11,537 matches
-
cadou. -De ce ? -Pentru că-mi ești dragă și pentru că... e ,,secret’’. Să nu spui la nimeni... -Sigur că nu voi spune. -Este o carte, spuse el. Ca si cum o carte ar fi putut fi un mare ,,secret’’. E vorba de Eternă și fascinantă Românie , o carte cu ,,cântec ‘’, zise el. -De ce cu cântec ? -O să-ți spun altădată. Acum era prea subtil pentru ea. Lăură analiza cartea din coperta în coperta cu mare atenție și-i zise : -Imi place.Tot
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și rămân la părerea că mijloacele militare nu rezolvă, în zilele noastre, conflictul între civilizații și culturi deosebite.Nu mai suntem pe vremea lui Cortez și Pizzaro. Irakul și Afganistanul sunt dovezi concludente. Acolo, războiul a dus la un șah etern, în care nu câștigă nicio parte, dar ambele pierd. Mult mai eficientă este arma culturală ca să nu mai vorbesc de cea economică. Omar, fiul lui Osama Ben Laden, pare a fi un produs exemplar al ciocnirii între două culturi în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
etc. Desigur, kurzii cer independența de mult, dar acțiunile lor s-au intensificat sensibil după evenimentul de la Priștina. Pe de altă parte, nici turcii nu vor câștiga partida, pentru că o asemenea partidă nu poate fi câștigată. Acolo este un șah etern, iar vechea problemă kurdă resuscitată nu face decât să accentueze pericolul pentru întreaga lume al acestui uriaș butoi cu pulbere care este Orientul Mijlociu. 28 februarie 2008 Armenia teritoriu de graniță Acesta a fost și este nenorocul Armeniei: din timpuri vechi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
armata evreiască trece la represalii împotriva lor, dar tot libanezii suferă cel mai mult. Poate că Libanul și-ar fi găsit liniștea dacă în jurul său nu s-ar fi desfășurat evenimente dramatice: războiul din Golf, intervenția NATO în Irak, conflictul etern arabo-evreiesc, amestecul crescând al Iranului fundamentalist (șiit) în zonă, inclusiv în Liban, prin sprijinul total acordat Hezbollah-ului. În aceste condiții, Libanul a devenit un adevărat butoi cu pulbere, care, se pare, în scurt timp va exploda. Începutul l-a constituit
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
vor mai rămâne acolo între 35 000-50 000 de soldați americani până în 2011, pentru a instrui spune el forțele de securitate irakiene și pentru a răspunde unor eventuale atacuri teroriste. Și, poate, nu în ultimul rând, pentru a rămâne aproape de eternul război din Afganistan. Anunțul lui Obama nu a surprins pe nimeni. Presiunea opiniei publice americane, dar și a celei europene era, în ultimii ani, atât de mare, încât nu mai putea fi ignorată de niciun președinte american oricare ar fi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
care au intervenit în Irak și Afganistan. Așadar, o istorie încărcată care încă ocupă un loc important în memoria colectivă în special în cea a musulmanilor. La acestea se mai adaugă un factor agravant, produs al timpului nostru, și anume eternul conflict dintre arabi și evrei, sprijinul dat de americani Israelului, intervențiile NATO în zonă. Toate acestea au produs în unele medii arabe un curent radical care apelează inclusiv la metode teroriste și care a găsit în islamism un sprijin ideologic
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică am trecut prin talcioc Salutari din rai celui ce a inventat Asemenea pozna plină de farmec Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia Acestor simpatici poeți potlogari. XXX Să te poți aruncă de la etajul zece Al unei cărți; Să auzi În tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât În uitare Să tragi de guler de la geamul Întredeschis Ochiul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre va crește un câmp de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a Întins cu mâna lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin secrete albii În adâncul unei lungi singurătăți” Rămas În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un Malin, frumos și Înalt, un Malin de aur. De aur și lumina iar florile-i sunt de cer albastru. Și ca să le udam, măi plângem câte o dată, pentru că nici un copac nu crește fără apă. Și acest copac va crește etern În fiecare suflet și va trece din fiecare mai frumos, mai puternic, măi sacru”. Stan Diana ,,... Am pus mâna pe stilou și lacrimile nu-mi dau pace. Lăsați-mă, acum trebuie sa-i scriu ceva lui Malin, n-am timp
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poezie, simțămintele sale la plecarea lui În albastru... Altcineva, Liana, ,,vrea să creadă că privirea Înghețată a lui Malin În frigul iernii veșnice n-a fost decât eliberarea unui suflet mereu cald În lumina În care misterele Își găsesc dezlegarea”... Eternul prieten ,,C” Îl Întreabă: ,,Îți amintești de «brigadă diverseă În acțiune, când am fost cu Gubi și cu Radu? Îmi spuneai despre plecarea ta, si era atâta nerăbdare În sufletul tău!” Toate cuvintele lor frumoase fuseseră Înmănuncheate și exprimate la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră a existenței românilor indivizi de țeapă unui Ion Stoica, Miron Cozma, Omar Haysam, Sorin Ovidiu Vântu și multi, mulți alții... Sub sceptrul sau, cuvintele de ordine ale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a se naște, de a se forma, de a trăi Într-o relativă libertate trebuie să cunoască greșelile trecutului, pentru a nu le repeta și pentru a nu le suporta consecințele. N-aș zice că azi se trăiește normal În eternă și fascinantă Românie (o țară În care unii indivizi devin multimiliardari În mai puțin de un deceniu nu poate fi normală!), dar victoria fostului prigonit al securității, a fostului deținut politic al regimului comunist asupra justiției postdecembriste ar putea fi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ignoranței. Din cauza neștiinței și prejudecăților, oamenii cred în mituri, zei și superstiții, motiv pentru care viața lor este o corvoadă, o continuă suferință: ,, Când ne vom da seama că totul în natură se petrece în chip necesar și după legi eterne, spunea Epicur, vom scăpa de superstiții și de teama unei vieți viitoare, teama care ne tulbură liniștea, scopul vieții pe pământ (ataraxis, n.ns)” Epicur a influențat prin concepția sa spiritul culturii romane de mai târziu. Odată cu instaurarea republicii aristocratice
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
legile naturale de dezvoltare ale spiritului. În acest sens, în Cum își învață Gertruda copiii, Pestalozzi preciza: ,,Nu sunt și nici nu pot fi două metode bune de învățământ; există numai una singură, anume aceea care se întemeiază pe legile eterne ale naturii”. Cel de-al doilea principiu, principiul dezvoltării graduale și al unei succesiuni riguroase în folosirea metodelor și mijloacelor de educație, impune ca învățământul să fie în acord cu dezvoltarea naturală a copilului, respectându-se individualitatea sa de vârstă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și caracterul lecției.” Despre profesia de dascăl și misia acestuia, Bârsănescu formulează câteva expresii devenite simbol în discursul pedagogic: cel ce deține o ,,bază metafizică a profesiunii de dascăl”, ,,a fi dascăl echivalează cu a sta în serviciul unei trebuințe eterne” sau ,,funcția de învățător e o funcție originară a tuturor societăților umane”. Dimitrie Gusti (1880-1955), de formație sociolog, poate fi considerat fondatorul sociologiei educației, așa cum se întâmplase în Franța cu Emile Dürkheim. Obținând un strălucit doctorat în sociologie la Leipzig
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
restitui drumul parcurs de sociologie și imperativele stringente ale vremii. Autorii acestei poziții cred că timpul nu mai permite luxul poposirii asupra istoriei, sarcina sociologilor fiind drastic limitată la cercetarea actualității. Realitatea faptului potrivit căruia lipsește o sociologie cu valabilitate eternă și funcționarea nedisimulată a legii pretenției nesfârșite descurajează intenția aprecierii pozitive a istoriei sociologiei. În acest fel, istoria sociologiei este considerată un domeniu nerelevant pentru sociologie, un cimitir al gândurilor ori un lux pe care sociologia nu și-l mai
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cu această carte în mână în fața Judecătorului suveran. Voi spune sus și tare: iată ce am făcut, ce am gândit, ce am fost; bun, generos, sublim, când am fost. Mi-am dezvăluit sufletul așa cum l-ai văzut tu însuți, Ființă eternă. Adună în jurul meu nenumărata mulțime a semenilor mei: să asculte mărturisirile mele, să geamă aflând de ticăloșiile mele, cele prin care am trecut să-i facă să roșească. Fiecare din ei să-și descopere la rândul său inima la picioarele
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
din substanța primară emană existențe secundare, fără însă ca prin acest proces substanța primară să sufere vreo scădere. Se aduce astfel pe terenul gîndirii ideea, care s-a răspîndit apoi în Europa, că divinitatea este unică, inalterabilă și, prin aceasta, eternă și universală. S-a conturat astfel ideea valorii vieții, care este dată de Dumnezeu, și a valorii personalității umane, omul fiind fiul lui Dumnezeu. Creștinismul nu reprezintă însă o simplă îmbinare de elemente de dogmă și de cult preexistente, ci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
versuri și proză ce-mi veneau zilnic, mă pusei să cetesc cu indiferență Venere și Madona,dar de la a treia strofă, care începea cu versurile: Rafael pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri... Interesul mi se deșteptă și merse crescând până la sfârșit. Foarte impresionat, am cetit poezia de mai multe ori în șir, iar a doua zi dis-de-dimineață m-am dus la Maiorescu cu manuscriptul în mână. În sfârșit am dat de
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
e deviza modernilor romani (II 10). Cât privește scena ospățului dat de Ovidiu în ultima sa noapte la Roma (IV 5), aceasta reia mai multe motive din poezia de dragoste a sulmonezului. Ca și în Amoruri, II 4, 47-48, poetul etern îndrăgostit de fiecare femeie ivită în calea lui declară că și-ar dori să le cucerească pe toate (Eu le iubesc pe toate ș-aș vrea pe toate ele/ Să le confund într-una, să fie toate-a mele !) ; ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
decretul de grațiere, act la care poetul, la fel de senin ca și odinioară, răspunde doar cu amenințarea de a-l imortaliza în versuri acuzatoare : Om crunt, pentru-o lovire din parte-mi ești prea mic/ Purta-vei pe-al tău nume eterna înferare (V 4). Sosirea Iuliei și a prietenilor care aduc vestea anulării condamnării la exil nu mai poate împiedica sfârșitul poetului departe de casă. Ajunși tardiv, solii proclamă cel puțin că faima lui se răsfrânge asupra locului izgonirii sale : Roma
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
urmă, Roma îi recunoaște valoarea : Roma te recheamă cu drag lâng-al ei sân./ Primește-aste coroane ; prin noi ți le trimite.../ Salut și onor ție, poete strălucite ! (V 9). Omul este înfrânt de potrivnicia destinului, însă poetul se bucură de glorie eternă. Ultimele cuvinte ale piesei sunt adresate celui menit imortalității artistice : Adio, geniu în veci nepieritor !. Cele două piese cu structură similară se află în raport de continuitate, fapt confirmat de unele detalii din Ovidiu care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că-s dornici de sânge omenesc - Tristele, IV 4), iar numele binevoitor al Pontului Euxin este știut antifrastic (eu stau acum la Pontul/ Cel căruia-n vechime i-au zis neospătos - Tristele, IV 4). Ținutul sălbatic e stăpânit de iarna eternă, iar peisajul traduce și o stare de spirit. În ochii lui Ovidiu, zăpada nu se mai topește de la un an la altul (Tristele, III 10), gheața prinde vinul în cupe, apele mării și ale Istrului care se lasă astfel ușor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sensul călătoriilor inițiatice : la capătul ei nu se poate afla un nou început, ci doar, definitiv, sfârșitul. Testamentul lui spiritual se ordonează în jurul ideii că arta singură scapă legii perisabilității : poetul poate fi oricând ucis, renumele îi va supraviețui însă etern (Tot bunul nostru piere,/ Afară de-ale minții comori și de talent - Tristele, III 7). Lebădă muribundă, poetul vrea să-și transfigureze ultimele clipe în cântec suprem : Ca lebăda ce zace pe malurile apei/ Și moartea ei și-o plânge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul ceresc, asumându-și statutul de etern revoltat : M-ați izgonit ! Mă-ntorc în nemurire,/ Să-mi caut altă omenire-n loc ;/ Să-i dau și ei mistuitorul Foc ;/ Și ferecat de-o nouă-nlănțuire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]