10,806 matches
-
noul împărat al Austriei și rege al Ungariei. El va domni până în noiembrie 1918 când imperiul austro-ungar se va prăbuși în urma înfrângerii în Primul Război Mondial. După abdicarea lui, Maria Tereza i-a însoțit pe Carol și pe Zita în exil la Madeira însă în cele din urmă s-a întors la Viena unde și-a ăetrecut restul vieții. Maria Tereza a murit la Viena în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial la vârsta de 88 de ani. I-a supraviețuit
Maria Tereza de Bragança () [Corola-website/Science/321986_a_323315]
-
roșii (în ) este numele dat voluntarilor lui Giuseppe Garibaldi din Italia de sud din timpul Expediției celor O Mie, dar uneori este folosit și la alte campanii ale acestuia. Numele provine de la culoarea cămășilor purtate de voluntari. În anii de exil, Garibaldi a fost implicat într-o acțiune militară în Uruguay și a trăit o vreme la New York City. Mai târziu s-a spus despre ambele locuri că ar fi locul de naștere al cămășii roșii garibaldiene. Formarea forței de voluntari
Cămășile Roșii () [Corola-website/Science/322000_a_323329]
-
și al Sfântului Imperiu Roman, spre diferență de opozantul său, Stanislav Leszczyński, care a uzurpat tronul cu sprijinul suedezilor în timpul Marelui Răboi Nordic. Domnind din 1706 până în 1709, Stanislav a fost detronat după înfrângerea suedezilor la Poltava. Întorcându-se din exil în 1733, cu ajutorul lui Ludovic al XV-lea al Franței, Stanislav a declanșat războiul de succesiune din Polonia, care s-a încheiat în 1738 cu o victorie pentru aliații ruși și imperiali a lui August al III-lea. Ca împărat
August al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/321992_a_323321]
-
refuzat să-i accepte cererile, s-a întos la Caprera. Campania militară nu era însă terminată încă, fiindcă Francisc al II-lea a mai rezistat în Gaeta până în februarie al anului următor, când s-a predat și a plecat în exil în Austria. La scurt timp după aceea, în martie 1861, a fost înființat oficial noul Regat al Italiei ("Regno d'Italia").
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
Cristina. În anii 1860, Spania a trecut printr-o criză de cereri democratice. În final, mătușa lui Mercedes, regina Isabela a II-a a fost detronata. Familia lui Mercedes a fost exilata. În 1872, la vârsta de 12 ani, în exil, și-a întâlnit vărul primar, Alfonso, Prinț de Asturias, de care s-a îndrăgostit. În 1876, la o perioadă după restaurare, Alfonso în vârstă de 19 ani, și-a declarat intenția de a se căsători cu Mercedes în vârstă de
Mercedes d'Orléans () [Corola-website/Science/321334_a_322663]
-
-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții, Maria Christina de Austria. A fost botezată María de las Mercedes Isabel Teresa Cristina Alfonsa. Nașa ei a fost regina Isabela a II-a, bunica paternă, care a venit din exil de la Paris pentru a participa la nașterea primului ei nepot. A fost o mare dezamăgire deoarece familia și națiunea sperau să fie un băiat. Regina Maria Christina a sugerat să-și numească fiica Mercedes în onoarea primei soții a soțului
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
unde s-au întâlnit cu tatăl ei, împăratul Francisc al II-lea al Austriei și cu împăratul Alexandru I al Rusiei. La 23 aprilie, escortați de un regiment austriac, mama și fiul au părăsit Rambouillet și Franța pentru totdeauna, pentru exilul lor în Austria. În 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său, pe care nu l-a mai văzut de la exilul pe insula Elba. A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală de cinci membri
Napoleon al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321355_a_322684]
-
escortați de un regiment austriac, mama și fiul au părăsit Rambouillet și Franța pentru totdeauna, pentru exilul lor în Austria. În 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său, pe care nu l-a mai văzut de la exilul pe insula Elba. A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală de cinci membri a preluat conducerea Franței, în așteptarea întoarcerii regelui Ludovic al XVIII-lea care era la Castelul Cambresis. Comisia a deținut puterea timp de două
Napoleon al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321355_a_322684]
-
joncțiunea cu forțele lui Santa Anna, care se apropiau de orașul Puebla. Două încă două bătălii, Bustamante, Pedraza și Santa Anna au semnat acordul Zavaleta (21-23 decembrie 1832) pentru instalarea lui Pedraza în funcția de președinte. Bustamente a plecat în exil, iar Santa Anna l-a însoțit pe noul președinte în capitală la 3 ianuarie 1833. Președintele Pedraza a convocat Congresul, care l-a ales pe Santa Anna președinte la 1 aprilie 1833. Președintele Santa Anna l-a numit pe Valentín
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
și că tratatul cu Texasul este nul și neavenit. În timp ce era prizonier în Texas, Joel Roberts Poinsett — ministrul american în Mexic în 1824 — a evaluat în termeni duri situația generalului Santa Anna: Santa Anna a răspuns: După o perioadă în exil în Statele Unite, și după ce s-a întâlnit cu președintele american Andrew Jackson în 1837, lui Santa Anna i s-a permis să revină în Mexic la bordul navei USS "Pioneer" pentru a se retrage la hacienda sa din Veracruz, denumită
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
După ce s-a văzut în Mexic și în fruntea unei armate, Santa Anna a încălcat ambele angajamente. El s-a proclamat din nou președinte și a încercat fără succes să respingă invazia americană. În 1851, Santa Anna a plecat în exil la Kingston, Jamaica, și după doi ani s-a mutat la Turbaco, Columbia. În aprilie 1853, a fost chemat înapoi de conservatorii rebeli, cu care a reușit să revină la putere. În acest nou mandat, lucrurile nu au stat mai
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
frunte cu Benito Juárez și Ignacio Comonfort l-au răsturnat pe Santa Anna, iar el a plecat înapoi în Cuba. A fost judecat "in absentia" pentru corupție și trădare; toate moșiile i-au fost confiscate. Santa Anna a trăit în exil în Cuba, Statele Unite, Columbia și St. Thomas. În 1869, la 74 de ani Santa Anna trăia în exil în Staten Island, New York și încerca să strângă bani pentru o armată pentru a recuceri Ciudad de México. În perioada petrecută la
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
în Cuba. A fost judecat "in absentia" pentru corupție și trădare; toate moșiile i-au fost confiscate. Santa Anna a trăit în exil în Cuba, Statele Unite, Columbia și St. Thomas. În 1869, la 74 de ani Santa Anna trăia în exil în Staten Island, New York și încerca să strângă bani pentru o armată pentru a recuceri Ciudad de México. În perioada petrecută la New York City, el a adus în SUA primele transporturi de "chicle", o gumă naturală din care s-a
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
Rusiei și al Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei el a fost, de asemenea, cel mai mare nepot al împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei. După Revoluția Rusă din 1917 și-a petrecut mare parte a vieții sale în exil în Marea Britanie. Prințul Andrei Alexandrovici s-a născut la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg ca al doilea copil însă primul fiu al Marelui Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei și a Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei. Deși dinast al
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
și cu tatăl său, Marele Duce Alexandru Mihailovici la bordul navei britanice "Marlborough" cu scopul de a ajunge la Conferința de Pace de la Paris, căutând sprijinul Europei de Vest pentru Armata Albă. Prințul Andrei și-a petrecut primii ani de exil în Franța. Pentru un timp a locuit pe Riviera franceză într-o proprietate care aparținea mătușii sale, Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei. Primii doi copii ai lui și ai primei soții s-au născut în Franța iar cel mai
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
două ori și apoi au fugit în Franța. Warwick a format o alianță incomodă cu regina Margareta de Anjou și l-a restaurat pe soțul acesteia, Henric al VI-lea în 1470, însă în anul următor, Eduard a revenit din exil și l-a învins pe Warwick în bătălia de la Barnet și pe Lancasteri în bătălia de la Tewkesbury. Henric al VI-lea a fost ucis la scurt timp. În urma căderii temporare a soțului ei de la putere, Elizabeth Woodville a căutat adăpost
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
SF britanic cu reperele americane consacrate ale genului și cu interesul manifestat de Le Guin pentru antropologie, rezultând o poveste despre pierdere, prietenie, izolare, mântuire și iubire. Un erudit SF atrage atenția asupra faptului că "Lumea lui Rocannon", împreună cu "Planeta exilului" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. Temele folosite în "Lumea lui Rocannon" se apropie de cele din literatura fantasy, cu Argilienii care
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
ritm vioi, inventivă și literară”. "Lumea lui Rocannon" a fost publicată inițial fără introducere, Le Guin scriind-o pe aceasta abia pentru ediția cartonată apărută în 1977 la Harper & Row. Romanul a fost inclus într-o ediție omnibus alături de "Planeta exilului" și "Orașul iluziilor", întâi într-un volum din 1978 intitulat "Three Hainish Novels", apoi într-un alt volum, apărut în 1996 și intitulat "Worlds of Exile and Illusion".
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.N, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404 e.N, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul 415 e.N, împăratul Teodosiu al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost devastat și incendiat în cursul revoltei numite "Nika", din anul 532 e.N
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
trupele germane în 1918. A părăsit Rusia la 11 aprilie 1919, la vârsta de 11 ani, la bordul navei britanice "HMS Marlborough", care i-a transportat în Malta. După nouă luni s-a stabilit în Anglia. În timpul primilor ani în exil, Prințul Vasili a trăit în Anglia cu mama sa. La sfârșitul anilor 1920, el a emigrat în Statele Unite unde și-a petrecut restul vieții. Vasili și-a câștigat traiul lucrând ca băiat de cabină, lucrător pe șantier naval, broker, vinificator
Prințul Vasili Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321457_a_322786]
-
a prestigiului organizațiilor numite „de rezistență” din cadrul OEP, ca de pildă Fatah și Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, în defavoarea vechii conduceri naționaliste tradiționale. În iulie 1968 organizațiile de rezistență menționate au obținut majoritatea în Consiliul Național Palestinian, întrunit în exil, iar la 3 februarie 1969 în fruntea OEP a fost ales conducătorul mișcării Fatah, Yasser Arafat. În anii 1970, centru principal al Organizației pentru Eliberarea Palestinei s-a aflat în Regatul Iordaniei, care, în urma înfrângerii în Războiul de Șase Zile
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
atunci când se fac presiuni asupra sa. La 13 mai 1940, în pragul capitulării armatei neerlandeze, regina, împreună cu tot guvernul se autoexilează (ajunge la Londra, unde o primește regele George al VI-lea) și refuză să accepte înfrângerea, continuând lupta din exil. Revine în țară la 5 mai 1945, după capitularea Germaniei. Din motive de sănătate, la 4 septembrie 1948, după o domnie de aproape 58 de ani, abdică în favoarea unicei sale fiice, Juliana, și se retrage la castelul Het Loo, dedicându
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
Christian a semnat arestarea lui Struensee cu indiferență, sub presiunea mamei sale vitrege, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel. Carolinei i s-a retras titlul regal însă nu și copiilor. În cele din urmă aceasta a părăsit Danemarca și a trăit în exil. A murit de scarlatină la 11 mai 1775 la vârsta de 23 de ani. Mariajul a produs doi copii, viitorul Frederick al VI-lea al Danemarcei și Prințesa Louise Augusta. Se crede că Louise a fost fiica lui Struensee - compararea
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea Focas - prin căsătoria cu împărăteasa văduva - și de Ioan I Tzimiskes, care l-a ucis pe Nichifor Focas și a trimis-o pe împărăteasa în exil. Însă în 976 Ioan Tzimiskes, un împărat foarte competent de altfel, moare, iar Vasile, în vârstă de aproape 20 de ani, ocupă tronul că împărat legitim sub numele de Basileios ÎI la 10 ianuarie al aceluiași an. În primii ani
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
numai că Wilhelm ar găsi că este inacceptabil, fiind șeful Bisericii de stat Evanghelice din provinciile mai mari ale Prusiei ar ea ar fi exclusă din Germania și sufletul ei ar ajunge în Iad. În 1920, șocul abdicării și al exilului combinat cu eșecul căsniciei fiului ei Joachim și cu sinuciderea acestuia, a fost mare pentru Dona. A murit în 1921 la Doorn în Olanda la vârsta de 62 de ani. Republica de la Weimar a permis ca rămășițele ei să fie
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]