10,938 matches
-
spune că ar fi îngopat în acest kurgan. (Nu există deocamdată nici o dovadă istorică sau arheologică că acesta ar fi locul de odihnă veșnică a conducătorului mongol.) În zilele noastre, pe acest deal se află un complex memorial în cinstea apărătorilor orașului Stalingrad din august 1942 - februarie 1943. Luptele de la Stalingrad s-au încheiat cu o victorie decisivă a sovieticilor împotriva Puterilor Axei de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial. Când forțele celei de-a 6-a
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
forțele celei de-a 6-a Armate Germane și-au lansat atacul asupra centrului orașului Stalingrad pe 13 septembrie 1942, kurganul Mamaev, (având indicativul "înălțimea 102.0" pe hărțile militare), a fost scenă unor lupte feroce între atacatorii germani și apărătorii din Armata a 62-a Sovietică. Controlul înălțimii devenise de o importanță vitală, deoarece dealul domina orașul. Pentru a apăra kurganul, sovieticii și-au întărit pozițiile prin construirea unor poziții defensive puternice pe pantele dealului - tranșee, rețele de sârmă ghimpată
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
artilerie românească și formațiunile celui de-al doilea eșalon, de asemenea au prins și militarii români care băteau în retragere. Ofensiva împotrivă celei de-a treia armate române a început la 08:50. Primele două atacuri au fost respinse de apărătorii României, iar efectele bombardamentului artilerii au făcut mai difcilă navigarea armatei Sovietice prin câmpul de mine.Oricum, lipsa tancurilor a cauzat prăbușirea apărătorilor români. În timp ce armata sovietica înainta, trei diviziuni române au început să se îmbolnăvească.Cea de-a treia
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
de-a treia armate române a început la 08:50. Primele două atacuri au fost respinse de apărătorii României, iar efectele bombardamentului artilerii au făcut mai difcilă navigarea armatei Sovietice prin câmpul de mine.Oricum, lipsa tancurilor a cauzat prăbușirea apărătorilor români. În timp ce armata sovietica înainta, trei diviziuni române au început să se îmbolnăvească.Cea de-a treia armată română a fost atacata din sud și est. După ce a primit vestea de atac sovietic, Generalul celei de-al șaselea Cartierul al
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
Paulus, comandantul Armatei a șasea, a primit rapoarte că sovieticii au fost la mai puțin de 40 km (25 mile) de sediul său. În sud, după o scurtă oprire, al patrulea corp sovietic de nord a continuat să avanseze, îndepărtând apărătorii germani din mai multe orașe din zonă, spre Stalingrad. Deoarece forțele germane în jurul Stalingradului au fost aproape de risc, Hitler a ordonat forțelor germane în zonă, pentru a stabili un "în jur poziție defensivă" și forțele au fost desemnate între râul
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
de la Kalach a fost dat la Corp 26 de Tancuri, care a folosit două tancuri capturate germane și un vehicul de recunoaștere pentru o abordare și focul asupra polițiștilor. Forțele sovietice au pătruns în oraș de la mijlocul-dimineții și au condus apărătorii afară, lăsându-și al 4-lea Corp de Tancuri pentru a face legătura cu Armata Roșie. Încercuirea forțelor germane din Stalingrad a fost finalizată la data de 22 noiembrie 1942. În aceași zi, formațiunile sovietice au continuat să lupte cu
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
Germania Nazistă să obțină o pace separată cu sovieticii, mai îninte ca să fie obligată să lupte pe două fronturi. În 1917, germanii construiseră faimoasa linie Hindenburg pe frontul de vest, scurtând lungimea frontului defensiv și crescând în același timp desitatea apărătorilor și puterea lor de reacție. Germanii s-au hotărât să repete aceeași strategie în Rusia și au început construcția unui șir de lucrări defensive - așa numita linia Panther-Wotan. Ei aveau de gând să se retragă pe această linie în 1943
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
germani să-și atingă obiectivele propuse pentru acea zi, în ciuda luptelor care s-au prelungit până la miezul nopții. Corpul al 2-a Panzer a lansat atacuri preliminare pentru cucerirea posturilor de observație sovietice, dar nu au putut să înfrângă rezistența apărătorilor până când nu au intervenit în luptă trupele special echipate cu aruncătoare de flăcări, care au curătăt toate avanposturile și buncărele. La 22:30, sovieticii au declanșat bombardamente de artilerie puternice în flancurile de nord și de sud. Acest baraj, executat
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
sunt pe punctul de a sparge și ultima centură de apărare a inamicului. De fapt, mai existau încă cel puțin cinci zone defensive în fața lor, deși trebuie recunoscut că acestea nu erau tot atât de puternice ca primele. La rândul lor, și apărătorii sovietici erau slăbiți, iar o bună parte a rezervelor lor fuseseră deja trimise pe front. Totuși, rezervele Armatei Roșii care așteptau să intre în luptă erau mai numeroase decât unitățile germane disponibile pentru sprijinirea atacului. Printre istorici există un punct
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
tărâmului spiritual al ființelor zeiești În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii omeniri împotriva forțelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleașca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusință și putere arma celestă, Vajra (fulgerul
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
ce angajau lupta, i-au dat posibilitatea lui Leonidas să respingă glorios atacurile puhoaielor dușmane. Din păcate, trădarea unui localnic grec le-a desoperit perșilor o potecă prin munți, pe unde s-au infiltrat pentru a ataca prin spate pe apărătorii greci. Înțelegând că rezistența va avea un sfârșit tragic, Leonidas a trimis înapoi cea mai mare parte a trupelor, păstrând alături de sine pe cei 300 de hopliți spartani, pe războinicii din orășelul Thespia și o parte din thebanii voluntari, hotărâți
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
a așteptat propria sa zi de comandă (13 septembrie 490 î.Hr.) pentru a lansa hopliții greci asupra perșilor, în celebra Bătălie de la Maraton. Perșii au fost înfrânți și aruncați în mare. Ei au încercat atunci să surprindă Atena, lipsită de apărători, dar era prea târziu, căci învingătorii se întorseseră, în fugă, la cetatea lor. Flota barbară și-a ridicat pânzele, umilită pentru prima dată. Darius s-a decis apoi să dea o lovitură puternică Atenei. Timp de trei ani, el a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
învinsă în Bătălia de la Plateea, invazia persană în Grecia fiind oprită. Scriitorii antici și contemporani au folosit bătălia de la Termopile ca un exemplu al forței unei armate patriotice formate din oameni liberi în lupta de apărare a propriului teritoriu. Reușita apărătorilor de la Termopile reprezintă un exemplu al avantajelor pe care le oferă pregătirea, echipamentul și folosirea terenului împotriva unei armate superioare în număr, și a devenit un simbol al curajului în fața unor sorți neprielnici. Principala sursă pentru Războaiele greco-persane este istoricul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
îndepărtat de tovarășii lor, și, cu mâinile ridicate, s-au apropiat de barbari"”, dar câțiva au fost uciși înainte ca persanii să-i ia prizonieri. Regele i-a înfierat pe tebani după luptă cu însemnul regal. Herodot spune despre restul apărătorilor: "„Aici se apărară până la ultimul, cei care mai aveau săbii folosindu-le, iar ceilalți luptând cu mâinile goale și cu dinții.”" După ce a dărâmat o parte din zid, Xerxes a înconjurat dealul și persanii i-au acoperit pe greci cu
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Antigona, cutezătoarea fiică a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei, Etéocle și Polinike. Amândoi au căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle, apărătorul cetății. Pentru celălalt fiu al lui Oedip, Polinike - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
nichelul finlandez atât de necesare pentru industria siderurgică germană. Frontul finlandez a asigurat flancul Grupului de Armate Nord al germanilor din țările baltice. Cele 16 divizii finlandeze au blocat numeroase trupe sovietice în nord, au ținut sub o continuă presiune apărătorii Leningradului - asta în ciuda faptului că Mannerheim a refuzat să atace orașul - și a amenințat transportul pe cale ferată spre și dinspre Murmansk. În plus, Suedia era izolată și supusă fără încetare presiunilor germane. În ciuda contribuțiilor la cauza nazistă, atitudinea aliaților occidentali
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
justificat condamnarea creștinismului în sine. În timpul interogatoriilor, Schmitt nu a demonstrat însă nici o remușcare pentru atitudinea sa favorabilă nazismului. De exemplu, la întrebarea lui Kempner: "Chiar nu vă este rușine de a fi scris în 1933 că Führer-ul este un apărător al justiției?", Schmitt ar fi răspuns: "Azi, fără îndoială că da. Dar cred că este incorect ca în prezent să mai răscolim toată degradarea la care am fost supuși. Ceea ce s-a întâmplat este desigur îngrozitor. Dar, acum nu mai
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
înainte ca Royal Navy să reușească să evacueze 4.286 militari aliați. RAF a asigurat acoperirea aeriană a operațiunii de evacuare, interzicând avioanelor "Luftwaffe" să intervină. "10. Panzerdivision" comandată de Ferdinand Schaal a atacat Calais pe 24 mai. În sprijinul apărătorilor au fost debarcate întăriri cu doar 24 de ore înainte de atacul germanilor - Regimentul al 3-lea de tancuri, echipat cu blindate ușoare și Brigada a 30-a de infanterie motorizată. Apărătorii Calaisului au rezistat cu dârzenie, deși fără succes, fiind
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Schaal a atacat Calais pe 24 mai. În sprijinul apărătorilor au fost debarcate întăriri cu doar 24 de ore înainte de atacul germanilor - Regimentul al 3-lea de tancuri, echipat cu blindate ușoare și Brigada a 30-a de infanterie motorizată. Apărătorii Calaisului au rezistat cu dârzenie, deși fără succes, fiind conștienți că o capitulare prea rapidă ar fi deschis calea forțelor germane spre Dunkerque. Forțele britanice și franceze au reușit să se mențină pe poziții în ciuda eforturilor făcute de divizia germană
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
liniile fortificate de apărare în jurul orei 13:30 pe data de 26 mai, cu aproximativ 30 de minute mai inainte de termenul limită al retragerii trupelor comandate de Schaal. În timp ce principalele fortificații ale orașului au fost ocupate de germani după ce apărătorii francezi au capitulat, soldații britanci au continuat lupta în regiunea docurilor până în dimineața zilei de 27 mai. Marina britanică a reușit să evacueze aproximativ 440 de militari. Luptele de la Calais au durat patru zile, care s-au dovedit cruciale pentru
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
până în dimineața zilei de 27 mai. Marina britanică a reușit să evacueze aproximativ 440 de militari. Luptele de la Calais au durat patru zile, care s-au dovedit cruciale pentru soarta militarilor aliați prinși în punga de la Dunkerque. Prețul plătit de apărătorii Calaisului a fost mare, apoximativ 60% dintre soldații aliați au fost răniți sau uciși. Pe 23 mai, Günther von Kluge a propus ca "4. Armee", care era gata să atace pozițiile aliate de la Dunkerque, să își oprească înaintarea și să
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
luat 500.000 de prizonieri. Câteva dintre fortificațiile puternice au continuat să lupte, în ciuda apelurilor la capitulare. Ultima a capitulat doar pe 10 iulie, după ce au fost li s-a cerut aceasta de către generalul Alphonse Joseph Georges. Chiar și așa, apărătorii au protestat împotriva capitulării. Dintre cele 58 de fortificații importante ale Liniei Maginot, doar 10 au fost cucerite de "Wehrmacht" prin luptă, restul capitulând. Evacuarea celui de-al doilea Corp Expediționar Britanic a fost efectuată în timpul Operațiunii Ariel între 15
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
pașa de Timișoara, și-a jurat să cucerească mica fortificație cu orice preț. A venit cu oaste mare, cei 45.000 de turci împânzind dealurile orașului. 46 de zile de lupte au pus la grea încercare garnizoana celor 850 de apărători ai cetății. Sute de săteni au căzut atunci prizonieri în mâinile otomanilor. Totuși, cetatea rezista! Părea că deznădejdea îi cuprindea pe turci, căci nu reușeau în niciun chip să afle secretul vrăjii nemaivăzute care-i proteja zidurile. Până în ziua în
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
părăsi Transilvania, ca să nu fie prilej de tulburare. Sofronie a făcut acest sacrificiu, trecând în Muntenia unde își va sfârși zilele într-un schit din Argeș. Și el este canonizat, fiind prăznuit de ortodocși tot pe 21 octombrie, împreună cu alți apărători ai credinței. Acesta a frământat zeci de ani dearândul satele românești din Transilvania, atingându-și culmea în "răscoala fără sânge" a călugărului Sofronie din Cioara, de teama căruia tremura guvernul din Sibiu mai ales în timpul războiului de șapte ani (1756-1763
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
atât trăirile sentimentului religios, cât și credința adoratorilor într-o posibilă comuniune cu Divinitatea. Vom vedea că atât păgânismul, cât și creștinismul vor folosi aceleași simboluri, dar cu funcții și semnificatii specifice fiecărui cult în parte. Pentu apologeții creștini, mari apărători ai creștinismului, (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen) imaginile erau încărcate de semne și mesaje. Revelația pe care o aducea credința nu anula semnificațiile "primare" ale imaginilor ; ea numai adăuga o nouă valoare. Din multitudinea simbolurilor creștinismului
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]