilor mă învăluie iar și cred că am ajuns în alte părți
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
următori: „Înaltele curți” și-au asumat la 1856 garanția colectivă („solidaire et indivise”) asupra Principatelor; ele solicitaseră, În plus, românilor să-și exprime, cu titlu consultativ, „dorințele” În legătură cu „organizarea lor viitoare”, dar nu au prevăzut că o națiune mică va Îndrăzni, sfruntând voința „areopagului european”, să procedeze sponte sua pentru a-și traduce „dorințele” În fapt. Și dacă la 1859 și 1864 „Înaltele curți” sancționaseră, prin acte politico-diplomatice, mutațiile provocate de faptele Împlinite ale românilor „ordinei” plasate sub incidența regimului de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
deoarece, chiar și În zilele celei mai negre disperări, ne-am păstrat credința În spiritul american - acea convingere fermă că America este o țară specială cu o vocație pe măsură. Cu toate că nici unul dintre prietenii mei din „mișcare” nu ar fi Îndrăznit să o admită, aveau cu toții acea convingere tipic americană că În această țară totul poate fi realizat dacă vom crede suficient și vom fi Îndeajuns de hotărâți să schimbăm lucrurile. Tinerii din Europa erau mult mai puțin convinși că orice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și distribuit capitalul și proprietatea și cum trebuie guvernați oamenii. Pentru unii, visul american, care pune accentual pe acumularea individuală nestânjenită a bogăției Într-o societate guvernată democratic, reprezintă expresia ultimă a sfârșitului istoriei. Noul vis european este puternic deoarece Îndrăznește să sugereze o nouă istorie, care pune accent pe calitatea vieții, dezvoltare durabilă, pace și armonie. Într-o civilizație cu dezvoltare durabilă, bazată pe calitatea vieții În loc de acumulare individuală nelimitată a bogăției, Însăși baza materială a progresului modern ar aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]