18,056 matches
-
O totală roza vânturilor morală... Care erau, în concluzie, dilemele morale și sociale concrete ale oricărui om de cultură sub regimul ceaușist, considerând mereu reacțiile lui Noica drept tipice, reprezentative și simbolice? El se afla, pe scurt, în fața unei triple alternative: 1) conformism integral, total, servil atitudine extrem de răspândită; 2) refuzul oricărui conformism și compromis eroic, extrem de rar, cu rezultat direct: tăcerea, moartea intelectuală, ratarea; 3) conformism parțial, printr-o soluție pur personală, resemnată la a face doar ce se poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
capitale căci mai există, cum vom vedea imediat, și o a doua ale acestei atitudini de pasivitate politică este că ea a făcut totuși posibilă în condițiile unei feroce dictaturi culturale, fără precedent în România și existența unei culturi paralele, alternative. Măcar ca proiect și intenție, dacă nu ca realizare, deși o serie de realizări precise au existat efectiv. Iar această cultură paralelă, prin faptul că nu era oficială, nu era dirijată central, nu cultiva deloc valorile propagandistice marxist-ceaușiste, ci clasice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un ritual bine stabilit, acceptat pe atunci de toate părțile interesate. Mic document de epocă mai revelator decât multe altele. Ambiguitatea profundă a orientării cultural ideologice Noica pare să continue. Sub Ceaușescu ea a fost, repetăm, global pozitivă. Reprezenta o alternativă, o formă de diferențiere, de ieșire din normă, un proiect de contracultură, antitotalitară, anticeaușistă, extrem de binevenită. Chiar naționalistă și etnicistă cum era, deci de dreapta, rolul său pozitiv de rezistență era nu mai puțin incontestabil, într-un context totalitar de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plin de asemenea ambiguități. Totul depinde de unghiul și criteriul nostru de percepție. Descurajarea rezistenței, deci capitulare și chiar complicitate cu represiunea pe un plan, sau retragere strategică în vederea viitorului? Insistăm asupra caracterului reprezentativ și cu totul curent al acestei alternative, deoarece aproape toți scriitorii români au trăit-o sub Ceaușescu, într-o formă sau alta, din plin. Cine poate deci arunca cu piatra? Mulți dintre noi s-au regăsit, fie și cu mare tristețe, într-o confesiune de tip Noica
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
teoretic, al demistificării: situația este totuși reversibilă, poate fi reversibilă. Iluzia poate fi ruptă, ea a fost chiar uneori efectiv destrămată. în conștiința totalitară univocă, în sens unic, s-a produs o primă breșă: au apărut, fie și potențial, îndoiala, alternativa, ipoteza contrară: Dar dacă... se schimbă, totuși. Proces obscur, oscilant, nehotărâtor și deci nepericulos pentru regim. De reținut, totuși, cu importante urmări latente. 5. La toate acestea se adaugă și dispariția completă și definitivă a opoziției, lipsa unei rezistențe reale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
onformism și libertate integrum, o restaurare integrală a național-ceaușismului. Fără însă un program politico-economic de natură să impună un fapt foarte simplu, elementar, dar absolut concludent: că situația este într-adevăr reversibilă, că nomenclatura nu este eternă, că există o alternativă limpede, concretă cum se spune, de guvernare democratică la socialism, mitul situației ireversibile ne va teroriza în continuare. Și poate pentru mult timp. Fără o reală privatizare, o reală proprietate particulară, fără o reală pătură mijlocie, fără eliminarea efectivă a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politic? Noțiunea, trebuie precizat de la început, nu se confundă neapărat cu adeziunea la un partid oarecare și cu atât mai puțin cu militantismul în rândurile sale. Ea implică, în mare, două categorii de opțiuni esențiale: 1. O situare precisă față de alternativa fundamentală a sistemului politic: dictatură sau democrație? Totalitarism sau pluralism? Comunism sau liberalism? într-o altă terminologie, destul de vagă: stânga, centru sau dreapta? 2. Preocuparea și angajamentul, practic sau de principiu, față de problemele societății și vieții politice românești, adeziunea la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în orice caz, mult mai puțin importantă decât condițiile materiale imediate de viață. Este egalitaristă și populistă, pasivă și defensivă, nivelată și timorată. Este produsul dresajului, deprinderii (factor psihologic esențial), al suprimării radicale (din toate cauzele amintite) a ideii de alternativă, schimbare, nouă perspectivă. O Românie O nou cultură politică arestată în prezent, fără trecut și fără ideea viitorului. Despre o națiune aproape apolitică amintise, mai înainte, și Adrian Dinu Rachieru (p. 16). încă o ieșire din istorie, într-un fel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și totalitar? Poate fi acceptat și un raționament ca acesta: dacă lumea este iremediabil condamnată, ce mai contează dacă... cedezi, colaborezi sau nu (p. 188)? Sau că implicațiile etice sunt secundare (p. 178) etc.? Am discutat și anterior toate aceste alternative 4. Aspectul cel mai remarcabil al acestui dialog inconformist, insolit și... insolent, este însă altul: refuzul implicit al ideii de maestru, de guru, de șef spiritual. Am parcurs cu toții și cei care am trecut de 70 de ani știm bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Instaurarea regimului totalitar a fost atât de bruscă, violentă și traumatizantă, încât, practic, nu una ci, de fapt, două generații literare au fost obligate să aleagă, să cedeze, să se salveze în termenii brutali pe care-i impunea fără nici o alternativă epoca. Practic, mai ales prima generație, adaptată de la o zi la alta. N-a existat nici o fază intermediară, pregătitoare, de oarecare durată. Tradiția rezistenței intelectuale și civice era complet absentă. Scriitorul a fost și a rămas totdeauna cu guvernul, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și reușeau... Intervenea atunci o dublă (și foarte omenească într-un fel) invidie: personală și profesională. Nici un fel de încurajare, în nici un caz. Avem foarte precise amintiri în acest sens, din perioada Cahiers roumains d'ătudes littăraires. Astfel de publicații, alternative, marginale, tolerate la limită din cauza eficienței lor incontestabile și în creștere, erau în același timp prost văzute atât la vârf, cât și de viața literară. Ele nu publicau recenzii de serviciu. De unde, reclamații și analize, presiuni etc. Vorbim în cea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ori, o imposibilitate și chiar o mare... naivitate. O altă notă specifică este permanenta umilință resimțită de acest nefericit și etern erou alternativ. De unde o stare de spirit complexată și resentimentară, care definește, în bună parte, resorturile interioare ale culturii alternative opusă, într-o formă oarecare, ordinii totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din trăsăturile specifice ale culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și deci condiția de bază a oricărei culturi alternative. O observație simplă, dar irefutabilă: independența economică. O cultură de funcționari de stat, de salariați, oricând revocabili, concediabili, retrogradabili etc., nu poate avea, în nici un caz, independența strict necesară mecanismelor culturale alternative reale. O imposibilitate manifestă. Cine nu ajunge la această concluzie înseamnă că nu are nici o percepție a realităților socio-culturale existente imediate. Cultura alternativă înseamnă, în esență, cultură independentă economic. De economia de stat, în primul rând. Situația exprimă, cu brutalitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
capitalului românesc în formație. Cele două mari speranțe ale culturii alternative. Deoarece, numai din aceste direcții pot veni soluțiile economice și efectiv practice. Nimic nu garantează însă, cel puțin deocamdată, succesul acestor operații. Ceea ce dă încă o notă definitorie culturii alternative actuale: expresie a unei minorități active, radicale în principii, dar fără mare eficiență și forță de impact în opinia publică. Aceasta a rămas mult în urmă, la nivelul clișeelor și deprinderilor propagandei oficiale din deceniile anterioare. în plus, ea are
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o categorie obiectivă a conștiinței și a existenței (Simone de Beauvoir a scris și o Morale de l'ambiguïtă, 1947, deloc excepțională), un mod de a fi și de a te comporta. Interior și social. Adesea inevitabil. Carență originară sau alternativă compensatorie curentă? Calitate sau defect? Ambele teze se pot susține, în contexte diferite. încă un exemplu foarte recent: o excelentă antologie despre dandism (Dandysmul, Iași, Polirom, 1995) realizată de Adriana Babeți, începută, se pare, înainte de 1989. Ea opune o formulă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la fel de valabil și după 1989. Căci a lansa o carte despre dandism, în mizeria economică actuală, reprezintă un gest de independență morală, dar și de avangardă, ca să nu spunem chiar de sfidare socială. Oricum, o bună dovadă că formula culturală alternativă este și inevitabilă și irepresibilă. Logica sa funcționează autonom, în orice condiții. Mecanismul său intrinsec se dovedește destul de complicat. Am disocia, mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este și rămâne net antiliberal. în sfârșit, recuperarea se face simțită și în sfera studiilor artistice și literare. Toate contestările posibile au devenit, devin și vor deveni cu certitudine simple capitole distincte de istorie literară și artistică. în cadrul lor, toate alternativele sunt stocate, aliniate, nivelate, egalizate. Deci, chemate la ordine, disciplinate, extirpate de orice agresivitate și violență practică de tip contestatar-politic. Blestem sau situație riguros obiectivă, cum ne place să credem? Păcat originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și artistică. în cadrul lor, toate alternativele sunt stocate, aliniate, nivelate, egalizate. Deci, chemate la ordine, disciplinate, extirpate de orice agresivitate și violență practică de tip contestatar-politic. Blestem sau situație riguros obiectivă, cum ne place să credem? Păcat originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să negi existența sau să condamni radical și definitiv și astfel de împrejurări. Cine n-a fost ca să folosim și noi o astfel de expresie existențialistă în situație poate fi absolutist și inclement în judecățile sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ales, decât un dialog de surzi. Și mai ales lamentabile plătiri de polițe și expresia întregului venin al vieții literare, alimentat din plin și de tot felul de dosare și cărți albe. De altfel, întreaga ambiguitate a unor astfel de alternative dramatice și insolubile specifice vieții culturale sub orice regim totalitar represiv (mai ales de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un loc? Răspunsurile nu pot fi decât strict punctuale și contextuale. Adică în fiecare caz în parte. Suprapunerea de planuri a fost atât de mare și adesea inextricabilă, încât orice soluție doar în alb și negru trece dincolo de realitatea epocii. Alternativele... alternativei Exponenții culturii alternative, confruntați cu astfel de situații, sunt de trei categorii, pentru a simplifica și tipiza reacțiile cele mai caracteristice. Primul tip, cel mai radical, refuză pur și simplu colaborarea și integrarea într-o formă sau alta în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
loc? Răspunsurile nu pot fi decât strict punctuale și contextuale. Adică în fiecare caz în parte. Suprapunerea de planuri a fost atât de mare și adesea inextricabilă, încât orice soluție doar în alb și negru trece dincolo de realitatea epocii. Alternativele... alternativei Exponenții culturii alternative, confruntați cu astfel de situații, sunt de trei categorii, pentru a simplifica și tipiza reacțiile cele mai caracteristice. Primul tip, cel mai radical, refuză pur și simplu colaborarea și integrarea într-o formă sau alta în cultura
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oricum rare, și mai ales ultimul dintre ele, profund caracteristice. Onoarea acestei foarte restrânse categorii de texte ale epocii a fost salvată cu brio. Nu suportă însă comparație cantitativ vorbind, în primul rând (dar nu numai) cea de a doua alternativă, masiv reprezentată. Ea se vrea, efectiv, tot o formă de cultură alternativă, dar pusă pe baze contractuale, chiar dacă iluzorii. Expresia cea mai limpede a unei astfel de atitudini o întâlnim într-un text remarcabil, prin luciditate și asumare neipocrită a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de acest tip? Ce operă au ele? Ce au scris? De ce criteriul pur sovietic de selecție funcționează încă? Nu pot fi omise, bineînțeles, nici fundațiile cunoscute precum Memoria, Academia Civică, Societatea Civilă, acum în urmă în curs de constituire și Alternativa 2000. La fel, Liga Pro Democrația, a Apărării Drepturilor Omului, Comitetul Helsinki și altele de acest gen. Inventarul nostru, de altfel, nici nu-și propune să fie complet. Indicăm doar tendințe și un alt tip de organizare civilă. Reținem, mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-un stil direct, doar modul cum starea culturii române actuale se reflectă într-o conștiință culturală și critică. Un mesaj, deci, intelectual și spiritual și o invitație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de poeți și publiciști ? Alături de stratificarea de bază, care cu nuanțe locale este de altfel specifică tuturor societăților din Estul Europei foste comuniste, există și o a doua, proprie, doar culturii române. Alături, deci, de cultura oficială (închisă) și cea alternativă (deschisă) cei doi poli ai sistemului cultural actual se observă cu deosebită claritate, mai ales după 1989, încă un fenomen tipic: prezența masivă, insistentă, culturală, în sensul larg, a poeziei și publicisticii. Știm foarte bine că o astfel de constatare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]