13,008 matches
-
dezvoltat o localitate. Orașul român se întindea pe teritoriul a ceea ce astăzi reprezintă străzile "Rue de la Croix", "Rue du Collège", "Rue de l'Ange" și "Rue des Brassiers" și avea și un târg. Împrejurimile orașului erau și ele locuite, săpăturile arheologice descoperind cimitire la Saint-Servais, Jambes și în cartierele "La Plante" și "Grands-Malades". La un moment dat orașul a luat foc, în timpul Imperiului Român de Apus. Monedele descoperite ne arată că Namur a rămas întotdeauna în imperiu, până la sfârșitul acestuia. În
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
sec.15), Prizren(biserici și mănăstiri din sec.14, moscheea Sinan Pasă), stațiuni balneoclimaterice(Vrnjacka Banja, Soko Banja, Niska Banja) sau pentru practicarea sporturilor de iarnă(în jurul masivelor Kopaonik, Jastrebac, Zlatibor). Un important obiectiv istoric și turistic este situl antic arheologic Felix-Romuliana.
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
despre gradul de apropriere între graiurile ilirice și cele tracice, este precumpănitoare concluzia că au fost pronunțat deosebite. Izvoare: scrise romane și grecești (Appian - Ist. romană; Strabon; Pliniu cel Bătrân, Iordanes, Polyainos, Cassius Dio), epigrafie (din perioada romană), toponime, materiale arheologice. Despre formarea triburilor ilire și evoluția lor generală există mai multe teze, care se pot sistematiza în două direcții. Una autohtonistă, care susține că pentru locuitorii teritoriului dintre Adriatica și râul Sava, în timpul epocii bronzului s-a petrecut o ilirizare
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
și deplasarea grecilor spre sud și a frigienilor din Tracia în Asia Mică. Ambele teorii au o serie de puncte vulnerabile din cauza studiilor inegale, care ar trebui să fie comparative și care sunt nevoite să se construiască predominant pe sursele arheologice. În sec. VIII-VII î .Chr. triburile ilire au trecut pe la folosirea pe scară largă a fierului, deși continuă să fie producă sau să utilizeze multe obiecte de podoabă și instrumente din bronz. Pentru această perioadă, cercetările arheologice sprijină ipoteză că
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
predominant pe sursele arheologice. În sec. VIII-VII î .Chr. triburile ilire au trecut pe la folosirea pe scară largă a fierului, deși continuă să fie producă sau să utilizeze multe obiecte de podoabă și instrumente din bronz. Pentru această perioadă, cercetările arheologice sprijină ipoteză că a existat o expansiune a triburilor ilirice spre răsărit, observabilă mai ales în V Bulgariei și SV Olteniei, paralel cu o extindere a culturii Basarabi (de esență nord-tracică) spre apus, în Voievodina. Descoperiri precum cele din zona
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Epirus Nova (Dyrrachium - capitală) și Epirus Vetus (cu centrul la Nikopolis). Alte două părți au intrat în dioceza Macedoniei. Diocezele Pannonia, Noricum, Moesia Superior și Macedonia cu o parte a Greciei au fost devenit componente ale prefecturii Illyricum. Analiza materialului arheologic sugerează că romanizarea în cazul Iliriei a fost neuniformă. Centrele urbane au fost aproape în totalitate romanizate, iar ilirii au fost subiecții unul puternic proces de aculturație. O astfel de populație supusă romanizării a ajuns și în Dacia romană, în
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Complexul arheologic de la , situat în Nubia (Egipt), este format din două temple tăiate direct în piatră în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Complexul, remarcabil prin masivele statui de piatră ale lui Ramses și ale soției sale, Nefertari, face parte din Nubian
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]
-
ca înălțime, lucru neobișnuit pentru Egipt și semn al respectului pentru Nefertari. Integritatea teplelor a fost amenințată de creșterea nivelului apelor Nilului în urma construcției barajului de la Assuan în anii '60, dar printr-un model de cooperare internațională a UNESCO, siturile arheologice au fost cercetate, dezmembrate și asamblate în același mod, dar cu 65 și 200 de metri mai sus și în spatele locației originale, locație acoperită de apele lacului Nasser. Monumentele de la și Philae fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]
-
a fost o persoană despre care multă vreme istoricii s-au întrebat dacă a fost reală sau este un zeu. În urma cercetărilor arheologice s-a descoperit că a existat cu adevărat. A fost arhitectul regal al regelui egiptean Djeser/Joser(Zoser) și a construit prima piramidă (în trepte) la Saqqara/Sakkarah, până la el regii fiind îngropați în mastabe, uriașe ridicături făcute din cărămizi
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
sau țara valahilor. Lângă localitatea Nufăru (fostă Prislav, jud.Tulcea) au fost identificate ruinele unei așezări fortificate care a fost pentru scurt timp (968-971) reședința varegilor conduși de Sveinald (Sviatoslav în Cronica lui Nestor) fiul lui Ingvar (Igor) În săpăturile arheologice de lângă Nufăru au fost găsite structuri de lemn specifice construcțiilor populațiilor nordice Plătit de împăratul Nikephoros Phocas, Sveinald a adunat o armată de varegi și pecenegi în 968 și a a alungat bulgarii din zona Dobrogei de astăzi și a
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
în secolul al VI-lea Gherghel a comparat datele unor istorici ca Genesios cu datele din lexiconul "Suidas" și a considerat că răspândirea denumirii de vlah sau valah in Europa s-a făcut de la sud la nord prin intermediul varegilor. Săpăturile arheologice din România au scos la lumină diverse obiecte care au aparținut varegilor, in localitățile Păcuiul lui Soare, Dinogeția (Garvăn), Isaccea și Nufăru. Monede arabe apărute în urma comerțului varegilor cu lumea arabă au fost descoperite lângă Nistru la Alcedar (2 monede
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
celelalte trupe romane, s-a retras din Dacia, ulterior pietrele zidurilor fiind folosite de locuitori pentru a construi clădirile și bisericile. Castrul a continuat să fie utilizat multi timp după retragerea romană din anul 274 așa cum stau mărturie numeroasele materiale arheologice din secolele IV-V și VIII-X descoperite în perimetrul castrului. Cu prilejul lucrărilor la bazinele de apă din anii 1950-1952 se descoperă urmele unei construcții din castru, care se va dovedi a fi horrea. Primele cercetări sistematice au fost efectuate
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
Stanhope Molyneux Herbert (Berkshire, 26 iunie 1866 - Cairo, 5 aprilie 1923), a fost al cincilea conte de Carnarvon; împătimit colecționar de antichități egiptene și, totodată, egiptolog britanic. Posibilitățile materiale l-au ajutat îndeajuns pentru susținerea financiară a expediției de săpături arheologice, a căror conducere a încredințat-o conaționalului egiptolog, Howard Carter, operațiune care a dus la descoperirea mormântului lui Tutankhamon în Valea Regilor, din Egipt. A intrat în istorie cu numele simplu de Lordul Carnarvon. În anul 1890, la moartea tatălui
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
După numai 7 zile a asistat - împreună cu Carter - la deschiderea mormântului care în acel moment își revela „bogăția sa funerară” exact așa cum fusese dispusă cu mii de ani înainte. Pe bună dreptate această descoperire este considerată cea mai mare descoperire arheologică a sec. al XX-lea, nu atât pentru bogăția conținutului cât pentru faptul că era pentru prima oară când se putea admira mormântul unui faraon neviolat încă. Moartea care l-a surprins pe Lordul Carnarvon pe 5 aprilie 1923 nu
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
relocarea capitalei la Theba. Post mortem Akhenaton a fost supus la "damnatio memoriae", cu martelarea cartușelor sale regale și mutilarea reprezentărilor sculpturale. Urmaș al lui Akhenaton, acest Faraon relativ obscur a devenit cel mai faimos dintre ei datorită extraordinarei descoperiri arheologice a lui Howard Carter din 1922. A murit înainte de a împlini 20 de ani, fără urmași. Ultimii doi faraoni aparțin elitei funcționarilor de curte, mai important fiind ultimul - Horemheb, cel care reușește să combată în mare măsură consecințele nefaste ale
A XVIII-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/307040_a_308369]
-
de noi temple. Perioada domniei lui Ramses II era adesea considerată a coincide cu Exodul israeliților din Egipt. Nu s-a găsit însă nici o menționare a evenimentelor exodului așa cum este descrisă în Biblie, în istoria Egiptului și nici vreo dovadă arheologică. Cu toate că s-au ținut și păstrat descrieri amănunțite a tuturor evenimentelor din regat (chiar și descrierea fugii din Egipt a doi condamnați neînsemnați), nu există în vremea acestui faraon nici o mențiune despre fuga a sute de mii de sclavi. Episodul
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
de Istorie, inaugurat în 1951 la inițiativa lui Augustin Rațiu, cu ajutorul istoricului Ioan I. Russu și al prof. Ion Țigărea. Muzeul de Istorie cuprinde o colecție bogată de obiecte, în special din perioada romană. Materialele prezentate sunt numismatice, epigrafice și arheologice, ele constituind și obiectul de studiu al unor cercetători precum Hadrian Daicoviciu, Ioan I. Russu, Nicolae Vlassa ș.a. Spre a evita degradarea în continuare și distrugerea prin vandalism a celor mai importante vestigii antice romane din lapidariul învecinat (în deosebi
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
("Patavissa") a fost o așezare dacică, iar în timpul stăpânirii romane sat ("vicus") și apoi "colonie" (pe teritoriul actualului oraș Turda, județul Cluj), la poalele "Dealului Cetății" pe care era amplasat importantul castru roman . Situl arheologic ce conține resturile orașului Potaissa sunt clasate ca monument istoric, cu codul . A fost ridicat la rangul de "municipium" de împăratul roman Septimiu Sever (193-211) și la cel de "colonie", probabil, de împăratul roman Caracalla (211-217), bucurându-se și de
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
din România și din sud-estul Europei. S-a adăugat experiență câștigată la Romă că bursier (1941-1942) al Academia di România și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit membru al Muzeului Național de Antichități (MNA), cu cercetări arheologice la fortificația romano-bizantină Dinogetia (din 1946). MNA, din 1956, devine secție a noului Institut de Arheologie al Academiei Române, unde Ion Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975. În 1968 i s-
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
din 1946). MNA, din 1956, devine secție a noului Institut de Arheologie al Academiei Române, unde Ion Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975. În 1968 i s-a încredințat conducerea cercetărilor arheologice de la complexul român Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constantă), până în 1987. Între anii 1957-1962 conduce cercetările arheologice de salvare la complexul de biserici bizantine săpate în cretă de la Murfatlar (Basarabi), jud. Constantă. Ion Barnea a avut marele merit de a fi
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975. În 1968 i s-a încredințat conducerea cercetărilor arheologice de la complexul român Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constantă), până în 1987. Între anii 1957-1962 conduce cercetările arheologice de salvare la complexul de biserici bizantine săpate în cretă de la Murfatlar (Basarabi), jud. Constantă. Ion Barnea a avut marele merit de a fi publicat rezultatele tuturor cercetărilor sale. Singur sau în colaborare a publicat 11 cărți, cca 200 studii
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
Îmbunătățiri Funciare și Pedologie în cadrul căruia a coordonat și dezvoltat o întreagă școală de înaltă concepție în acestă sferă fundamentală a Economiei Naționale. A publicat mai multe lucrări științifice de specialitate, cât și o serie de cărți cu caracter istoric, arheologic ori beletristic. s-a născut la Craiova, într-o familie de intelectuali, tatăl său, Gheorghe Botzan fiind inginer mecanic. După școala primară, urmeaza cursurile prestigiosului colegiu Carol I din Craiova. În 1931, își îndreaptă pașii către Academia de Înalte Studii
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
de studiu în învățământul universitar agronomic din România. De o deosebită valoare științifică sunt monografiile "Începuturile hidrotehnicii pe teritoriul României", "Apele în viața poporului român", "Drumuri de apă" și "Mediu și viețuire în spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic". În aceste scrieri, utilizând documentarea arheologică și relatarea istorică, autorul își folosește cunoștințele de specialitate pentru a reconstitui practici vechi ale folosirii apei, în contextul specific al mediului natural și social din diverse epoci istorice. De-a lungul anilor, M. Botzan a fost cooptat în diverse
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
în BCMI, VII, 1914, p. 174-178. Mănăstire Hurezi în 1731, în BCMI, VIII, 1915, p. 88-90. Morminte domnești. Matei Basarab, Doamna Elena și fiul lor Mateiaș. Ultimele zile, meșteri și stil, în BCMI, VIII, 1915, p. 170-175. A efectuat săpături arheologice esențiale pentru cunoașterea trecutului medieval al Țării Românești, de o mare însemnătate fiind acelea de la Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, care au reușit să retușeze istoria începutului Evului Mediu românesc, unele dintre aceste descoperiri fiind încă mult discutate în cercurile științifice
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
anul 1927. Între anii 1923 și 1925 s-a aflat printre membrii Școlii Române din Franța de la Fontenay-aux-Roses. A urmat o activitate rodnica de aproape 20 de ani desfășurată la Universitatea din București. A fost șef de săpături pe șantierul arheologic de la Histria (1928-1940) iar în perioada 1 august 1938 - 20 iulie 1940 a fost și director al Muzeului Național de Arheologie, înainte de a fi numit director al Accademia di România din Romă (1941-1947). În 1947, autoritățile comuniste de la București au
Scarlat Lambrino () [Corola-website/Science/307201_a_308530]