11,264 matches
-
probabil datorită influenței exercitate de literatura patristică. Accentuată este și opera de misionare creștină. Altfel decât în versiunile în limbile arabă și georgiană, Varlaam este trimis de însuși Dumnezeu la palat, unde Avenir îl ținea pe Ioasaf departe de influența creștinismului, nu îl ferea numai de cunoașterea lumii. Versiunile în limba latină se bazează pe versiunea greacă din 1021. Ele folosesc pentru Ioasaf numele Iosafat, purtat de multe personaje biblice, mai ales de viță regală. În franceza vernaculară sunt cunoscute 34
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
dar la origine poate fi un nume egiptean, probabil „mry” (îndrăgită) sau „mr” (dragoste, stăpâna, doamna respectabila sau doamna îndrăgită) și înseamnă „copil dorit” sau „aleasă, iubita de Dumnezeu”. A fost un nume cunoscut în Europa chiar și înaintea răspândirii creștinismului, fiind varianta feminină a numelui român bărbătesc Marius.
Maria () [Corola-website/Science/306225_a_307554]
-
spre nord și sud. Cele trei abside exterioare - una la altarului și două ale naosului sunt împodobite cu picturi reprezentând scena rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură imaginile reprezentanților culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel și Sofocle, considerați precursori ai creștinismului.Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și construiește actuala Biserică a Moldoviței în
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
că soluția era de a întoarce săbiile în seviciul Domnului: "Fie ca hoții să devină cavaleri." A vorbit despre răsplăți, atât pe pământ cât și în rai, unde iertarea păcatelor era oferită oricui ar fi putu muri în lupta pentru creștinism. Mulțimea a fost cuprinsă de un entuziasm frenetic, cu strigăte de ""Deus vult!"" ("Dumnezeu o vrea!"). Predica lui Urban este unul dintre cele mai importante discursuri din istoria Europei. Există mai multe versiuni ale acestuia, toate scrise după ocuparea Ierusalimului
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
care unii istorici le numesc "primul Holocaust" Predicile din timpul cruciadei au dus la creșterea sentimentului antisemit. Unii predicatori îi considerau pe evrei și musulmani ca dușmani ai lui Cristos, oameni cu care trebuia luptat și care trebuiau convertiți la creștinism. Publicul a considerat că "luptat" înseamnă "luptat până la moarte" sau "omorât". Cucerirea creștină a Ierusalimului și instaurarea unui împărat creștin acolo ar fi trebuit teoretic să aducă Sfârșitul timpului (perioadă care precede a doua venire a lui Iisus Cristos). În
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
necredincioșii erau atât de aproape de casă. Cruciații s-au deplasat către nord prin valea Rinului, ajungând la comunitățile evreiești, cum ar fi cele din Köln, și apoi către sud. Evreilor li s-a oferit opțiunea de a se converti la creștinism sau de a fi masacrați. Majoritatea au refuzat prima opțiune, și, pe măsură ce veștile despre masacrele în masă s-au răspândit, comunități întregi s-au sinucis în masă. Mii de evrei au fost masacrați, în ciuda încercărilor autorităților seculare și ale clerului
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
pentru participanți sau de martiriu pentru cei care cădeau în luptă. Cruciații, în calitate de pelerini, puteau să se bucure de ospitalitatea și protecția vieții și avutului asigurate de Biserică. Beneficiile acordării indulgențelor arau astfel duble, atât pentru lupta în calitate de războinic al creștinismului cât și pentru călătoria în calitate de pelerin. De aceea, indulgența era oferită indiferent dacă pelerinul avea să supraviețuiască sau avea să moară. În plus, existau anumite obligații feudale, mulți dintre participanți plecaseră la luptă pentru că așa dorise suveranul lor, iar ei
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
au fost descoperite în Peștera Cuciulat frumoase picturi reprezentând un căluț, o panteră și o siluetă umană. Toate miturile și religiile de pe Pământ au ceva legat de peșteră, în special originea divinităților e plasată adesea într-o peșteră. Mai recent, creștinismul plasează nașterea lui Isus într-o peșteră din Nazaret. În evul mediu, din cauza superstițiilor, omul se îndepărtează de peșteră, o ignoră, o evită, apoi se teme de ea, asemănând-o cu lumea subterană a bibliei, cu infernul. În prezent, peste
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
a dus lipsă de organizare administativă până în secolul XII și pentru că invaziile mongolilor au distrus evidențele scrise odată cu invazia și prăduirea zonei în 1241. Poporul Român (valah) apare pentru prima dată în documente în secolul al-X-lea când era deja creștinat, creștinismul fiind adoptat mai devreme în aceste ținuturi, sub influență latină. Cu toate acestea, românii medievali vor adopta treptat, ca și majoritatea popoarelor din Balcani, Ortodoxia răsăriteană, sub influența Constantinopolului (dar prin mijlocirea slavonă). Unele obiceiuri, nume și substratul unor cuvinte
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
(pronunțat: [la'ilεRoz]) este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Val-de-Marne, centrul arondismentului cu același nume (), în regiunea Île-de-France. După ocupația română, Clovis I, învingător, convertit la creștinism, se pare că ar fi distribuit o parte importantă din pământurile actualei periferii pariziene Bisericii din Paris, între care teritoriul actualei localități L’Haÿ-les-Roses. Cel mai vechi document care confirmă drepturile Bisericii din Paris asupra pământurilor din "Laiacum" este o
L'Haÿ-les-Roses () [Corola-website/Science/304784_a_306113]
-
zeiței Nyx realizată de către sculptorul Rhoecus în secolul al VI î.Hr. De asemenea sunt descrise coloanele acoperite cu aur și argint dar și picturile ce le reprezentau pe Amazoane, considerate a fii fondatoarele Efesului. Templul este menționat și în scrierile creștinismului timpuriu, inclusiv în Noul Testament. Conform Faptelor Apostolilor, apariția primilor misionari creștini în Efes a cauzat o mare tulburare și revoltă în rândul cetățenilor. În anul 162 d.Hr, în vremea împăratului roman Marc Aureliu, a fost dat un edict în urma
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]
-
lui explicându-se mai degrabă prin noua tradiție privitoare la locul presupus al opririi embarcațiunii lui Noe după potop și care se înfiripase cu un secol și jumătate înaintea nașterii lui Marco Polo ca și prin mentalitățile puternic impregnate de creștinism ale epocii, care îl marcau așa cum e de așteptat și pe călătorul genovez. Din punct de vedere istoric, povestea Potopului și a Arcei lui Noe face parte din seria de mituri și legende biblice. Mitul biblic al Potopului este cel
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
pricepeau cei care erau contemporanii eroilor mitici ai acestor relatări. Relatarea biblică, derivată fiind din tradițiile mesopotamiene legate de inundații catastrofale și care la rândul lor se inspirau din fenomene naturale locale, a căpătat o nouă interpretare o dată ce și în creștinism textul original în ebraica biblică a început să fie cunoscut și studiat de manieră rațională și luându-se în fine în considerare toate subtilitățile limbii. S-a putut constata faptul de altfel evident că în Biblie nu întotdeauna când se
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
formulat-o ca referent alături de J.A. Zimmermann). A dezvoltat activitățile laice comunitare și a ocupat diferite funcții în conducerea Bisericii Evanghelice din Transilvania. A fost adeptul teologiei istorice, căutând contactul cu moștenirea lui Isus și încercând să înțeleagă drumul creștinismului în contextul istoric de până atunci. A fost adept al dreptului rațiunii de a sta mai presus de dogme neverificabile, în venire în catolicismul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, duhul omului având dreptul de a
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
învinuirii de vrăjitorie puteau fi condamnate persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. În această perioadă se diferențiează două feluri de vrăjitori/vrăjitoare pe care le distingeau cu două cuvinte a limbii latine: Provine din timpurile religiilor politeiste, anterioare creștinismului, când se credea în zâne bune iar cele rele fiind vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Nuielele rupte din gard, sau cozile de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare. Credința despre puterile lor miraculoase de vindecare cu ierburi
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
iar cele rele fiind vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Nuielele rupte din gard, sau cozile de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare. Credința despre puterile lor miraculoase de vindecare cu ierburi de leac provine din timpul anterior creștinismului. Biserica consideră că actul magic este impur, pentru că practicantul crede într-o eficacitate a cuvântului și a ritualului în sine. Represiunea vrăjitoriei a funcționat prin valuri succesive iar vrăjitoarele au fost acuzate de satanism, dar și de a fi adus
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
patristică din această perioadă este strâns legată de scrierile Vechiului și Noului Testament, având atât caracter catehetic (pentru creștini), cât și misionar (pentru necreștini). Pentru denumirea cuvântărilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze și predici tematice. Creștinismul a izvorât din tradiția ebraică, dar, pe de altă parte, se va deosebi esențialmente de aceasta. Religia mozaică era una abstractă. Dumnezeul ei era reprezentat ca spirit pur. Profeții acestei religii l-au confiscat astfel pe Dumnezeu încât au considerat
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
ca salvator al "poporului ales" ci, al întregii omeniri, al oamenilor de pretutindeni, indiferent de zona geografică, religie etc. Din predicile sale au atras îndeosebi atenția, pe lângă ideea menționată, și altele care se vor insera și ele, doctrinei și spiritului creștinismului. Așa, de pildă, au fost cele referitoare la posibilitatea mântuirii omului printr-o profundă transformare spirituală care însemna, de fapt, acceptarea necondiționată, dincolo de orice îndoială, a conținutului și formei reprezentărilor, îndemnurilor, poruncilor, ideilor din predicile christice. Această transformare nu viza
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
cerului. Deci dobândirea împărăției cerului implică renunțarea omului la tot ceea ce este interes pământesc. Altfel, păcatul omului este de nemântuit. Iisus a și avertizat ca el nu aduce pace, ci sabie. Una dintre ideile care au favorizat rapida răspândire a creștinismului, mai ales în mediile sărace ale populației, a fost cea a iubirii universale. O contribuție importantă la exprimarea doctrinală a creștinismului i-a revenit apostolului Pavel. Asupritor al evreilor (în prima parte a vieții lui), cel care a "primit iluminarea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a și avertizat ca el nu aduce pace, ci sabie. Una dintre ideile care au favorizat rapida răspândire a creștinismului, mai ales în mediile sărace ale populației, a fost cea a iubirii universale. O contribuție importantă la exprimarea doctrinală a creștinismului i-a revenit apostolului Pavel. Asupritor al evreilor (în prima parte a vieții lui), cel care a "primit iluminarea pe drumul Damascului, avea să ajungă la câteva idei care vor deveni constitutive sau referențiale ideologiei creștine din toate timpurile. Între
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
dintre viața prin spirit și viața subordonată nevoilor corpului; 5) considerarea bisericii ca loc al adevăratei vieți a spiritului. Comunitatea religioasă exprimată prin biserică este asigurată de iubire (agape, charitas), esență a întregii vieți creștine. Dacă Sf. Pavel a "dus creștinismul în limbile pământului", răspândindu-l, practicând un misionarism impunător, la același fenomen al trecerii creștinismului în cultura altor popoare au contribuit și ceilalți evangheliști, între care, cum am mai subliniat, Evanghelia după (lui) Ioan excelează prin încercarea de a găsi
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
adevăratei vieți a spiritului. Comunitatea religioasă exprimată prin biserică este asigurată de iubire (agape, charitas), esență a întregii vieți creștine. Dacă Sf. Pavel a "dus creștinismul în limbile pământului", răspândindu-l, practicând un misionarism impunător, la același fenomen al trecerii creștinismului în cultura altor popoare au contribuit și ceilalți evangheliști, între care, cum am mai subliniat, Evanghelia după (lui) Ioan excelează prin încercarea de a găsi fundamente predicilor lui Iisus. Creștinismul s-a răspândit, o buna bucată de vreme, mai ales
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
-l, practicând un misionarism impunător, la același fenomen al trecerii creștinismului în cultura altor popoare au contribuit și ceilalți evangheliști, între care, cum am mai subliniat, Evanghelia după (lui) Ioan excelează prin încercarea de a găsi fundamente predicilor lui Iisus. Creștinismul s-a răspândit, o buna bucată de vreme, mai ales printre săraci, acolo unde viața era grea, unde mizeria era la ea acasă și unde se spera într-o eventuală îmbunătățire a ei. Religia creștină, apostolică, a adus, pentru săraci
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
în care filosofia este prezentă și în care se manifestă elaborarea programatică și în raport cu variate momente ale filosofiei, aceasta se va împlini prin opera "sfinților părinți ai bisericii" a acelora care au fost astfel numiți pentru aportul lor la afirmarea creștinismului. Perioada în care ei au trăit și au scris este cunoscută sub denumirea de (de la pater = părinte, tată) și se întinde din secolul al II-lea al erei noastre până în secolul al VIll-lea. Părinții bisericii au fost oameni instruiți, firi
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
până în secolul al VIll-lea. Părinții bisericii au fost oameni instruiți, firi pasionale, mulți dintre ei cunoscători ai filosofiei grecești, ai mișcărilor culturale ale timpului pe care îl trăiau și, mai presus de tot, ei erau creștini devotați, hotărâți să apere creștinismul de orice atac și să-i justifice toate dogmele și aspirațiile. Justificarea creștinismului, avută în vedere de părinții bisericii, era una filosofică și se adresa, evident, nu păturilor sărace, inculte, neștiutoare de carte, ci potentaților timpului și oamenilor de cultură
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]