11,260 matches
-
din plasa Câmpul a județului Buzău, și era aflată la hotarul acestuia cu județul Slam Râmnic. Comuna era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila și Roșiori, având o populație de 1360 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală cu 45 de elevi (din care 10 fete). În același dicționar, se arată că satul Cochirleanca a apărut odată cu stabilirea în preajma anului 1830 a primului locuitor—Ion Găgeanu, un cioban venit aici de prin părțile
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău era formată din satele Bălaia, Cremenea, Gherăseni și Sudiți, cu o populație de 2220 de locuitori, ce trăiau în 426 de case. În comună funcționau o stână, o moară cu aburi, o școală cu 106 elevi (din care 4 fete) și o biserică zidită în 1840 de Ioan Emanuel Gherase. În 1925, comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți, și cătunele
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, și era formată doar din satul de reședință, cu 910 locuitori ce trăiau în 145 de case. În comună funcționau o moară cu aburi, o cășerie, 2 stâne, o școală cu 24 de elevi (dintre care 4 fete) și o biserică. Comuna și satul și-au luat numele de la balta înconjurată de stuf și cu mijlocul curat. În acea perioadă, satul Caragele forma o
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
mai funcționau și comunele Glodeanu-Cârlig și Cotorca. Comuna Glodeanu-Cârlig conținea satele Casota, Cârligu Mare, Cârligu Mic și Smârdan, având o populație totală de 1870 de locuitori ce trăiau în 553 de case; pe teritoriul comunei Glodeanu-Cârlig funcționau o moară cu aburi, o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete) în satul Casota, și 3 biserici. Comuna Cotorca era formată doar din satul de reședință, având 730 de locuitori și 154 de case; în ea funcționau o moară cu aburi
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
aburi, o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete) în satul Casota, și 3 biserici. Comuna Cotorca era formată doar din satul de reședință, având 730 de locuitori și 154 de case; în ea funcționau o moară cu aburi, o stână, o biserică și o școală cu 35 de elevi (din care o singură fată). În 1925, comuna Cotorca era deja desființată și inclusă în comuna Glodeanu-Siliștea, aflată în plasa Glodeanurile și având astfel 2846 de locuitori. Comuna Glodeanu-Cârlig
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
-lea, comuna purta numele de "Valea-Raței", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din cătunele Chiperu, Batogu, Murgești și Valea Raței, având în total 765 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ, avea în componență satele Chiperu, Batogu, Valea Raței, Murgești (devenit deja reședința comunei), Mocani și Motohani (ultimele două preluate între timp de la comuna
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
avea în componență și satele Bugheni și Ogrăzile, cu o populație totală de 1770 de locuitori. La Monteoru funcționau o școală de băieți și una de fete în care învățau 43, respectiv 28 de copii; o biserică, o moară cu aburi, o moară de apă cu turbine, și două rafinării de petrol ale lui Grigore Monteoru. În 1925, comunele aveau aproximativ aceeași configurație, făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ. Ca populație ele aveau respectiv 5000 de locuitori (Gura Sărății
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
parodică acele evenimente. În versiunea poetului, într-o dimineață, străjerii din cetate stăteau întinși pe iarbă și așteptau să fiarbă mâncarea. În timp ce unul dintre ei răstoarnă mămăliga din ceaun, la porțile cetății sosește o oaste poloneză flămândă abătută aici de aburii de mâncare. Supărați că au fost deranjați de la masă, plăieșii refuză să le dea polonezilor de mâncare. Regele Sobieski decide să bombardeze cetatea pentru a pune mâna pe mămăliga moldovenilor, în timp ce principala grijă a acestora din urmă este să ferească
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era reședința comunei Lacu Rezii, din plasa Balta, județul Brăila, formată din satele Lacu Rezii și Padina (Fântânelele), cu o populație totală de 886 de locuitori. În comuna Lacu Rezii funcționau o moară cu aburi, o școală de fete cu 5 eleve, o școală de băieți cu 60 de elevi și două biserici una în Lacu Rezii fondată în 1740 de locuitori și alta în Padina, zidită în 1876 de proprietarul G. Petcu. În 1925
Lacu Rezii, Brăila () [Corola-website/Science/300970_a_302299]
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în componență doar satul de reședință, cu 1393 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi și o școală mixtă cu 90 de elevi, fondată în 1878. Singura biserică din comună era cea de la mănăstirea Măxineni, construită de domnitorul Țării Românești Matei Basarab în 1638 și întreținută în acel moment de Eforia Spitalelor Civile. În acea
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
XIX-lea, comuna purta numele de "Gulianca", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Gulianca, Olăneasca și Ariciu, cu o populație de 867 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două școli mixte cu 57 de elevi în total (una înființată în 1880 la Gulianca și alta în 1863 la Ariciu) și o biserică ortodoxă zidită în 1864. În 1925, comuna este atestată de Anuarul Socec în plasa Măicănești a
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
1889 pe cheltuiala regelui Carol I. Pe malul drept, sudic al râului Buzău se afla pe atunci doar satul Deșirați, din comuna Scorțaru Nou, plasa Vădeni, județul Brăila, sat care avea 408 locuitori și în care funcționa o moară cu aburi. În 1925, comuna Domnița era inclusă în plasa Boldu a aceluiași județ Rm. Sărat și era formată din satele Domnița, Corbeni și din cătunul Boarca, cu 1540 de locuitori. În timp, satul Deșirați a luat numele de Râmnicelu și a
Comuna Râmnicelu, Brăila () [Corola-website/Science/300986_a_302315]
-
făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era compusă din satele Surdila-Greci, Vizireni, Făurei și Gara Făurei, cu o populație totală de 1264 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1858, și o moară cu aburi. În 1925, comuna avea aceeași componență, 2013 locuitori și era reședința plășii Călmățui din același județ. Din cauza evoluției puternice datorată faptului că a devenit nod feroviar pe liniile București-Ploiești-Galați și Fetești-Tecuci, satele Făurei și Vizireni s-au desprins din comună
Comuna Surdila-Greci, Brăila () [Corola-website/Science/300990_a_302319]
-
dorobanți la isprăvnicia din Focșani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Slujitori-Albotești făcea parte din plasa Călmățuiul a județului Brăila și era formată din satele Slujitori-Albotești și Gherghești, având în total 1204 locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală și o biserică fondată de locuitori în 1873. În acea perioadă, satul Dudescu alcătuia o comună separată, eponimă, în care locuiau 700 de locuitori. Comuna avea o școală mixtă cu 33 de elevi, o moară de vânt și
Comuna Zăvoaia, Brăila () [Corola-website/Science/300997_a_302326]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vișani făcea parte din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat, și era formată doar din satul de reședință, cu 1061 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și o biserică zidită în 1837. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei funcționa în plasa Grădiștea a aceluiași județ și comuna Câineni, formată din cătunele Stăvărești (care era reședința), Plăsoiu, Maralaiu și Câineni, cu o
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]
-
sat o populație de 850 de locuitori, o biserică zidită de Asanache Robescu la 1808, și o școală. Comuna Bogza avea în satele Bogza, Căiata și Retezați, o populație de 1791 de locuitori. În comuna Bogza existau o moară cu aburi, două biserici (una zidită de locuitori în 1854 și alta zidită de Teodor Gurjan în 1838) și două școli mixte având în total 92 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași structură, aparținând plășii Plăinești a aceluiași
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
insecte, reptile. Caracteristice sunt solucrile negre și brune argiloase compacte, solurile brune și regosolurile și subsolurile argiloiluviale. Terenuri arabile valorificate agricol. Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura, cu ramurile ei conexe. În anul 1892, comuna avea o moară cu abur, cinci cârciumi. Efectivul de animale era de 560 vite mari cornute, 1.569 vite mici, 114 porci. În anul 1928, în comună erau o bancă populară "Tesluiul" (înființată în 1907), o moară cu abur, trei cârciumi. În anul 1892, comuna
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
1892, comuna avea o moară cu abur, cinci cârciumi. Efectivul de animale era de 560 vite mari cornute, 1.569 vite mici, 114 porci. În anul 1928, în comună erau o bancă populară "Tesluiul" (înființată în 1907), o moară cu abur, trei cârciumi. În anul 1892, comuna avea 735 locuitori; în anul 1928 - 1.385 locuitori; în anul 1930 - 3.608 locuitori; în anul 1956 - 4.107 locuitori; în anul 1966 - 4.119 locuitori; în anul 1977 � 4.109 locuitori; în
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
satele Găujani și Petrișu, cu 1845 de locuitori. Existau în comuna două școli mixte una la Găujani, cu 38 de elevi (dintre care 6 fete), și una la Petrișu, cu 21 de elevi (dintre care 7 fete), o moară cu aburi, și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasă Dunărea a aceluiași județ, având 560 de locuitori în aceleași două sate. În 1950, comuna a fost transferată raionului Giurgiu din regiunea București. În 1968, a trecut la județul
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca, și era formată din satele Budeni-Comana, Falaștoaca și Vlad Țepeș, având în total 2574 de locuitori. Existau în comună o moară cu aburi, o fabrică de vinars, patru biserici și două școli una cu 34 de elevi (dintre care 12 fete) la Comana, și una cu 40 de elevi (dintre care 6 fete) la Falaștoaca. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei
Comuna Comana, Giurgiu () [Corola-website/Science/300427_a_301756]
-
teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Balașoieni, cu satele Balașoieni, Bolovani și Hobaia, având în total 1249 de locuitori ce trăiau în 242 de case și 4 bordeie. În comuna aceasta erau o moară cu aburi, două biserici (la Balașoieni și Hobaia) și o școală mixtă, iar principalii proprietari de pământ erau statul, V. Steriu, N. Delide, G. Mântulescu și Dem. Tănăsescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Balașoieni și împărțirea ei între comunele Ogrezeni
Comuna Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300441_a_301770]
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Stăneștii de Jos, Stăneștii de Sus și Ghizdaru, având 3108 locuitori, trei biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 5780 de locuitori în satele Stănești și Ghizdaru. În 1931, satul Oncești s-a desprins de comuna vecină Bălănoaia și a preluat satul
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
DN41). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Vărăști-Obedeni", făcea parte din plasa Șabărul a județului Ilfov și era formată din satele Obedeni și Vărăști, având în total 2355 de locuitori. În comuna existau o moară cu aburi, o școală mixtă și două biserici (una în fiecare sat). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Dobreni-Câmpurelu, formată din satele Dobreni și Câmpurelu, cu 1597 de locuitori ce trăiau în 260
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
romano-catolici, care trăiau în 154 de case. În comună funcționau o școală mixtă, o biserică ortodoxă și una catolică. Comuna Leurdeni era formată din satele Leurdeni-Români și Leurdeni-Sârbi, având 496 de locuitori. În comună funcționau o mașină de treierat cu aburi, o școală mixtă cu 8 elevi (din care 3 fete) și o biserică. În anul 1873, cele două comune au fost unite sub numele de Popești-Leurdeni iar în 1925 comuna făcea parte din plasa Pantelimon a aceluiași județ și fiind
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
era încă majoritar bulgară. Comuna făcea atunci parte din plasa Snagov a județului Ilfov, și era formată din satele Chiajna, Dudu, Rudeni și Giulești, având în total 2313 locuitori. În comună funcționau 2 școli mixte, 4 biserici, o moară cu aburi și două cu apă, o povarnă și două mașini de treierat cu aburi. În aceeași perioadă, satul Roșu era reședința unei comune separate, formată din satele Roșu, Giulești, Crângași, Catanele și Boja, având în total 800 de locuitori și 179
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]